Continuare la articolul CAPETELE HIDREI

Încep cu un mic „told you so” legat de ce pot face claxoanele (fără niște ghilotine și alte măsuri de protest mai convingătoare). După cum v-am spus, claxoanele nu fac nimic deoarece diavolul râde de tine dacă nu-i dai în bot. Tergiversarea și speranța că mamelucii de canadieni se vor trezi, a făcut prin protestul truckerilor fumarea ultimei speranțe de schimbare și chiar prelungirea crizei plandemice în Canada. De ce zic asta? Trudeau nu poate să accepte să dea înapoi deoarece este prea laș ca să recunoască că a greșit. Ca ființă jalnică, penibilă aș putea spune, nu are nici capacitatea să fie măcar realist și să vadă că alte țări au dat-o întoarsă și vaccinurile chiar sunt inutile în fața Omicron, prin urmare trebuie să renunțe la obligativitatea vaccinării cu un ser experimental care s-a dovedit inutil. De partea lui, Trudeau are câinii (poliția și armata) și îi va pune pe truckeri care pe lângă o mână de „conspiraționiști” nu au făcut decât să îi streseze pe cămășile albastre (lucrătorii din birouri, spălații pe creier, slugile sistemului, molușetele nevertebrate fără personalitate, NPC-urile Marelui Reset) care s-au cam enervat de zgomot și încep să facă „zgomot” cum fac USR-iștii pe la noi. Prin urmare, se ajunge la ostracizarea truckerilor pe spinarea cărora se pune chiar „blocarea economiei”, cum vedem de exemplu aici. Există totuși și o știre bună – Alberta renunță la măsuri. Dar Alberta e din vest, era oricum anti-Canada, așa cum știm noi Canada și sunt deocamdata în opoziție.

Întorcându-ne la capetele hidrei, o să continui într-un cu totul alt ton decât articolul anterior. Ca un scurt rezumat, există așadar centre de putere diferite care au „obiective” demonice diferite și care uneori se pot mânca una pe alta. Una e cartelul bancar, care iubește crizele financiare deoarece printr-o criza de creditare poți da jos cu prețurile și cumpăra tot, căci tu ca bancheri poți să beneficiezi de credit, alta e complexul militar, care are nevoie de război perpetuu pentru a produce și vinde arme, pentru a lua contracte babane de cercetare, pentru a efectua tot felul de servicii private către armata SUA care este privatizată aproape 50%, etc. Și alta e Big Pharma care are un istoric îndelungat de sifonat bani. Și alta e sionismul care are un cu totul alt scop pe care îl cunoaștem.

De altfel, ca să ne dăm seama de arhitectura capetelor hidrei, trebuie să ne uităm în jurul nostru să vedem de ce suntem înconjurați. Pe o stradă comercială în proximitatea unei pieți putem vedea 3 farmacii la distanța de 200m, 2 magazine de telefonie, 4 bănci și 0 librării. O librărie o vedem 1-2 la un oraș de 100.00 de oameni. Dacă ne uităm mai cu atenție, putem gândi că toate magazinele astea plătesc chirie și că proprietarii acelor spații sunt „investitori” care sunt membrii în anumite ONG-uri foarte speciale pentru statul român, care au multe acțiuni de binefacere.

Ideea pe care însă doresc să o subliniez în articolul curent este că analizarea arhitecturii demonice la nivel macro este pierdere de timp și atenție aiurea. Mai bine să ne luptăm cu proprii demoni, pentru că astfel vom fi pregătiți de orice foc va trimite orice cap al hidrei asupra noastră. Evident că nu putem ignora și că este bine să știm pe ce lume trăim, mai ales dacă avem responsabilități și pentru alte suflete, nu doar pentru noi. Cei care fiind singuri, au avantajul faptului că se pot mișca mai ușor și pot fugi de dușman, pot bineînțeles să fie indiferenți la ce se întâmplă la nivel macro. Dacă te lovește din stânga, te tragi în dreapta, dacă te lovește de sus, te dai în jos. Dar când ai suflete în spinare, trebuie să te uiți și mai departe de proximitatea ta, să vezi ce poți face ca să le asiguri un mediu favorabil mântuirii.

Trecând peste binecunoscutul cuvânt al Sf. Serafim de Sarov „dobândește pacea și mii de oameni din jurul tău se vor mântui”, care la o primă simplistă și incontestabilă tâlcuire este de fapt „mântuiește-te tu și așa vei mântui și pe fratele tău” – cuvânt pe care nu-l negăm – doresc să îndemn spre cunoașterea lumii în care trăim pentru a ne raporta cum trebuie și pentru a fii pregătiți din timp pentru cele care vor urma.

Nu doresc să intru prea mult în analize, comentarii și sfaturi concrete. Trag un semnal că diavolul este stăpânul acestei lumi și dacă nu realizați că stăpânia lui prinde putere și în curând vom trăi vremuri „interesante”, nu știți pe ce lume trăiți. Părerea mea fermă este că beneficiem încă de răbdarea lui Dumnezeu, prin aceea că pune mereu bețe în roate planurilor vrăjmașului și ne dă timp de pregătire. Care pregătire trebuie să fie nu doar duhovnicească ci și organizatorică, materială, financiară, psihologică și medicală pentru vremurile care vor veni. Am zis că nu vreau să intru în amănunte, dar nu mă pot abține cu un exemplu: e la mintea cocoșului că dacă acum aveți bani și aveți probleme stomatologice, faceți o mare greșală prin amânarea rezolvării acestor probleme.

Ca oameni căzuți, cu păcate, ispite, cu speranțe și năzuințe din ce în ce mai greu realizabile în furtuna care ni se arată și în vremea mohorâtă pe care deja o trăim, ne punem bineînțeles întrebarea ce să facem? Întrebare greșită, deoarece, de-a lungul anilor am tot avut sfaturi și îndemnuri de la mari părinți duhovnicești cu viața sfântă cu multe fapte vitejești în spate, care le-au dat o faimă și o notorietate. Din nou mă întorc la Pr. Iustin Pârvu care îndemna creștinii ortodocși să formeze mici comunități în jurul mănăstirilor. Cuvântul său a rămas nelucrat, deși în timpul plandemiei, aceste comunități, dacă ar fi existat, ar fi oferit celor care au ascultat cuvântul părintelui, nenumărate avantaje. Practic, aceștia nu prea ar fi fost afectați de prigoana dusă asupra poporului și asupra Bisericii în timpul plandemiei.

Nu neg că în alte direcții cuvântul și sfaturile părintelui Iustin poate a lucrat deoarece vedem că în comparație cu Grecia (și chiar cu Rusia!), situația din țara noastră a fost mult mai bună. Această stare a lucrurilor nu este întâmplătoare ci este o umbră de speranță. Doresc doar să dau acest exemplu că nu putem să spunem că nu știm ce să facem, deoarece avem sfaturi (chiar dacă sunt vechi și chiar dacă sunt date în contexte discutabile și care par „epuizate”), sfaturile lor, uitându-ne retrospectiv, au fost foarte bune și cei care au avut puterea să le pună în aplicare, au beneficiat deja de ele.

Nu doresc să pun prea mult accentul pe ruperea de lume. Acesta este un sfat punctual, dar parinții duhovnicești mari dădeau nenumărate sfaturi și fiecare om este clar că are traiectoria lui și are rostul lui în lume, are misiunea lui, talantul lui, chemarea lui. De exemplu, deși în general dădea sfatul ca ortodocșii să se retragă din lume la țară și să formeze mici comunități în jurul mănăstirilor, Pr. Iustin Pârvu (și alții) dădea și sfatul creștinilor ca să se implice în viața cetății și să voteze oameni credincioși. Acestea două nu se contrazic, decât dacă privim simplist, superficial.

Ori ce face Bănălel al nostru în ziua de astăzi? Măcăne numai prostii, în loc să ajute să pună umărul la solidificarea unui ghimpe în coasta diavolului, stă împotrivă și lansează mesaje aliniate cu discursul politic corect aprobat de fabrica de produs consens de care am mai vorbit și care nu permite dezvoltarea unei alternative politice la partidul unic care este în ziua de astăzi europenismul globalist anti-creștin. Mai evidentă este această cooptare a unor pretinși creștini în armata hidrei este exemplul papei cu acoliții săi, despre care nu are sens să mai pierdem timpul comentând ceva, fiind lucruri bineștiute.

În concluzie, subliniez principalele idei 1) trebuie să ne luptăm cu capătul hidrei care ne atacă în primul rând pe noi personal 2) trebuie să fim atenți și la lucrarea care se lucrează dacă avem responsabilități, pentru a nu fi prinși prin surprindere 3) să nu ne tânguim că nu știm ce să facem; dacă nu știm, să mai întrebăm, există soluții clare, detaliate, verificate de pregătire pentru viitor.

În final, țin să subliniez ca nu sunt de acord că trăim apocalipsa. Nu zic nici că nu trăim apocalipsa. Înainte să ne preocupăm dacă trăim sau nu apocalipsa, trebuie să fim conștineți că fiecare generație are o apocalipsă. Cultura istorică ne ajută în acest sens. Mai degrabă, găsesc următorul pericol în exacerbarea viziunilor apocaliptice: pe mulți îi descurajază în a lupta, în activismul social, în trezvia cetățenească. E firesc: dacă suntem prea convinși că trăim apocalipsa, este evident că de exemplu, nu ne mai interesează dacă nemții pompează pe „green deal” și ne-o bagă nouă pe gât, ca să nu mai ardem cărbunele nostru și să cumpărăm panouri solare de la ei. Prin urmare, ne gândim să fugim aiurea prin munți, pe lângă păduri, în speranța că la ananghie vom tăia niscavai nuiele ca să nu murim de ger iarna când o să vină apocalipsa. Eu zic însă că mai bine ar fi să luptăm politic, ca să ne scuturăm de jegurile care nu urmăresc interescul național și cedează fără niciun sens și fără nicio remușcare suveranitatea națională unei organizații satanice anticreștine, care acum a trecut de la oprimarea culturală și spirituală la oprimarea fizică, economică și sanitară. Fie ca e sau nu apocalipsa, nu greșim cu nimic dacă luptăm pe toate fronturile, având „spatele” asigurat printr-o pocăință cât mai deplină și prin cererea ajutorului de la Tatăl Nostru.