Chiar trăim apocalipsa?

Orice creștin ortodox se întreabă dacă nu cumva cu drăcovenia asta de certificat trăim apocalipsa. Într-adevăr nu ni se cere să ne lepădăm explicit de Hristos ca să primim pecetea dar pe lângă anumite aspecte care pot fi considerate lepădare, avem cu siguranță partea a doua a peceții: imposibilitatea de cumpăra și vinde fără ea.

Că vaccinul este într-un fel un botez, un act ritualic de cedare a suveranității propriului trup (dar nu numai) în fața fuhrerilor sanitari conduși de satana este dovedit de faptul că vaccinul nu oferă imunizare și nici nu dezleagă complicațiile (mai mult artificiale) ale “luptei cu virusul”. Mă refer pur și simplu că vaccinul nu îți asigură supăraviețuirea în cazul contactului cu virusul (problemă cu atât mai mult irelevantă pentru majoritatea care deja am trecut prin boală) ci doar “șanse sporite” care sunt sporite mai mult cu pompa propadandistică …

În plus, vaccinul nici măcar nu limitează răspândirea bolii. Am dovedit într-un articol trecut că incidența cazurilor este mai mare în rândul celor vaccinați chiar pe datele oficiale furnizate săptămânal. Nu doar la noi, dar mai ales în vest unde chiar și țările cu un procent masiv de vaccinare nu au reușit să “câștige lupta” ba chiar au cazuri și morți mai mulți ca anul trecut – se dovedește că vaccinarea nu ajută deloc la dezghețarea economiei și reluarea vieții normale. În continuare se introduc carantine, restricții și limitări. Evident, “certificatul” pe lângă valoarea simbolică de supunere către fuhreri și de plecare a capului în fața autorității iraționale, oferă totuși unele avantaje deținătorilor – chiar dacă sunt restricții, cei care dețin certificat pot să cumpere și să vândă …

Se întrevede deci foarte clar un viitor apropiat în care acesta va fi obligatoriu în toată lumea (din nou asemănare cu pecetea din apocalipsă) și pentru toți (nu doar pentru doctori sau angajați la stat) și de asemenea, pe lângă diferențierea actuală (între diverse state sau categorii sociale) , va fi mult mai complicat traiul fără el, fiind folosit ca o metodă drăcească totalitară de subjugare a oamenilor și condiționare a supraviețuirii de acceptarea necondiționată a inserării periodice în corp a unor substanțe dubioase pe care nici nu le mai putem spune vaccinuri și care sunt produse de companii dubioase care se vede că nu au fost în stare să producă un vaccin de calitate care să termine pandemia, ci din contră, există suspiciuni – logice – că vaccinul a stimulat și mai mult răspândirea virusului (prin falsa iluzie de siguranță la care cei inoculați au fost spălați pe creier să o asume) și poate chiar prin alte artefacte ale afectării imunității și producerii unor fenomene nedorite pe planul evoluției virusului. Culmea este că dacă ne luăm după cifrele oficiale, vaccinul chinezesc a fost cel mai eficient – lucru care nu se spune în mass-media noastră.

Ca să dăm un răspuns la întrebarea din titlu trebuie mai întâi să detaliem ce înseamnă apocalipsa și cum o vom recunoaște când va veni dacă vom apuca să o trăim. Evident, misiune dificilă de care ne ferim. Dar pe scurt putem zice că apocalipsa vine atunci când antihrist va veni și va lupta cu ortodocșii – pe de o parte – prin închiderea bisericilor și invitarea la lepădarea de Hristos (pe de o parte) și va amăgii pe ceilalți (eretici, păgâni și necredincioși) care i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Din toate tâlcuirile la apocalipsă înțelegem că antihrist va fi o persoană, deci chiar dacă am putea face acum o comparație trasă de păr și în loc de antihrist am pune cuvântul “știință” la care mulți se închină acum mai mult ca lui Dumnezeu – și nu doar atei – , mai lipsește elementul lepădării explicite de Hristos și al închinării către antihrist.

Așa cum închinarea către Hristos presupune alinierea întregii vieți la un set de reguli, la o mărturisire, asumarea unei lupte duhovnicești, participarea la slujbe, rugăciuni și în general adoptarea unui comportament de tip Imitatio Christi, deși putem face unele paralele posibile cu închinarea le “știință/medicină” din ziua de astăzi, parcă totuși nu avem o persoană despre care să zicem: acesta este antihrist. Adică, parcă am avea o religie antihristică dar nu avem un antihrist.

Dar de care paralele zic că se pot face între comportamentul și viața religioasă și spălarea pe creier a majorității populației de astăzi cu “regulile” și “recomandările” promovate de autorități, care se aseamănă unei propovăduiri? Principala paralelă este aceea că se cere și se impune autoritatea sanitară similar cu autoritatea religioasă în perioada inchiziției. Fanatismul “sanitar” nu necesită multe explicații și credința oarbă în niște “dogme” care nu mai trebuiesc explicate, detaliate sau analizate, ci contestarea lor te trece direct la “erezie”, este de departe un fenomen supra-realist extrem de îngrijorător chiar și pentru cei mai sceptici și fără înclinație conspiraționistă credincioși.

Pentru cei care nu au practică religioasă și nici tangețe prea închegate cu mediul religios, comparația aparatusului de propagandă și a întregii logistici plandemice cu instaurarea unui război sfânt religios pare trasă de păr, dar nu avem ce să facem celor care nu au o cultură religioasă sau măcar istorică pentru a putea înțelege către care paralele sugerăm noi și de ce credem că nu exagerăm cu nimic. Avem deci “dogme” prin hotărârile forurilor competente globale, avem “preoți” prin experții chemați la interviuri la televiziuni, care televiziuni sunt un fel de minarete de unde se emite apelul la “vigilență” și “respectarea regulilor”. Avem și o “evanghelie” care sunt studiile publicate, dar acestea nu pot fi interpretate de oricine ci doar de “specialiști”, așa cum în ortodoxie, ne delimităm de protestanți care interpretează de capul lor scripturile și facem apel la teologi și mai ales la sfinți pentru a înțelege pasajele cu probleme. Dar poate cea mai importantă paralelă este “codul moral” al plandemiei: conformitatea la cerințele “preoților” (specialiștilor) și ale ierarhilor (miniștri, sefi ISU, președinte OMS, etc). Codul moral al noii religii presupune nu doar purtarea măștii și vaccinare, ci acceptarea fără comentariu (în stil dogmatic) a tuturor politicilor adoptate de autorități și participarea la “prinderea vinovaților”. Bunăoară, aduc aici exemplul unui ministru australian care declara că a fi antivaxxer (eretic/criminal) nu înseamnă că nu vrei să te vaccinezi ci că ești împotriva vaccinării obligatorii și a măsurilor impuse de guvern. Deci chiar dacă ai 7 vaccinuri, dacă nu ești de acord cu guvernul, ești anti-vaxxer. Altfel zis, așa cum noi ortodocșii strâmbăm din nas când avem de a face cu pseudo-credincioși care poate vin la Biserică, poate se spovedesc, dar nu mărtursesc crezul și de asemenea critică religia, rejectăm pe aceștia și îi numim înșelați, tot așa în religia plandemică, neasumarea dogmaticii impuse de autorități te face eretic și te trimite la iad – deocamdata la oprobiul public prin acuzarea de antivaxxer (care este mult mai ostracizantă și gravă afară decât pe la noi unde de fapt are mai mult conotații pozitive, deoarece majoritatea românilor sunt antivaxxeri).

Iată deci religia, dar neavând un antihrist putem spune oare că trăim apocalipsa? După cum știm din tâlcuirile sfinților, antihristul va domni trei ani de zile. Alte lucruri care știm despre el e că va înșela chiar și pe cei mulți dintre cei chemați – lucru pe care îl putem confirma deja. De asemenea, ni se mai spune în apocalipsă că a treia parte a stelelor cerului va cădea. Interpretând simbolic, deși nu îmi amintesc la care sfânt am citit această interpretare, eu o știu în felul următor: stelele sunt preoții și ierarhii care ne luminează în întunericul nopții (viața noastră) și ne arată – precum stelele care călăuzeau magii altădată – calea de urmat pentru a găsi Soarele Dreptății. Ori dacă a treia parte va cădea, ce înseamnă asta decât că mulți dintre clerici de asemenea vor fi înșelați de antihrist și vor cădea. Prin a treia parte, eu interpretez că nu vor fi nici puțini dar nici mulți, adică nu majoritatea – și putem vedea și asta, cel puțin la noi și cel puțin deocamdată.

Despre antihrist mai știm că va veni într-o vreme de mari tulburări și semne în cer și pe pământ. Nu doar cei care nu vor primi pecetea, dar și ceilalți, vor trăi vremuri grele cu multe lipsuri, cu tulburări, cu necaz atât de mare încât vor primi pecetea lui antihrist care le va aduce izbăvirea pentru moment. Evident, prin izbăvire înțelegem că le va oferi un beneficiu lumesc, o stare materială bună, dar asta inițial. Căci apoi, cei care vor primi pecetea, se spune că vor avea de suferit foarte mult în trupurile lor – pecetea îi va arde și pacea și bunăstarea pe care o sperau, va fi pierdută. Se vor ridica împotriva antihristului și îl vor contesta, dar va fi deja prea târziu deoarece acesta va fi dobândit suficientă putere încât să oprime orice rezistență. Sper final, antihristul își va da pe față toate turbarea și răutatea și va porni prigoană fioroasă împotriva tuturor celor care nu i se închină.

Am zis că nu vom intra în tâlcuirea apocalipsei dar iată că ne-am lungit nițel. Sunt mai multe semne și mai multe lucruri de spus despre apocalipsă. Știm că apocalipsa nu se citește în Biserică tocmai din cauza dificultății sale și din cauza limbajului folosit. Pe cât de grea este de tâlcuit Evanghelia și Faptele Apostolilor și pe cât de mult studiu necesar pentru înțelegerea amănuntelor și familiarizarea cu mediul istoric și cu contextul general al relatărilor, cu atât mai complicată este apocalipsa care folosește un limbaj alegoric, plin de simbolistică, greu de abordat fără luminarea Sfântului Duh și de care toți sfinții s-au ferit.

De aceea, țin să subliniez că orice interpretare a noastră și orice comparare cu realitatea, poate fi greșită și bineînțeles că certitudinile sunt greu de depistat și cu greu ne putem ghida dacă nu avem în noi harul lui Dumnezeu care să ne lumineze. Iar pentru a dobândi harul, trebuie să ne despătimim, ceea ce este foarte greu și departe de noi.

Dar există totuși unele lucruri pe care doresc sa le subliniez. În primul rând, aș aminti o situație relativ similară cu ce trăim astăzi, deși nu la același nivel – problema actelor biometrice. Întrebat fiind pe atunci de către Pr. Savatie, Pr. Selafiil a dat răspunsul printr-o întrebare: a venit Ilie? Dacă nu a venit, atunci nu e sfârșitul … Iată deci că fără Sf. Ilie, apocalipsa nu vine. Un răspuns simplist și care poate nu ne place – până vine Sf. Ilie, dacă dormim pe noi, cine știe la câte rapeluri ajunge și ce cod genetic mai avem … Poate voința noastră deja va fi zero și puterea de opoziție în fața pecetei asemenea.

Acum doresc să schimb puțin registrul și să pun o întrebare poate mai importantă decât dacă trăim apocalipsa: oare chiar contează? În sensul că: contează dacă aceasta este apocalipsa finală sau doar un fel de repetiție? Și chiar dacă nu este o repetiție și lumea va mai exista încă câteva milioane de ani, contează atitudinea noastra? Adică, e normal să fim pasivi și să ne supunem totalitarismului doar pentru că nu a venit Sf. Ilie? Din nou, fac apel la istorie: știm de anul 1000 și de vremurile cu ciumă în care nu prea existau dileme și apocalipsa era aproape sigură. Nu doar credincioșii credeau asta, dar chiar și păgânii. Boli ca ciuma luau unul din doi și morții erau aruncați pe străzi deoarece nu mai avea cine să îi îngroape. Și totuși nu a fost apocalipsa. Dar oamenii oare cum se comportau? Creștinii, mă refer. Bizantinii mai concret… Ei bine, ei făceau slujbe și procesiuni nu stăteau închiși în autoizolare ani de zile, cum fac unii ierarhi din ziua de astăzi și nici nu se vaccinau ca să nu ia o boală cu rata de supraviețuire de peste 99% în condițiile în care au văzut că și cei care și-au pus nădejdea în vaccin au fost luați de Dumnezeu (“la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori” – Cronici 2 – 16#12).

Ce doresc deci să zic? Vreau să zic că indiferent dacă trăim sau nu apocalipsa, atitudinea noastră trebuie să fie ca cea pe care au avut-o alții dinaintea noastră în vremuri similare și pe care îi prețuim. Dacă ne uităm la stadiul incipent al introducerii comunismului în România, cui dorim să ne asemănăm – celor care s-au înscris în partid ca să primească beneficii și ca să nu fie executați, sau celor care s-au opus pe față bolșevicilor și au fost băgați la pușcărie și au avut de pătimit multe, chiar moarte. Nu există deci condiția ca apocalipsa să fie reală. Fie că trăim apocalipsa, fie că trăim o pregătire a apocalipsei, fie că trăim doar un puseu dictatorial care se va nărui peste o lună două, noi trebuie să fim fermi și să nu participăm. Chiar dacă nu ne lepădăm explicit de Hristos, ceva putred este evident cu acest certificat și nu trebuie să scormonim prea mult semnele timpului sau argumente științifice pro și contra. E suficient să spunem nu și să rămânem încăpățânați – asta nu ne va costa nimic, cel mult statutul social, spoiala de “imagine” care oricum ne este o povara pentru mântuire și unele aspecte materiale, care oricum cel mai probabil ne sunt o povara pentru sporul nostru duhovnicesc.

Am tot căutat în mintea mea să înțeleg pe cei care fac compromisul și în afară de frică și prostie nu am găsit altceva. Nu cred să existe vreunul care să creadă sincer că vaccinul îl apără. Exclud aici retardații care nu au 2 neuroni să citească niște statistici sau studii sau măcar să vadă în jurul lor câți dintre cei vaccinați au scăpat fără probleme. Mă refer la ortodocșii serioși care își pun probleme duhovnicești dacă nu cumva greșesc plasându-se împotrivă. Nu mai doresc să amintesc de anumite “vedete” de opinie, oameni care păreau sporiți și erau considerați învățători ai altora și care recomandând vaccinarea, nu au venit cu o altă argumentare (din punct de vedere duhovnicesc) decât că așa le-a răspuns lor Dumnezeu în rugăciune. Dar oare dacă Dumnezeu acestui părinte (de Efrem e vorba) i-a descoperit că vaccinul este bun, de ce ortodocșilor din România, prin moartea PS Gurie le-a cam transmis că nici trei vaccinuri nu te feresc de moarte? Căci pe câte feluri mai putem suci un asemnea eveniment, dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne lumineze pe noi românii (evident refractari și majoritar nevaccinați) cu înțelepciunea și duhovnicia care vine de la greci unde mulți preoți și ierarhi au pompat vaccinarea și boporul a cedat. Iată deci conexiuni care cu greu le putem ignora: un părinte grec al cărui cuvânt are relevanță în rândul românilor recomandă vaccinarea (deși el a trecut prin boală nevaccinat) și la ceva timp după, un ierarh triplu vaccinat moare – ce să înțelegem din asta? Este aleator? Este pur și simplu un șir de evenimente pe care le interpretăm noi aiurea?

Să mai simplificăm acum din ițele întortocheate ale argumentării din prisma primitorilor și să analizăm în ce măsură supunerea se poate încadra la “cumințenie”. Aici nu am de zis decât că cei care doresc să fie cuminți, ar trebui să știe că pe cifrele oficiale, incidența cazurilor este mai mare la vaccinați. Altfel spus, cei vaccinați dau mai ușor virusul altora. Deci dacă drept-măritorii suciți la minte doresc să nu dea boala altora și se sacrifică ei, riscând vaccinul ca să ferească pe alții, trebuie să știe că de fapt, e invers. Pe cifre oficiale. Dar puseurile din vest, din țările cu rate de vaccinare de peste 80-90% dovedesc clar că vaccinarea nu a făcut decât să crească răspândirea mult mai puternic. Deci pică – zic eu – argumentul cumințeniei în ideea de a feri pe cei expuși.

Mai rămâne doar un ultim argument tembel, dar care este de departe cel mai puțin tembel dintre toate: să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Adică, de vreme ce nu ni se cere lepădare, dacă nu mai avem voie la mall, la stadion și la pariuri, să ne facem vaccinul că doar nu ne afectează duhovnicește cu nimic. Fie că e bun sau nu la trup, la suflet nu afectează, deci putem să îl facem ca să mergem la mall și la alte distracții. Asta e valabil la noi, nu zic de țările unde situația este alta! Fiecare poate să cântărească cât de solid este acest argument în acest moment în România, când cei care nu primesc, nu au nicio restricție de facto, ci pot face aproape orice. Au doar o mică jenă …

Iată că am scris deja foarte mult la acest articol și nici nu am apucat să abordez problema globală – virusul este doar o componentă a Marelui Reset. Certificatul verde este poate mai puțin periculos decât certificatele de emisii de co2 care practic vor înjumătăți nivelul de trai și vor băga în sărăcie miliarde de oameni. Ranforsarea mecanismelor de control a populației, noile ideologii sataniste, distrugerea lanțurilor de producție și inflația permanentă care spre deosebire de apocalipă nu mai este incertă, ci are deja un istoric, sunt mult mai multe semne ale unui timp care nu pare să mai aibă răbdare ci ne dă de gândit. Cu sau fără apocalipsă, vin vremuri grele și trebuie să înmulțim rugăciunea. Mai mult ca niciodată, acum este blestemat cel care își pune nădejdea în om (Ieremia 17, 5) și în fața pericolelor viitorului nu se lasă în mâna lui Dumnezeu.

