Ca la orice inceput de an, bineinteles ca sunt multe intrebari. Daca ar fi insa sa o alegem pe cea care este in mintile tuturor, probabil intrebarea este „va trece criza in 2013”? Putini sunt naivii care cred ca criza va trece peste noapte, prin urmare si mai probabil intrebarea anului este „va fi 2013 mai rau ca 2012?”. Si mergand mai departe am putea enumera cateva intrebari nu doar legate de aceasta si care acopera o plaja mai mare de necunoscute:

– va imploda in sfarsit sistemul bancar?
– isi va reveni sau nu economia?
– se va destrama UE?
– va pica in sfarsit dolarul? dar piata bondurilor americane? dar cele europene?
– va incepe hiperinflatia?
– va incepe razboiul in Iran?

Dupa atatea intrebari, pentru a ne linisti putin, as dori sa va aduc aminte ca la inceputul anului 2012, intrebarea cea mai pregnata este daca in 2012 va veni sfarsitul profetit de mayasi, prin urmare sa fim optimisti. Bineinteles, ca intrebarile enumerate mai sus sunt legate de realitati palpabile pe cand apocalipsa mayasa a fost o gogoasa de marketing extrem de reusit al catorva sarlatani care au castigat imens prin vanzarea de carti, dvd-uri, filme si tot felul de gunoaie pe aceasta tema.

Eu vad insa altfel lucrurile, am o perspectiva putin in zig-zag printre potentialele pericole enumerate mai sus. Dar pentru asta trebuie sa ne intoarcem putin in 2012. Cel mai mare succes in al pacii in 2012 este dupa parerea mea castigarea alegerilor de catre Obama. Paradoxal, „printul pacii” care omoara copii afgani apasand pe joystickul dronelor a evitat prin realegerea sa pornirea celui de-Al Treilea Razboi Mondial. Nu prea s-a discutat pe la noi de ce ar fi insemnat alegerea lui Romney, MAI ALES PENTRU ROMANIA, pentru ca presa de la noi nu face decat traduceri neinspirate din surse mainstream. Dar chiar si in sursele mainstream au aparut indeajuns informatii ca sa ne inghete perspectiva unui nou razboi cel putin rece, mai ales ca de cand cu scutul, vom fi prima linie in razboi, de orice temperatura va fi el.

Nu voi intra in detalii. Voi spune doar ca Romney – candidatul republican care a pierdut – era membru al unei organizatii secrete formata din mormoni, deosebit de razboinica si cu o viziune total fanatic-religioasa uimitoare si extrem de periculoasa. Aceasta secta cu tentacule inclusiv in serviciile secrete americane ca si in toata diplomatia (Franks de la FMI este mormon) are scopul de a-i promova pe mormoni in pozitii cheie cu scopul de a duce la indeplinire profetia „caleretului alb„, o interpretare aiuristica a unor pasaje din Apocalipsa Sf. Ioan conform careia mormonii vor salva America si lumea in lupta cu antihristul. Si o vor salva bineinteles … prin razboi, chiar nuclear, cu Imparatia lui Antihrist, adica Rusia. Stiu ca par socante aceste informatii pentru cei care nu sunt informati, dar iata doar o stire care poate subliniaza cat de defazati de realitate si periculosi sunt mormonii:

„The Russian Orthodox Church has expressed its outrage at what it claims is a Mormon scheme to buy up the names of dead Russians in order to baptise ‘dead souls’ in their faith. In one archive, in the town of Nizhni Novgorod, east of Moscow, the Church of the Latter Day Saints has paid ten US cents for each page of thousands of names of dead people dating mainly from the late eighteenth century to be put on a microfilm.” (Sursa: The Guardian)

Iata deci de ce sunt in stare: sa cumpere numele de botez ale crestinilor pentru a-i „boteza” post-mortem in religia mormona. Daca diavolul le-a pus in cap asemenea aberatii, va dati seama ca un razboi mondial nu este deloc „deplasat” in eventualitatea in care mormonii ar fi pus gheara pe Casa Alba. Dumnezeu nu a ingaduit deocamdata ca prapadul sa inceapa, dar vreme de razboi inca mai este, armele sunt deja pe pozitii si lumea merge din rau in mai rau.

Dar nu doar din asemenea teorii care pot fi considerate conspiratii putem trage concluzia ca lumea cu Romney la Casa Alba ar fi fost alta, ci si din alte doua fapte care nu pot fi contestate:

1) Romney a declarat in timpul campaniei electorale ca „Rusia este inamicul #1 al SUA” (abcnews.com) la care Putin i-a multumit pentru ca a spulberat toata argumentatia americanilor ca scutul nu ar fi indreptat impotriva lor ci, dupa cum am mai explicat intr-un articol mai vechi, orice arma cu potential de atac, plasata in perimetrul defensiv al Rusiei, este cel putin potential indreptata impotriva Rusiei:

Pe scurt in strategia militara conteaza capabilitatile nu intentiile deoarece acestea din urma se pot schimba oricand, din varii motive. Nu ma intereseaza ca tu imi esti prieten cata vreme ai indreptat spre mine un pistol: te poti razgandi oricand, m-as simti mai confortabil sa imi fii dusman dar sa nu ai pistolul indreptat spre mine, de aceea daca nu intorci pistolul dinspre mine, te avertizez ca am si eu o arma si poate cand o sa mi se puna pata o sa iti anihilez pistolul tau. (Rusia: ameninţări sau doar vorbe în vânt?)

2) Mitt Romney si Benjamin Netanyahu sunt prieteni vechi, inca din 1976 (The New York Times). Inca inainte de a fi presedinte, Romney il acuza pe Obama ca nu asculta de Beny, care Beny tocmai a declarat ca lui nu ii pasa de ONU si ca in curand ar putea ataca si Siria si Iranul:

Mr. Romney, the likely Republican presidential nominee, is attacking the Obama administration for not supporting Mr. Netanyahu more robustly. (New York Times)

The U.N.’s position that, based on international law, the Temple Mount does not belong to Israel, is „irrelevant”. […] The Western Wall is not occupied territory and I don’t care what the U.N. says about that.” (israelhayom.com)

Putem spune deci ca evreii au pierdut in ultimul an doua batalii: cea de a-l pune pe Romney la Casa Alba si al doilea cel cu recunoasterea de catre ONU a statului palestinian. De amanarea atacarii Iranului nu putem spune inca ca este o batalie pierduta deoarece nu este exclus ca maine-poimaine sa auzim ca a inceput.

Acestea sunt elementele. Si acum intrebarea: ce for face bancherii evrei care conduc finantele, politica si armata americana in 2013, avand in vedere aceasta situatie?