Son of God [2014] – recenzie
Am vazut din intamplare filmul Son of God. Spun din intamplare pentru ca nu obisnuiesc sa ma uit la filme artistice religioase (am vazut Passion cred ca dupa peste 5 ani de la aparitie) si de asemenea, nu imi pierd timpul cu filme sub rating 8 pe IMDB decat foarte rar. Sunt lucruri bune si lucruri proaste. Le voi enumera in ordinea aparitiei in film. In primul rand, este cvasi-imposibil pentru niste protestanti sa faca un film religios care sa poata fi urmarit pana la capat de un ortodox, daca ortodoxul a citit Biblia si are cat de cat proaspete in minte unele amanunte la care protestantii nu tin atat de mult, dar care pentru ortodocsi sunt elemente ale marturiei care nu pot fi nuantate in nici un fel, nici macar prin omisiune. Ma refer de exemplu, la varsta lui Iosif, care este un tinerel de aproximativ 30 de ani. Total fals, conform Bibliei, Iosif era batran si avea cel putin 70 de ani. Protestantii, deoarece nu au vie constiinta sfintenei Maicii Domnului si o considera o femeie normala, nu au nici o problema sa accepte sugestiile diavolului, ba multi chiar fac o componenta din crezul lor, hulirea Nascatoarei de Dumnezeu. Gresala asta, cu varsta lui Iosif, a facut-o si Zeffirelli in mult mai faimosul “Iisus din Nazaret”. Intorcandu-ne la film, sa mentionam ca productia este relativ OK, s-au bagat ceva bani, care se vad si ca fapt divers, filmul chiar a iesi pe plus la buget – nu din cauza meritelor artistice probabil … FIlm crestin + productie profi, rezulta de cele mai multe ori profit. Americanii sunt inca multi protestanti si cererea de filme este mare, mai ales in zilele de azi cand nu prea mai sunt locuri de munca si oamenii au mult timp. Sa continuam insa cu o nota pozitiva. Mi-a placut ecranizarea parabolei despre vamesul si fariseul care se roaga impreuna la templu. Filmul sugereaza ca Iisus nu a povestit intamplator aceasta pilda, ci ca intamplarea chiar ar fi fost adevarata si s-a intamplat cu Matei si cu un fariseu care il urmarea si il contrazicea in mai toate scenele. Momentul povestirii pildei este al primei intalnirii dintre Iisus si Matei, in care Iisus il cheama pe Matei alaturi, tocmai povestindu-i felul in care s-a rugat el in templu. Este o “inovatie” la care nu am de spus ceva rau si mi se pare interesanta din punct de vedere artistic. Daca am ajuns la aspecte artistice, nu pot sa nu ma arat intrigat de faptul ca au gasit ca actor pentru rolul lui Iisus tocmai un portughez. Restul par cat de cat mai bronzati si au o anumita fizionomie, dar portughezul este clar de alt neam si fizionomia lui nu este tocmai una potrivita pentru un asemenea personaj. Dar oare ce fizionomie poate fi potrivita pentru un ASEMENEA personaj? Evident, perceptiile sunt extrem de subiective, dar actorul nu prea mi-a placut. In ce masura Iisus si Biblia pot fi ecranizate este o chestiune in sine extrem de delicata si eu tind inspre partea de NU. Cu
Read more