Sf. Andrei – ocrotitorul românilor vaccinați?

Sf. Andrei cam are de șomat din ce în ce mai mult în ultimul timp deoarece românii încep să creadă în știință și se vaccinează. Dumnezeu și sfinții sunt acum folosiți de români nu pentru a cere sănătate cu doar pentru a da acatiste ca să câștige la loteria vaccinaților. Și poate pentru a ne feri de blackout. Căci chiar și celor vaccinați le tremură chiloții cu gândul la ce ne pregătesc elitele în următoarele etape ale purge-ului. Ba chiar aș zice că cei vaccinați vor fi din ce în ce mai mult expuși fricilor, căci cine are i se va da și ci nu nu are i se va lua – credință, nădejde și dragoste.

Este însă doar o etapă și altele vor urma, mai pe repede înainte sau mai pe slow motion. Singura umbră de optimism este că totuși dezastrele naturale anunțate în Apocalipsă încă se lasă așteptate – cel puțin la noi căci în Spania au început.

Dar despre ce doream să tratez în articolul de astăzi: despre creșterea numărului de cazuri (și de morți) din acest an comparativ cu anul trecut. Avem așadar 2020 ca prim an al virusului, cu expunerea majoră începând din Martie în majoritatea țărilor din vest. Majoritatea țărilor din vest au avut rate de vaccinare de peste 60% încă din august. S-au pregătit pentru toamnă. Cu toate acestea, cam prin octombrie-noiembrie, majoritatea depășiseră deja numărul de morți (căci numărul de cazuri oricum a explodat dacă comparăm an la an). Care să fie cauza? Pe scurt cauza este eșecul politicilor sanitare – fie ele lockdown-uri, măști, distanțare, vaccinuri etc. Este un eșec crunt al celor care au decis politica sanitară și voi detalia.

În primul rând să vedem dacă e firească această creștere? Din pandemiile și epidemiile anterioare am văzut că durează maxim 2 ani expunerea întregii populații la un virus și cu excepția primului val (de “testat” teritoriu, sau de impact) celelalte sunt în descreștere. De ce? Este evident: în primul rând, populația cea mai vulnerabilă din start ia contact cu virusul și suferă consecințele (fie boala, fie moartea). Oricâte de drastice au fost lockdown-urile și oricât de mult “temperarea curbei” ar fi diminuat contactul inițial cu virusul al unui număr cât mai mare de oameni, este greu de crezut că cei mai vulnerabili nu au luat contactul (în mare majoritate) cu virusul în 2020. De altfel, cu privire la ferirea celor vulberabili, realitatea ne arată că nu a fost deloc cazul: azilele de bătrâni au fost măturate în primele valuri peste tot. Cei mai feriți au fost itiștii sălbatici care au avut informația în stadiu incipient, s-au speriat și s-au autoizolat dinainte. Cum jobul le-a permis, s-au ferit la maxim, mulți nefăcând încă virusul din cauza acestei autoizolări.

De unde însă numărul mare de morți din acest an comparativ cu anul trecut? Poate a venit acum momentul să subliniem și că statisticile sunt aproximative. Adică știm că la morți se bagă la greu și morți de covid și morți cu covid. Dacă dorești să convingi populația că un lockdown este necesar, tot ce trebuie să faci este să crești numărul de morți ca să sperii oamenii. Pentru asta, vei trece la morți de Covid și pe cei morți automat pe toți morții, din oficiu, urmând ca abia ulterior, la cei care sunt alte cauză, să fie scăzuți. S-a întâmplat asta în Suedia unde în statisticile oficiale erau trecuți la morți de Covid toți morții din ultimele 30 de zile, urmând a fi scoși ulterior pe măsură ce hârțogăria era completată și treptat erau introduși în sistemul informatic cei cu alte cauze. Pare stupid și anormal ca într-o epocă informatică în care au loc mii de tranzacții pe secundă și datele apar instant pe tot globul, să existe asemenea desincronizări. Dar totul depinde de sistemul informatic folosit și de ce dorești să scoți din cifre. Incompetența sau erorile sunt doar scuze de salvat aparențele, tehnologia permite precizie maximă: în momentul în care bolnavul a decedat și în spital este trecut în fișă “mort de covid” în acel moment tehnic este posibil ca datele să fie publice și să ajungă instant în toată lumea și în câteva minute chiar pe lună – dacă s-ar dori. Ascunderea în spatele procedurilor (centralizări, verificări și alți termeni de ăștia) sunt blah-blah-uri pentru necunoscători.

Dar de ce mai este paradoxală creșterea numărului de cazuri și morți din 2021 comparat cu 2020? Să zicem că poate numărul total de populație nu a fost expusă și să zicem că cei care au trecut o dată prin boală, nu mai trec a doua oară. Cel puțin la cei care au imunitate naturală, se știe că doar 0.04% au mai făcut a doua oară boala sau cel puțin doar 0.04% s-au mai testat și prin urmare au intrat în statistici. Dar faptul că restul nu au avut nevoie, este relevant statistic: balta din care virusul poate face cazuri și morți este din ce în ce mai mică. Nu mai punem la socoteală vaccinații care teoretic erau imuni, dar practic sunt praf în vânt. Doar pe cei care au făcut boala dacă îi scadem din total, este evident că ne rămâne un număr din ce în ce mai mic și pentru cazuri și pentru morți. Iată deci un al doilea paradox: cum de crește numărul de cazuri/morți dacă balta din care virusul atinge scade la număr? Este cert că reinfectarea nu există (nici măcar la cei vaccinați infectați), și este cert că numărul total scade.

O posibilă explicație matematică ar fi că pur și simplu viteza de propagare a virusului a crescut. Cum nu toată populația a fost expusă și nu avem încă imunitate de turmă, ceva s-a întâmplat și virusul se propagă în 2021 mult mai repede ca în 2020. Dar asta nu înseamnă altceva decât un eșec al politicilor sanitare. E ca și cum nu am învățat nimic în 2020 când s-au aplicat metode standard (sau după ureche) de luptă cu virusul și când am avut viteza x de propagare, iar acum în 2021 avem x la pătrat …

Dar dacă explicația este doar viteza de propagare, este doar chestiune de timp până când vom avea efectul de turmă care nu poate fi negat, oricât de mulți experți medicali ar veni și l-ar mătrăși.

Cu privire la numărul de morți în creștere, din fericire aceste cazuri sunt punctuale. Chiar dacă per total numărul de morți este mai mare, rata de mortalitate este mai mică, semn fie că vaccinurile funcționează (deși nu în Israel – pe datele oficiale), fie că cei slabi și cu riscuri au murit deja, fie că lumea a cam început să învețe singură cum să lupte cu virusul (cel puțin în România).

Ca un alt amănunt statistici, cohortele s-au păstrat – atât sexul, vârsta, comorbiditățile etc, nimic nu s-a schimbat deși s-a încercat rebrandingul virusului cu Delta (și acum cu Omicron) și pomparea pe ideea că mutațiile atacă din ce în ce mai mult tinerii nu a prins, realitatea lovind puternic în acest element al narativului global care însă a fost suficient pentru a stimula vaccinarea tinerilor și a copiilor.

În concluzie sunt două variante care explică creșterea cifrelor cu infectarea în toate țările (și vaccinate și nevaccinate): 1 – cifrele nu sunt reale 2 – s-a schimbat ceva, e ceva nou în 2021 față de 2020 care a determinat creșterea vitezei de propagare a virusului.

Momente de respiro

“Încep să dea înapoi, deocamdată s-au lovit de un zid și au văzut cât de departe pot ajunge. Deci ce o să mai poată face? O să dea înapoi o vreme pentru a perfecționa planul, pentru a învăța din greșeli și pentru a se pregăti pentru altceva. Între timp, au destule mijloace de atac asupra noastră. Poate că da, nu o să ne mai poată forța să purtăm măști, nu o să ne forțeze să facem vaccinul, dar asta nu înseamnă că vin vremuri bune. […] Din ce știu eu, Satana încă există, nu a terminat, deci să folosim timpul să ne reîntărim puterile până vine runda următoare.”

