Nu încetez a mă mira în fiecare an câtă lume invadează hypermarekturile. Experienta mea este legata mai ales de hypermarketurile din Craiova, un oras oarecum mic dar cu multe de-astea si care mai nou are si un mall care atrage nu doar tot Caracalul dar i s-a dus vestea chiar si pana la Kladova (orasul sarbesc de peste Dunare de langa Drobeta Turnu-Severin).
Recunosc ca și eu fac parte din categoria nechibzuiților care așteaptă ultimele zile ca să termine de cumpărat cadourile – oricâte liste îmi fac, mereu mai ramâne ceva – și care se grămădesc în magazine în ultimele zile, stând la cozi interminabile ca pinguinii de la zoo, în timp ce casierele nervoase tună și fulgeră iar dacă nu ești atent la coadă imediat vecinul din spate îți ia fața. Stam zilele trecute la o astfel de coadă și pentru câteva secunde am avut senzația că mă aflu la urgențe iar casiera e doctorița cu bisturiul care strigă disperată după un anume asistent în timp ce infirmierul (paznicul în realitate) o întreba dacă nu cumva poate trimite pe un altul. Iar doctorița (casirea în realitate) în timp ce cusea pacientul și era concetrată deasupra lui (butona la casa de marcat și dădea restul) a făcut o pauză până a prins un moment de respiro dupa care s-a răstit la infirmier (paznic) și i-a strigat disperată: „Am spus Cristi, doar de el am nevoie! Ce nu ai înțeles?!”. După care paznicul s-a executat rapid și a plecat să îl caute pe Cristi care bineînțeles că nu a venit și așa am stat eu la coadă la Domo aproape o oră pentru că uitasem să cumpăr ultimul cadou de pe listă. Slavă Domnului că nu am fost la spital și că nu am avut de suferit decât pierderea câtorva neuroni, nimic mai mult. Nu același lucrul îl pot spune și despre nefericiții care au fost nevoiți să intre și în hypermarket pentru ca daca au scapat cu picioarele necalcate de carucioare si cu coastele neintepate de coturi au fost norocosi.
Romanul iubeste mall-ul trebuie sa recunosc. Nu stiu ce ii place la mall si cum rezista polifoniei stridente, dar sunt sigur ca daca nu ar avea nici un ban si tot s-ar invarti prin mall macar sa simta si el ca traieste. E trist ca romanul a ajuns sa respire mall, dar e o realitate. Intr-o perioada, pana sa redescopar ca pot gasi mai de toate si la buticul de langa bloc, mergeam in fiecare seara la mall sa ii cumpar lui tata ce avea nevoie. Zile la rand ma intalneam cu un personaj ciudat, un tip inalt intr-o haina neagra care parea pierdut. De fiecare data fie se plimba, fie se relaxa pe banca, nu avea nici un bagaj si nu parea sa vina acolo la cumparaturi. Il stiu de mic copil caci am fost in aceeasi scoala, locuieste la 5 minute de mall si probabil dupa-amiaza si-o petrece ratacind pe aleile mall-ului si ascultand muzica. Acum de Craciun nu l-am mai vazut, cred ca nu ii place nici lui aglomeratia, ori posibil sa-l fi gonit pândarii.
Sarbatoarea Craciunului, pentru 99% din romani se cam reduce la asta: cadouri pentru copii, parinti si nasi, cumparat mancare si bautura multa, gatit mai mult sau mai putin mancarurile traditionale, vazut „Singur acasa” si alte 2-3 filme la ProTV, primit 2-3 colindatori si cam atat. S-ar mai adauga cate o vizita pe ici pe colo, mers la tara pentru cine o mai are, taiat porcul asemenea si ascultat colinde la radio – caci la TV cam greu sa mai vezi asa ceva in ziua de azi.
Nu spun ca e rau si nu vreau sa critic, ca nu asta conteaza. Ma mir de darul neamului meu de a se incarca singur cu poveri aiurea cand nimeni nu i le pune in carca. Ce sens are toata alergatura asta, de ce sa gatesti o mie de retete daca oricum nu ai tinut post si oricum mananci carne de porc in fiecare zi si bei bere cand vrea muschii tai? Dar si chiar daca ai tinut post, de ce trebuie sa faci o tona de salata de beof, mate si carnati, sarmale, ciorbe si patru prajituri plus cozonaci? Cine tine post 40 de zile, va praznui de minune si cu un ou in tigaie cu o bucata de branza. De ce sa te stresezi sa iei o mie si una de cadouri pentru toata lumea doar pentru ca si ceilalti iti cumpara tie sau doar pentru ca te simti obligat sa o faci ca e Craciunul si asa e frumos? O sa fie mai greu primul an, pana cand se obisnuieste lumea ca tu nu dai cadouri, dar incepand din anii urmatori vei vedea ce linistit vei fi: cum va veni Craciunul vei vedea cum toti alearga ca nebunii din colt in colt, isi fac calcule, isi fac griji, si tu vei putea sa te linistesti si sa te odihnesti, beneficiind de zilele de odihna cuvenite. Si poate cu ocazia asta o sa te gandesti si ce inseamna Craciunul cu adevarat. Daca nu cumva iti trece prin cap sa dai o tura pe la Mall sau sa aprinzi televizorul …
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Vezi și: