Nu inteleg de ce Turcia se grabeste. Ar fi foarte interesant de facut o paralela intre politica chineza si cea turca atat interna cat si externa, atat de afaceri cat si diplomatica. De fapt, in ziua de azi separarea intre intern si extern ca si intre afaceri, economie sau politica este inutila: interdepdentendele si conexiunile sunt atat de puternice incat nu le putem separa: ce faci in afara are impact si asupra afacerilor interne, cum merge economia influenteaza dramatic si politica. Nu ar fi Erdogan atat de popular acum in Turcia, daca economia Turciei nu ar dudui acum. Nu ar dudui economia Turciei acum, daca europenii acceptau integrarea in UE a Turciei. Ca o paranteza, daca turcii s-au descurcat atat de bine in afara UE, imaginati-va cum s-ar fi descurcat romanii, si sa nu imi ararati cu degetul spre Belarus: Belarus e doar un judet al Rusiei in care securistii rusi nu s-au tocmit bine cum sa il imparta si prin urmare a ramas inca pe dinafara.

Asadar, sa fie oare economia motivul pentru care turcii au prins curaj in ultimul timp? Dar ce sens are, si chinezii duduie, dar ei aplica strategia de la judo: de folosesti de forta si vectorul pe care este lansat deja dusmanul si il lasi sa cada singur, tu doar il directionezi si il ajuti sa se prabuseasca. De aceea China nu a facut dumping la bonurile de trezorerie americane ca sa ii ingroape pe americani, nu pentru ca le pasa de cele cateva sute de miliarde pe care le-ar fi pierdut. Oricum au mai multi bani decat au ce sa faca cu ei. Turcia, ar fi avut mult mai mult de castigat daca ar fi adoptat o politica externa mai echilibrata care sa ofere incredere investitorilor si sa o transforme intr-adevar intr-o zona emergenta cu potential imens. Din pacate, ultimele lor actiuni nu au facut decat sa puna semne de intrebare serioase eventualilor investitori, iar fara investitori dezvoltarea economica este zero.

Cu siguranta turcii au gasit de cuviinta ca momentul este oportun: americanii au probleme imense cu datoriile si cu toate eforturile lor de a distrage atentia si de a arata cu degetul spre Europa, nu va trece mult pana cand epicentrul crizei se va muta din nou peste ocean. Pe langa americani, europenii sunt zero: nu au armata si sistemul financiar este in implozie. Economia va avea de suferit, deci cu siguranta toata energia lor va fi consumata cu rezolvarea crizei. In plus, Grecia, dusmanul #1 al Turciei este acum oaia neagra si nu poate sa miste un deget cand turcii falfaie cu vapoarele prin Mediteraneana.

Muti vor spune ca conflictul asta e vechi. Istoria insa ne arata insa ca pacea este doar o stare de inechilibru intre perioadele de razboaie si conflicte in zone unde rivalii au forte echilibrate si unde unul nu l-a ras inca pe celalalt.

Sa trecem insa la motivul principal al ambalarii turcilor, mai precis al ambalarii partidului actual la putere si al lui Erdogan. Astia sunt clar islamisti si au clar sentimente puternice. Dovedesc evident ca nu folosesc ratiunea ca sa isi cenzureze sentimentele si intreprind actiuni la limita conflictului. A fost mereu asa, iarasi vor spune unii, mai ales prietenul meu grec care mi-a reamintit acum cateva zile ca mereu turcii ameninta Grecia si mereu exista skirmish-uri. Dar asta e ca si cum ai spune, da, ne jucam cu focul, si ce daca, mereu ne-am jucat. Acum insa se nimereste ca sa se joace cu focul un nebun si banuiala mea este ca nu va dura mult pana cand nebunul va aprinde dinamita si de aici vor exploda toate buteliile. Sau butoaiele, ca tot sunt Balcanii numiti „butoi de pulbere”. Iata ca putina bulgareasca tocmai a explodat puţin, deci ne meritam eticheta.

Pana unde vor merge amenitarile si gesturile necugetate ramane de vazut. Pe scurt: turcii se cred puternici, cred ca SUA si Europa pierde din putere, cred ca Israelul este din ce in ce mai inconjurat si prin urmare vulnerabil, nu ii inghit pe evrei, viseaza si ei ca semiluna sa lumineze de la est pana la vest, iar natalitatea emigrantilor musulmani din Europa ii indreptateste la asemenea sperante, si pur si simplu s-au gandit ca acum este momentul.

Se vor limita ei la o amarata de platforma de extragere a gazului din mare? Oare doar pentru asta fac ei valva? Ma indoiesc. Turcii vor altceva dar se supraestimeaza.

Nu am enuntat opiniile de mai sus doar ca un ecou al unor profetii foarte faimoase despre un potential razboi in Asia Mica. Am enumerat doar niste idei si un mare semn de intrebare: pentru ce se grabeste Turcia?

Orice logica si orice strategie i-ar indemna clar pe Turci sa caute echilibrul, sa continue dezvoltarea economica si sa beneficieze de atuul principal pe care il au: economia decuplata de sistemul financiar putred mondial, independenta politica, pozitia geostrategica, etc. Ei insa doresc sa se afirme militar mult prea repede, incearca sa rezolve probleme care sunt mult peste puterea lor si in plus au o carca de minusuri care ii pot oricand pune pe genunchi din nou, cum ar fi problema kurda sau relatiile proaste cu Rusia. Din nou repet, China face lucrurile cu totul altfel, desi si ei cauta expansiune, dominatie si mandrie.

Articole despre Turcia:

– Turkey’s Economy Keeps Humming
– Turkey snubs EU, US calls for Cyprus thaw