Roosh Valizadeh, american de origine armeană convertit la ortodoxie

Iată o opinie care vine cam pe aceeași linie cu care mă plasez și eu – vezi Marea Eliberare. Așadar, deși de la acest articol s-a mai întâmplat întoarcerea cu privire la acceptarea ideii că virusul a scăpat din laborator (despre care am scris aici) și eu cred că plandemia nu s-a terminat. Cum sistemul de control și conformitate este generalizat, cei care au luat puterea și pe spinarea lui au trecut la un cu totul alt nivel al beneficiilor materiale, nu vor ceda prea ușor și idioții utili care au pus umărul la această plandemie din pozitii privilegiate vor fi armata de lupi care va face ravagiile printre oi în următoarea etapă. Vreți să vă dau un exemplu? O nouă tulpina! O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

De altfel, această măsură din urmă a fost vehiculată, semn că diavolul s-a gândit la ea și nu a reușit-o deoarece deocamdata nu i-au ieșit toate schemele. Dar să nu credem că am scăpat, deoarece reacția oamenilor s-a văzut: cum s-a dat drumul, s-au grămădit la mall nu la proteste. Și nu doar la noi. Prin urmare, nu au înțeles nimic din această plandemie, așa cum nu au înțeles nimic din armele de distrugere în masă ale războiului din Golf sau din războiul “împotriva terorismului” prin care s-a terminat cu dreptul la viață privată, sau de alte manipulări crase ale inginerilor sociali ai lumii care doresc “să ne elibereze”.

Dacă privim spiritual, putem gândi că Dumnezeu poate a decis să termine circul și l-a mai legat nițel pe diavol. Putem avea nădejdea că aceasta a fost o încercare, un război psihologic și că oamenii s-au pocăit și Dumnezeu a ridicat ispita. Dar oare este așa? Vedem semne de pocăință și întoarcere la Dumnezeu? Nu, din contră! Vedem o nouă religie, o încrederea oarbă în vaccin care nici măcar nu mai este un simplu medicament care te face bine, ci este o minune a științei (ateiste, evident) care te face liber și de asemenea este un pașaport de acceptare în societatea modernă eliberată. Barbarii care nu primesc vaccinul vor fi acum ușor marginalizați și trimiși în pustie, pentru ca cei care au plecat capul și se conformează să poată să fie sănătoși (deși vaccinul oricum le promite sănătate și protecție) dar mai ales să poată avea o nouă societate, o societate în care “am învățat lucruri noi”, “obiceiuri bune”, care pot fi păstrate și post-pandemie, cum ar fi lucrul de acasă, cumpărăturile online și alte astfel de obiceiuri specifice caracterelor deviante, autiștilor fără certificat și ipohondrilor exonerați de virus și ranforsați în spaimele lor, mai ales cu ajutorul “experților” pompieri de panică.

Se înțelege că planurile lui Dumnezeu nu le putem știi noi și chiar dacă avem o anume impresie asupra lumii, realitatea să fie contrară, Dumnezeu să vadă și să urmărească mai multe. Dar noi nu avem decât două lucruri de făcut: să ne mulțumim cu ce am primit și să ne pregătim pentru un rău mai mare. Și aici fiecare înțelege ce vrea: de exemplu, nu văd cum se vor mai putea muta la țară și deveni independenți de sistem, când se vor introduce noi restricții de circulație, cei care acum au ezitări și în loc să facă ce trebuie, planifică excursii și alte prostii de astea.

Nu mai zic de cât de mult putem acum să mergem la biserică, la slujbe, să ne spovedim, să ne vedem cu prietenii, să ne întărim sufletește unii pe alții și dacă am uitat cât de rău a fost în perioada “carantinei”, înseamnă că am trecut prin necaz ca gâsca prin apă, nu am învățat nimic. Cei fără Dumnezeu măcar au învățat să folosească Zoom, să comande clătite pe internet și alte “tehnici” de cum să reziști într-o societate care interzice relațiile inter-umane directe. Dar noi, ce am învățat? Ce am schimbat în viața noastră și ce ne-am folosit din toate acestea?

Man Plans God Laughs – proverbe comentate

Man Plans God Laughs este traducerea în engleză a proverbului idiș Der mentsh trakht un got lakht. În română, eu traduc “Omul plănuiește, Dumnezeu rânduiește”.

Proverbul original sugerează, că Dumnezeu pur și simplu râde de om. Ca un Atotputernic care își exercită dreptul de intervenție, pune bețe în roate planurilor omului – cam asta ar fi o interpretare simplistă la prima mână. Evident că înțelesul este cu totul altul. Dumnezeu este Atotputernic și tot ce face – în legătură cu omul – este pentru binele omului, din dragoste de om.

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Ioan 3, 16-17

Dumnezeu este iubire și iubirea este chiar ființa lui Dumnezeu. Iubirea umană, atât cât o poate înțelege prin experiență omul este doar măsura apropierii sau depărtării de Dumnezeu, de chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu. Iubirea teoretică, rațională, binele abstract este doar un ecou al unei memorii sau intuiții pe care omul căzut o are despre ce poate fi iubirea. Și ca orice ecou este doar o umbră de adevăr, doar o sugestie, doar o deformare. Căci tot ce există, inclusiv îngerii căzuți și oamenii pe care i-au tras și îi trag după ei sunt rezultatul iubirii, un potențial ratat, neîmplinit al unei iubiri inifinite care ar fi fost posibilă dacă nu ar existat căderea.

Dar să ne întoarcem la proverb și la ce ne spune el. În esență proverbul este un apel la realism. Realitatea ne învață că oricâte planuri am face noi, rareori se împlinesc și rareori apucăm să ne bucurăm de ele, rareori o lucrare planificată este dusă la capăt cum trebuie și apucă să dea roade, să-și împlinească rostul. De ce se întâmplă asta? Din lipsa de calcul. De cele mai multe ori calculăm greșit ce putem face și ne punem în cârcă proiecte prea mari. Proasta calculare este specifică mai ales caracterelor entuziaste dar nerealiste dar are a face și cu ambiția și mândria prostească de a face ceva care să dovedească ceva …

Este greșit dacă intepretăm proverbul ca un apel la un stil de viață de tip dolce vita … sau nihilist: orice-aș face, degeaba mă zbat că Dumnezeu va râde oricum de mine … În primul rând trebuie să înțelegem că orice facem, dacă este voia lui Dumnezeu se va face și orice facem, dacă nu este voia lui Dumnezeu nu prea are șanse să se facă. Uneori, Dumnezeu, dacă poate – și de multe ori poate – lasă voia noastră să se facă, deoarece libertatea noastră dictează. Unde nu mai dictează libertatea noastră este acolo unde libertatea noastră începe să lovească în libertatea altora.

Dar Dumnezeu nu este un garant al protecției libertății omului și lumea este doar un câmp de bătălie pentru războiul spiritual nevăzut care se duce pentru sufletele noastre. În istoria lumii și în istoria individului Dumnezeu intervine uneori și schimbă macazul în momentele și în locurile în care consideră de cuviință. Omul poate determina prin rugăciune, prin felul în care își trăiește viața, prin păzirea poruncilor și prin cele opuse acestora, locul și timpul unde Dumnezeu poate sau nu interveni. Singura garanție pe care ne-o poate Dumnezeu oferi este cea a unei judecăți corecte care va ține cont de toate.

Spuneam că poate proverbul este inrepretat simplist de unii ca îndemnând la neplanificare. Planificarea este bună și Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii. Haosul este uneori rezultatul lucrării diavolului care întunecă mințile oamenilor. Lipsa iluminării face ca o lucrare, un proiect să aibă loc la întâmplare sau împins de evenimente și mai puțin fără un plan, fara un cadru de desfășurare gândit.

Cum omul este creator, prin chipul lui Dumnezeu, atributul de creator vine la pachet și cu atributul de planificator. Așa cum Dumnezeu a creat lumea, omul tot ce face trebuie să aibă un plan, o idee. Asta pentru că altfel nu se poate. Poate cu excepția artei unde sunt unele idei cum că artiștilor le vine inspirația așa din … senin, din droguri sau anumite stări. Evident că diavolul poate inspira omul, dar în fapt, toata inspirația artistului vine din ce a acumulat, din cultura și experiența de viață, din contemplare și observare iar la majoritatea și din multă muncă și multe încercări. Artiștilor care cred că pot să facă mare brânză doar cu o bere în mână și uitându-se la Netflix le recomand să deschidă manuscrisele lui Eminescu sau să se uite pe ciornele lui Leonardo da Vinci.

Ce ne poate învăța un proverb care uneori e valabil și uneori nu e valabil. Este clar ca Dumnezeu iubește rânduiala dar este și clar că uneori oricât de organizați am fi noi, lucrurile nu se întâmplă cum vrem ci … altfel. Orice lucrare trebuie să aibă ca început intenția bună. Un lucru e bun dacă are un scop bun. Altfel spus, să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar multe lucruri bune ies și din lucrări cu intenții deloc bune sau chiar malefice sau chiar diabolice. Arma nucleară a fost construită ca să distrugă dar fără centralele nucleare, omenirea nu ar fi ajuns unde este astăzi (deși nu știu cât de lăudat este punctul în care suntem …)

Concluzia propusă de mine aceasta este: orice facem să facem urmărind un scop dincolo de noi. Când mândria primează sau chiar acoperă o lucrare cu un scop bun, dacă intervine mândria, aceasta atrage ca un magnet dracii care încep să facă totul varză. Uneori, Dumnezeu acoperă și aceste căderi și devieri și pune umărul ca o lucrare să se termine cum trebuie, căci altfel, unde ar fi ajuns lumea? Marea problemă este însă ce facem noi ca Dumnezeu să nu râdă de planurile noastre, ba mai mult, chiar să le acopere golurile și să ne ajute să le împlinim?

Demonul eficienței

Ziceam într-unul dintre articolele anterioare că singura dogmă cât de cât coerentă a transhumanismului este eficiența. Însă este mult spus dogmă deoarece evident că noua religie este deocamdată în fașă, abia își construiește fundamentul și abia își clarifică obiectivele. Poate mai degrabă decât eficiența am putea să subliniem o atracție în gaura neagră a beneficiilor iluzorii ale progresului accelerat care va veni și va elibera umanitatea, ca și cum ditamai progresul de care am avut deja parte a făcut mare brânză. Ca un mic amănunt amuzant, când au fost introduse tractoarele și agricultorii se temeau că mecanizarea le va lua pâinea de la gură, temerile de progres erau calmate cu promisiunea că vor avea mai mult timp de practicat arte și de lectură … Oarecum, prin Netflix promisiunea s-a cam împlinit, deși un tânăr care păștea oile pe vremuri, seara se ducea la horă, dimineața vedea răsăritul și mânca mămăligă cu mâna foarte probabil era mult mai fericit decât sufletele pierdute de astăzi care se pierd în fantasmele virtuale ale jocurilor, filmelor și bulelor sociale.

Foarte clar se vede demonul eficienței la Iuda, când o ceartă pe femeiea păcătoasă care a vărsat mirul și se vaită că acel mir putea fi folosit pentru a-l vinde și a ajuta săracii. Și Bill Gates vrea să ajute săracii din Africa, de aceea le oferă vaccinuri gratuite care îi ajută să nu mai facă copii prea mulți și astfel să aibă mai puține guri de hrănit.

Se înțelege că eficiența oarbă în sine, fără un set de criterii de moralitate care nu pot converge decât dintr-un sistem filozofic sau dintr-o religie, este doar un slogan, un narativ în spatele căruia se pot ascunde măsuri drastice de închidere a oamenilor în casă, măsuri de suprataxare și pedepsire a celor care nu aderă la regulile noii lumi în care trebuie ca toți să contribuie pentru binele tuturor, etc. Și comuniștii doreau să fie eficienți, în sensul că propuneau ca toată lumea să trăiască bine nu doar cei care muncesc și care au proprietăți și averi multe. Ei gândeau – logic simplist, că dacă se împart bunurile la toți, va fi bine pentru toți. Ce nu au realizat – căci v-am zis, demonul nu bate cu mintea prea departe, întunericul nu poate vedea consecințele dincolo de asaltul imediat, este că fără o ierarhie și fără o judecată, simpla distribuire a unor bunuri și resurse nu are succes cu doar distruge fibra societății, așa cum s-a întâmplat și vedem că încă este sub semnul întrebării capacitatea unei națiuni trecute prin sânge de demonul roșu de a-și reveni.

Să vedem însă care ar fi promisiunile noului reset în cadrul dogmei eficienței. Păi în primul rând lupta cu virusul, fiind urgență medicală este cumva calul troian pe care se face marea trecere de la sistemul actual, de puteri regionale și alianțe supra-statale la o conducere și coordonare globală a lumii. Așa cum acum în plandemie OMS a fost farul călăuzitor care a dictat “măsurile” în toate țările indiferent de cine a fost la putere, tot așa cum vedea cum cadrdul impunerii globale a unor măsuri și trenduri va fi extins din domeniul medical în alte domenii.

Am urmărit zilele tercute un interviu cu Dr. Frederic Leroy, un profesor în “food science & biotechnology” la Vrije Universiteit din Olanda în care se discută pe larg de tentativa de interzicere la nivel global a consumului de produse de alimente și trecerea spre mancarea sintetică. Planul pare imposibil de implementat, fiind vorba de țări și regiuni cu legislații diferite, dar nebunii care conduc lumea, au mijloacele necesare pentru a împinge această turbare la limită, atacând practic chiar fizic specia umană. De aici se vede câd de diabolic este noul reset, când nu se mulțumește nici cu distrugerea psihologică a lumii prin lansarea acestui război de înfricoșare, nu se mulțumește nici cu loviturile puternice date tradiției prin distrugerea fibrei societății, a comunităților și a stilului de viață în cele din urmă, transformând omul din “animal social” (în cadrul lor de gândire, evident) în animal anti-social virtual. Următoarea etapă în marșul antihristic împotriva umanității este atacul asupra sursei de hrană. Totul sub stindardul “verde” al luptei cu poluarea. Bunăoară, vacile, oile și porci sunt rele deoarece fac bălegar mult și produc gaze de seră. În plus, mănâncă prea mult. Mâncarea sintetică, hamburgerii chimici propuși de Bill Gates sunt soluția. Și pentru a-și pune banii unde îi e capul ala descreierat, Gates a cumparat teren agricol masiv în SUA pentru a încerca pur și simplu să sechestreze capacitățile de producție agricolă a celei mai potente regiuni din lume – marile câmpii ale americii continentale din zona bazinului fluviului Mississippi unde pe lângă abundența apei necesare irigațiilor, posibilitatea transportului mărfurilor pe apă la costuri mici, face din SUA cel mai mare producător al lumii.

Iată deci doar încă un aspect periculos al viitorului care ne așteaptă post (sau în paralel) cu plandemia: războiul asupra mâncării. Noi românii suntem oricum obișnuiți ca să auzim de pesta porcină, gripa aviară și alte boli de animale, imediat cum scoatem nițel capul. În particular acest an iar avem parte de peste deoarece fiind secetă peste tot și noi având ceva producție de cereale, zootehnia din România mai putea tăia din decalajul față de vest. Dar prin măsurile colonialiste de control și manipulare de la vârful UE, ni s-a băgat pe gât pesta porcină și au fost exterminate nenumărate ferme de porci. În cazul nostru, motivul a fost și este economic, deocamdată. Dar imaginați-vă aceste capacități de control și comandă folosite acum pe motive economice în cadrul UE, când vor fi extinse la nivel global și vor fi folosite pentru impunerea politicilor globale de reducere drastică a consumului de carne și introducerea produselor sintetice, pe care cu greu le putem numi hrană chimică, de vreme ce sunt pur și simplu chimicale.

Cum apa răzbate prin crăpături și foarte probabil la nivel global se va împinge acolo unde se poate, singura opțiune pentru întârzierea și amânarea acestor planuri la nivel național în țara noastră este alegerea celor mai extremiste partide care propun măsuri care să meargă chiar până acolo la introducerea în Constituție a dreptului de a cultiva pământul și de a crește animale în propria curte ORIUNDE ai sta, la oraș sau la țară. După cum știm, neostaliniștii din USR deja sugerează că ar fi bine ca să nu mai existe proprietate și să avem totul la comun. De asemenea, vedem că în SUA și mai ales în vest, chiar la țară, oamenii nu mai au voie să crească animale pentru a nu deranja sonor și olfactiv vecinii. Din ce știu și pe la noi s-a introdus acea lege tembelă cu legea gunoului de grajd care taie drastic, mai drastic chiar ca în vest, dreptul de a face ce vreau pe pământul meu. Gogoașa cu producerea de mirosuri este penibilă câtă vreme autoritățile nu sunt în stare să construiască niște gropi ecologice. Cel puțin în Craiova, pute a gunoi ars toata vara și aerul e imposibil de respirat. Nu mai zic de marile fabrici ale corporațiilor internaționale care ne poluează pământul, aerul și apa freatică și care sunt tolerate. Comparatic cu cât poluează o vopsitorie a unui mare producător auto în zonă, bălegarul de la 2-3 vaci este zero. Dar după cum vedem legile sunt făcute să lovească între cei mici. Vacile sunt persoana non-grata în timp ce producția de automobile, cât mai multe, este de dorit.

Articole pe același topic:

Întrebări și răspunsuri despre Moș Crăciun

Întrebare: Există Moș Crăciun?

Da, bineînțeles. Iată un articol unde explic pe larg (cum explica Jonathan Pageau) existența lui Moș Crăciun.

Întrebare: Cine este Moș Crăciun?

Pe scurt, Moș Crăciun este o persoană reală dar nu este o persoană ca noi: fixată într-un loc și într-un spațiu. El nu are o prezență precisă într-un anume loc ci poate fi în locuri diferite în același timp. Ca persoană, Moș Crăciun are un fel anume de a se îmbrăca, are un fel anume de a vorbi și în general este îndrăgit mai ales de copii. Obligatoriu aduce cadouri.

Întrebare: De ce unii oameni nu cred în Moș Crăciun?

Majoritatea oamenilor și toți copiii cred în Moș Crăciun. Așa însă cum mulți copii nu înțeleg ce este electricitatea și deși când vor fi mari, vor înțelege măcar la ce e bună, tot așa mulți oameni mari nu îl mai văd pe Moș Crăciun și nu mai au urechi ca să audă ho-ho-ho-itul său, deși așa ceva nu i se întâmplă niciunui copil. Este nevoie de abilități speciale pentru a-l vedea și a crede în Moș Crăciun. Necredința în Moș Crăciun este ca o boală sufletească.

Întrebare: Moș Crăciun chiar aduce cadouri la toți copiii?

Da. Orice copil poate confirma că Moș Crăciun aduce cadouri, ba chiar și unii adulți primesc cadouri de la Moș Crăciun.

Întrebare: De ce Moș Crăciun nu aduce chiar toate cadourile de pe listă, uneor nici măcar unul?

Moș Crăciun are puteri deosebite: poate fi în același loc în același timp, poate trece pe la toți copiii într-o singură noapte, și ar putea să aducă chiar toate cadourile de pe listă. Problema este că uneori, nu toate cadourile pe care ni le dorim noi sunt bune dar mai ales trebuie să învățăm că în viață nu obținem chiar tot ce cerem și prin urmare Moș Crăciun ne aduce doar o parte din cadourile enumerate de noi pe listă, iar alteori ne aduce cadouri nasoale, care chiar nu ne mulțumesc. Asta este pentru că așa merităm – suntem prea mofturoși. Niciun cadou pe care ni-l-ar aduce Moș Crăciun probabil nu ne-ar mulțumi. Probelma este clar la noi.

Întrebare: De ce Moș Crăciun când vine acasă nu îl vedem, deși uneori îl vedem la școală, la mall sau prin alte părți?

La unii copii Moș Crăciun vine chiar acasă și aceștia vorbesc cu el. La majoritatea Moș Crăciun venea (înainte să-l interzică unii) chiar la școală și chiar la mall. Moș Crăciun vine acolo unde e primit. Dacă vine și noi nu-l vedem, este pentru că s-a nimerit să treacă când noi visăm. Dar să nu uităm: cel mai important lucru legat de Moș Crăciun este că acesta ne aduce cadouri!

Întrebare: Chiar știe Moș Crăciun dacă cumva nu am fost cuminți și nu ne aduce cadouri?

Nu, aceasta este o minciună. Moș Crăciun nu ne vede dacă nu suntem cuminți nu pentru că nu ar putea, dar așa cum nu ne place nouă să ne uităm la un film urât, tot așa Moșul nu vrea să vadă copii care nu sunt cuminți. Dar cadouri aduce la toți pentru că dacă ar ține cont de prostiile făcute de copii, nu ar mai aduce jucări la nimeni, deoarece orice copil face cel puțin o prostie.

Întrebare: Chiar are Moș Crăciun o fabrică de jucării?

Da, dar nu ar face față doar cu fabrica proprie. Moșul colaborează însă cu nenumărate magazine. Magazinele pot să confirme.

Trebuie BOR să recomande vaccinul?

Din start, răspunsul e ca biserica cu ale ei și doctorii cu ale lor. Este logic și simplu și aceasta ar fi soluția simplă. Dacă am avea păstori simpli și doctori simpli, însă la noi se întâmplă câte mai vrute și nevrute.

De vreme ce prelații nu sunt experți în sănătatea publică și nici în genetică și chiar de-ar fi, nu e datoria lor, este evident că nu se pot pronunța și nu pot nici recomanda nici nerecomanda vaccinul.

Pro

Pe direcția pro, am avea argumentul “să ascultăm de doctori”, că așa învățăm din Sfânta Scriptură. “Și doctorului dă-i loc că și pe el l-a făcut Domnul și să nu se depărteze de la tine, că și de el ai trebuință” citim la Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 38,12. Problema e însă de care doctori ascultăm, pentru că unii recomandă și avortul. Deci una e să ascultăm de doctori – cum ne învață Biblia – și alta e să găsim doctori vrednici de ascultare, doctori care fac bine și care nu fac rău. Ori dacă în spatele vaccinului se află doctori nebuni care vor să modifice ADN-ul uman, având ca pretext, acest virus care poate alți doctori nebuni l-au produs în laboratoare, e normal să ascultăm de doctori? Nu ar fi deloc suspect și deplasat să nu ascultăm de doctorii în ziua de astăzi când mulți s-au pus în locul lui Dumnezeu și consideră că unele femei trebuie să facă mai puțini copii deoarece nu mai e loc de noi toți pe pământ.

Tot pe directia pro am avea pe cei care – dintr-o naivitate inexplicabilă – consideră că boala a fost o întâmplare și știința ne va salva de ea. Cam cum e cu o măsea – ne doare și apoi mergem la dentist care ne rezolvă, deci nu avem de ce să nu credem că și vaccinul e unul bun și nu există niciun risc.

Câtă vreme Cezarul ne promite că bisericile se vor redeschide și vom putea din nou face pelerinaje și proiecte europene, deoarece știința e de la Dumnezeu, trebuie să primim fără să ne mai punem semne de întrebare vaccinul ca să scăpăm o dată și să rezolvăm problema.

Contra

Pe direcția contra, avem teoria conspirațiilor care a prins rădăcini bune în rândul creștinilor: de vreme ce diavolul a răspândit atâta spaimă și durere în rândul oamenilor, este clar că acest virus este unul de natură demonică și e firesc că vaccinul nu va fi decât lucrătura acelorași duhuri. De altfel, nu trebuie să ai un IQ de 250 ca să realizezi că multe lucruri se leagă unele de altele dacă privim această criză ca o accelerare a marșului diabolic către un totalitarism tehnologic supra-statal în care identitatea umană – dar nu numai, inclusiv națională sau culturală – să fie eliminată și reformatată. Omul vechi care e femeie și bărbat trebuie resetat și transformat în om cu sex la alegere (dintre cele 13-30 sau 200 de noi genuri sexuale). Religia de asemenea, trebuie eliminată, mai ales dacă se opune noului și cere de exemplu interzicerea avorturilor.

Diavolul este în detalii

Am spus mereu cu privire la această boală că diavolul este în detalii. Vă rog să țineți minte acest apel la trezvie și veți găsi singuri noi și noi argumente. Am urmărit zilele trecute un documentar despre The Yorkshire Ripper – un criminal în serie din Anglia care a omorât între 1975 și 1980 13 femei și a rănit încă 9 în tentativele eșuate. Documentarul este disponibil pe Netflix dar este greu de urmărit din cauza bias-ului feminist: producătorii serialului doresc să pună eșecul poliției pe seama misoginismului, dar asta e altă discuție.

Povestea pe scurt este următoarea: un nebun omora femei seara pe stradă și poliția nu reușea să-l prindă. Avea ca teritoriu o zonă destul de mare. Indiciile erau infime și deși lucrau mii de polițai la caz, nu reușau nimic. Cazul a ajuns în presa și toată lumea vorbea despre el. Într-o perioada, criminalul trimitea scrisori poliției și chiar o înregistrare audio prin care îi tachina pe polițai. Poliția neștiind ce să mai facă, a ajuns până acolo să ceară ajutorul populației, popularizând înregistrarea audio, în speranța că cineva îi va recunoaște vocea. Printre alte măsuri, când s-a dovedit că țintele nu erau doar prostituate – cum părea după primele 3-4 crime – ci femei singure care ieșeau seara pe stradă și nu erau însoțite, poliția a instituit interdicție de călătorie după o anumită oră (23 dacă nu mă înșel) pentru femeile singure.

Anii ’80 erau anii “emancipării” pentru femeia britanică. O victimă chiar prezintă onest starea ei mentală: nu accepta să se simtă slabă, nu accepta să stea închisă în casă tocmai când femeile începuseră să prindă curaj și să se simtă … libere. Ei bine, unde vreau să ajung: când poliția a instituit această interdicție, au fost proteste masive ale femeilor și restricția nu a funcționat – evident că poliția nu putea controla toate străzile după ora 23 și să dea amenzi la femeile singure care nu respectau această interdicție. Deci vorbim de interdicție (curfew) nu recomandare care s-a dat încă după a 2-a sau a 3-a victimă. Cam similar cum a fost cu măștile la noi, mai întâi recomandare, apoi obligație. Dacă aceeași strare de libertate și curaj în fața autorității obtuze, s-ar fi manifestat astăzi, și dacă toți nu ar fi respectat recomandarea de a purta măști, poliția nu ar fi avut încotro și legea nu intra în funcțiune. Cam cum a fost de fapt cazul cu carantina, când nu toată lumea completa hârtii sau nu le completa cum trebuie și poliția deși dădea pe ici pe colo amenzi și deși presa pompa frica periodic anunțând miliardele de euro pe care le-a făcut statul din amenzi, după terminarea teatrului carantinei, amenzile au fost anulate, deoarece dacă se insista pe plata acestora, ar fi fost revoluție sau cel puțin desastru total – nu doar parțial – pentru partidele aflate la puteare.

Ce concluzie trebuie trasă din această poveste? Una ar fi aceea că din anii 80 până acum, dorința de libertate a britanicilor s-a erodat profund. De unde pe-atunci riscul era major – moartea – și sacrificiul cerut era infim – să nu umble noaptea aiurea singure femeile, acum situația este cu totul alta. Riscul infim de a muri de la virus (0.4% până la 55 de ani, 1.4% până la 65%, 4.6% până la 75%) pus în balanță cu toate celelalte (criză economică, despresie, spaimă, frici și bolile derivate din stres, însigurare, lipsa activității fizice, lipsa expunerii la soare etc) este evident că nu justifică nu doar închiderea parțială/totală și toată campania mediatică de fabricare și menținere a consensului actual dar cu atât mai mult nu justifică expunerea la riscurile unui vaccin.

Și totuși …

Mai există totuși o perspectivă pro-vaccin. Mântuitorul ne recomandă să fim vicleni ca șerpii. Adică să fugim când auzim zgomot ca să nu nimerim pe vreunul care să ne zdrobească capul. Adică, văzând nașterea și creșterea acestei mașinării infernale a dictaturii medicale care se prevede, ce sens mai are să ne opunem: să le facem hatârul și să luăm vaccinul, căci oricum noi creștinii trebuie să fim pregătiți pentru moarte oricând și dacă va fi să murim, Doamne-ajuta! – vom fi martiri iar dacă ne va crește o a 3-a ureche în caz că programarea ADN-ului e făcută greșit și în loc să elimine virusul, programarea prin ARN să lovească în altă parte, atunci vom primi orice probleme ca fiind de la Dumnezeu. Ce vină să aibă creștinii că ascultă de stăpânire? Noi să facem ce zice stăpânirea și ce se întâmplă să primim ca de la Dumnezeu.

Contextul

Contează foarte mult însă în ce context BOR e invitată (sau nu) să dea o recomandare. Una e să dea BOR recomandarea de vaccinare strânsă cu ușa de Cezar în contextul unui vaccinări obligatorii și alta e să se arunce BOR aiurea cu recomandările înainte ca vaccinarea să fie obligatorie și să fie pedepsită în caz că se opune.

Știu că poate nu avem prea mulți ierarhi străvăzători care să aibă darul profeției. Dar este logic și de bun simț că vaccinarea va fi obligatorie: planul este să înceapă facultativ – deoarece oricum nu ar face față să vaccineze acum sau inițial toată populația și apoi, pe măsură ce alte țări vor introduce această obligativitate și pe măsură ce populația va fi pregătită psihologic, va urma să ne aliniem și noi (la obligativitate). Abia atunci BOR va fi strânsă cu ușa.

Necunoscute

Fac mereu apel la discernământ (direct sau indirect) și la atenție la detalii, la context, la amănunte. Nu am pierdut deloc în vedere că noi nu știm ce se alfă în spatele ușilor închise și de ce un ierarh al BOR crede că Dumnezeu i-a luminat pe oameni ca să inventeze acest vaccin în timp ce altul, face apel ca populația să nu se vaccineze.

Chiar dacă nu știm, este însă clar: în capul campaniei de vaccinare avem un militar – semn că vaccinarea se va face cu tancurile dacă va fi nevoie. Nu aiurea, în această perioadă s-a făcut un sondaj ca să se vadă în ce instituții mai au românii încredere. Cifrele încrederii în Dumnezeu și tot-cam-pe-acolo în Biserică sunt zdrobitoare și este clar că succesul campaniei va depinde de raportarea bisericii.

Nu este deci deloc ilogic ca o instituție a statului cu încredere infimă din partea populației (Raed Arafat, de exemplu) să își îndeplinească scopurile, folosindu-se de ce pârghii de control și autoritate are asupra unei alte instituții cu autoritate mai mare (Biserica și Armata). Și din acest motiv au pus un militar în fruntea campaniei, nu pentru capacitățile sale organizatorice ci pentru “a da încredere”.

Întorcându-ne la diavolul din detalii, tocmai faptul că o mână de oameni ascunși – nu știm cine sunt, Arafat e un pion, dar decidenții sunt clar undeva departe, deoarece fenomenul discutat aici este unul global – decid că vaccinul este bun pentru populație și orice mijloc de impunere a acestuia trebuie folosit, ar trebui să dea de gândit. Ce se întâmplă în România este un pattern global: puteri ascunse, discrete, secrete, decid că vaccinarea trebuie făcută – indiferent de riscurile reale ale virusului, indiferent dacă deja se cam epuizează puterea acestuia, indiferent dacă Vitamina D distribuită la nivelul întregii populații ar fi înjumătățit numărul de cazuri cel puțin și ar fi scazut de 3 ori numărul de morți – , chiar dacă deja am atins un procent de aproximativ 50% al infectării populației. Urgent, rapid, vaccinul trebuie făcut, chiar dacă este realizat warp-speed și chiar dacă deja unele țări dau înapoi.

Are diavolul un plan?

În final doresc de asemenea să reamintesc o idee subliniată și în articole anterioare: diavolul nu are un plan, este oportunist, se folosește de orice pentru a face rău omului, încearcă să exploateze orice adiere de vânt în favoarea sa. Această neoboseală și perseverență a diavolului a fost descrisă în Biblie prin versetul “Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru I, cap 5#8).

Inițial, când virusul a pornit în China (cu sau fără ajutorul său), diavolul a îndemnat țările să tărăgănească măsurile care trebuiau luate rapid pentru a opri virusul în China (cum s-a întâmplat anterior cu Sars v1). Pentru asta s-a folosit de minciuni, de propagandă și de prostia politicienilor. Multor politicieni le era teamă să închidă granițele deoarece votanții lor veneau din afară în țară, de exemplu, și închiderea granițelor – deși ar fi limitat drastic răspândirea virusului – i-ar fi afectat la vot. Alții, în rătăcirea lor, au pus virusul pe seama unor conspirații externe (ca în Iran) împotriva țării lor. Atât de importanți se credeau conducătorii Iranului încât prin Martie-Aprilie când Iranul era în primele țări lovite puternic, aceștia acuzau SUA că lansează propagandă în rândul iranienilor pentru a destabiliza regimul care se afla în alegeri în acea perioada și supraviețuise protestelor masive cu ceva timp în urmă.

Mai apoi diavolul, s-a folosit de puterea de portavoce a presei și a băgat frica în oameni prin prezentarea sumară și neconcordantă cu realitatea a evoluției infectării, a cazurilor și a morților în anumite țări. Pe lângă haosul și prostia politicienilor care au ajutat răspândirea (vezi carantinarea nordului Italiei care a dus la aglomerație pe toate mijloacele de transport și în magazine, ceea ce a ajutat și mai mult răspândirea virusului), diavolul a reușit să facă din taur balaur, prin felul de raportare a morților: din dorința de a sublinia pericolul acestui virus (dar și din varii multe alte motive), doctorii clasificau o moarte ca Covid, chiar pentru bolnavi de cancer terminal, care altă dată, dacă făceau gripă și mureau, nu erau trecuți la morți de gripă ci la morți de cancer.

O altă etapă de succes a diavolului a fost izolarea oamenilor. După introducerea spaimei, diavolul s-a bucurat să îi separe pe oameni, să taie fibra societății. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune este probabil cea mai clară expresie care poate prezenta ceea ce doresc să spun: s-a bucurat diavolul că bunicii nu-și mai văd nepoții, s-a bucurat că copiii nu mai pot merge la școală să se joace împreună, s-a bucurat când oamenii erau speriați și goleau rafturile magazinelor, s-a bucurat când s-au închis parcuri, biserici, stadioane, teatre. S-a bucurat chiar și când oamenii nu mai mergeau la bar sau la restaurant, unde oricum tot el le-ar fi fost alături, dar răul are mereu un plan mai rău pentru om: cei care își înecau necazul în băutură, o puteau acum face singuri acasa, fără să aibă măcar pe altul lângă ei cu care să bea. S-a bucurat diavolul și când șocul economic a distrus viețile a milioane de oameni prin stresul provocat de perspectiva șomajului, a falimentuli finanțelor, a perspectivei imposibilității de a plăti ratele etc. Izolarea și însingurarea de bună voie (mai mult sau mai puțin) a oamenilor a fost doar oportunitatea pe care diavolul a folosit-o. Evident că nu toți s-au aliniat, nu toți au cedat sugestiei, însă cei mai mulți nu au avut încotro.

Acum că virusul e pe trecute, diavolul mai încearcă să fructifice timpul rămas (căci Dumnezeu va ridica și această cruce) prin ce mai poate: fie cu vaccinuri (și/sau medicamente) diabolice, fie împiedicând vaccinurile (și/sau medicamentele) binecuvântate de Dumnezeu să își îndeplinească rolul de vindecare. Aceasta pe plan medical. Dar, după cum am spus, diavolul fiind perseverent și neobosit, lucrează pe mai multe planuri simultan. Și pe plan politic, și economic, și financiar. De aceea auzim de “noul reset”, de aceea auzim de modificări legislative strigătoare la cer care în alte vremuri nu erau acceptate de populație (vezi introducerea în Germania a dreptului poliției de violare nejustificată a domiciliului sau vezi interdicția de a filma poliția în Franța).

Poate însă cel mai important mijloc de influență câștigat de diavol cu ocazia acestui virus este mașinăria de produs tulburare. Fie că vorbim de televiziuni, fie că vorim de presa pe internet, fie că vorbim de rețelele sociale care încă mai permit o exprimare liberă dacă folosim un limbaj codat, fabricarea fricii se face extrem de ușor și oamenii nu mai au capacitatea să reziste, căzând ușor pradă în capcana diavolului. Marea transformare care s-a reusit, este aceea de a induce o frica groaznică doar prin știrile propagate. Acum ni se pare firesc să credem că dacă se anunță la TV că virusul există, noi să credem, deși nu am văzut pe nimeni cu virusul pe lângă noi și nu am luat încă cunoștință de cum se manifestă acesta. Dar nu doar să credem în existența virusului anunțat la TV ni se pare firesc, ci primim – conștient sau nu, cu voie sau fără voie – și alte sugestii (cum că sunt șanse să murim și noi, așa cum mor aia pe la ATI).

Au fost vremuri când puterea de sugestie a știrilor era zero. Am mai povestit cum sora bunicii mele nu credea că există avioane care aruncă bombe din cer. Când bunica s-a refugiat la țară, lângă Craiova, în timpul bombardamentelor nemților (sau americanilor – asta nu mi-a spus) s-a întâmplat următorul fenomen. Bunica care venise de la oraș și care văzuse convoaie militare și poate chiar auzise tunuri, era foarte fricoasă. Și când a auzit avioanele trecând, a luat copiii și i-a ascuns în șura din grădină, de frică că avioanele pot trage sau bombarda casele. Poate chiar auzise la radio știri. Sora ei mai mică, neavând nicio informație legată de război decât din poveștile bunicii mele și poate ale altor săteni, nu credea și nu știa cum pot avioanele să dea cu bombe. Și când au trecut avioanele, sora bunicii și-a dat jos basmaua din cap și alerga pe camp fluturând basmaua către avioane și strigând: “Dați bă, și pe-aici!”. Poate era și țicnită, deși din povestirea bunicii nu am dedus asta. Iată deci ce înseamnă să nu ai mecanismele de înfricoșare “la distanță” cum ar fi televiziunea și internetul și să ai mintea setată să creadă doar ce vede.

Într-adevăr, au existat nenumărate reacții și o oarecare rezistență în rândul oamenilor, mai ales la cei simplii, la cei care nu au o meserie unde să folosească calculatorul sau unde să stea mult timp la TV și să pună botul la toate prostiile și manipularea prezente acolo. Cei care au negat existența virusului au fost batjocoriți și umiliți. În cele din urmă, aceșia au avut însă dreptate, dacă ne uităm la cifrele actuale cu rata mortalității. Virusul nu a existat – acel virus mortal care ne băga pe toți în groapă, care era de 100 de ori mai nasol decât gripa, care se transmitea misterios, chiar și prin conductele apei menajere etc. Acel virus nu a existat într-adevar, ci un virus cu o rata a mortalității de 0.4% până la 55 de ani, adică de 4 ori mai mult ca gripa, adică cam cât pneumonia.

Ce este nou în artileria diavolului, nu este manipularea și tehnicile de control ale populației. Mai nou, este transformarea întregii lumi în experimentul Pitești – după profeția Pr. Justin Pârvu. Foarte puțini știu ce a însemnat fenomenul Pitești. Pe scurt, diavolul roșu nu s-a mulțumit să îi omoare pe cei care nu i se închinau ci dorea ca aceștia să “se convertească” și să se închine lui. Opozanții sau mai bine zis nealiniații, erau băgați la zdup și supuși unui proces de re-educare (convingere de existența virusului și supunere la măsurile “recomandate” de specialiști – i-am spune în zilele noastre). Reeducarea avea specific că se făcea prin teroare. Dar teroarea nu era aplicată de gardieni (pionii autorității centrale) – așa cum în ziua de astăzi nu prin amenzi sau prin constrângere ne vor convinge să ne vaccinăm. Ci teroarea se făcea prin pușcăriași (deci oameni de lângă noi, care trăiesc cu noi în aceeași pușcărie) care erau ei înșiși în proces de convertire. Cel care stă la coadă la bancomat în spatele tău, te poate certa dacă nu porți mască și îți poate repeta toate mantrele lui Arafat. Oricare dintre colegii de serviciu te poate ostraciza dacă nu îți vei face vaccinul. Vei găsi cu ușurință cel puțin unul care îți va expune mai întâi procesul convertirii lui – cum nici el nu credea în virus și apoi a făcut virusul și cum era să moară. Acesta te va pune ulterior la zid dacă vei încerca să rămâi în continuare nealiniat.

Spre deosebire însă de comunism, doctrina (religia) oficiala nu este una stabilă, clară și bine conturată. Autoritatea poate oricând schimba doctrina. De exemplu: măștile nu sunt bune, mai apoi sunt bune; efectul de turmă de 80% ne va scăpa, deci hai să acceptăm o carantinare acum ca să nu moară mulți, “să ținem curba jos” pentru ca apoi, să nu se mai zică nimic de efectul de turmă ci să se pompeze pe vaccin, argumentând că virusul poate reapare, nu există imunitate, anticorpii scad și trebuie vaccinare periodică. Singura constantă în paralela cu fenomenul Pitești este supremația totală a autorității. Autoritatea nu poate să greșască deloc, deoarece argumentele sunt “dovedite științific”.

Fenomenul Pitești mai avea ceva specific. Victimele – nealiniații la bolșevism – erau amețiți într-un asemenea hal încât nu mai știau cine sunt și pe ce pământ trăiesc. Bătaia brutală era folosită atunci – manipularea dezlănțuită și totală este folosită acum. Identitatea individului era ștearsă complet: uita cum îl cheamă, din ce familie vine și ce filosofie de viață are. Așa se face că vedem în ziua de astăzi ditamai doctor virusolog care pleacă capul când intră în hypermarket pentru ca pândarul medical să îi ia temperatura cu un scanner chinezesc cu marjă de eroare de 4-5 grade. Deși gestul nu are niciun sens și acel doctor poate avea nenumărate argumente de ce scanarea temperaturii este inutilă, cu siguranță el este convins că ce face este bine și nu mai crede propriului instinct și propriilor deducții medicale, supunându-se – din cauza presiuni mașinăriei de fabricat consens – autorității.

Întorcându-ne la titlul articolului, mai am doar un lucru de zis. În război, când o armată este atacată și se află în inferioritate, un comandant priceput, reușește să își ferească soldații de la o moarte stupidă, deturnează capcanele inamicului, organizează o retragere în siguranță – dacă este capabil și dacă are posibilitatea lovește maxim inamicul cu posibilitățile pe care le are. Dacă vreun creștin acum nu vede că suntem în război cu întregul iad dezlănțuit asupra umanității, se înșală amarnic. Și dacă crede că vreun om ne poate ajuta, blestemat este!

Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.

Ieremia 17#5-6
1 2 3 23