„Reluarea creditarii” – mantra bancherilor (mai ales ale bnr-istilor) si politicienilor care pun baltirea crizei pe seama lipsei creditarii care mentine consumul jos. Mai trebuie oare sa explic ca aceasta este o paradigma veche si ca pana si „panadolul anti-criza” – Vasilescu a inteles-o? Din pacate nu mai retin articolul in care Vasilescu explica ca „ce am avut nu o sa mai fie, sa ne luam mintea de la ce a fost inainte”.

Cu toate acestea, nici macar Isarescu nu-si asculta consilierul si loveste in dobanzi puternic, incercand sa ofere lichiditate cat mai multa bancilor, sub argumentul ca trebuie stimulat consumul. Asa se face ca de cateva sedinte ale Consilului BNR, dobanda este coborata pas cu pas, semnale puternice sunt transmise bancilor sa dea drumul la creditare, sa scada dobanzile. Avem nevoie de creditare pentru a ne dezvolta, pentru a creste investitiile si pentru a creste consumul intern. Acestea sunt sloganurile neocomuniste si ideile basinoase ale celor mai luminate minti din cei care au pe maini soarta Romaniei.

Nimeni nu se gandeste ca banul/creditul nu este de ajuns pentru dezvoltare, inainte de asta trebuie sa mai schimbi si niste mentalitati, trebuie sa mai creezi si un mediu propice dezvoltari, trebuie sa mai oferi si o infrastructura si mai ales trebuie sa faci ceva ca sa stopezi fluxul de inteligenta cu care se confrunta Romania. A spune ca doar creditarea este problema si a ignora zecile de mii de doctori, informaticieni, ingineri si stundenti buni care fug din Romania pentru ca nu mai exista nici o speranta, este cel putin prostie crunta. Desi cel mai probabil este nepasare. Este mult mai usor sa explici problema doar in termenii lipsei creditarii deoarece este convenabil pentru toata lumea: politicienii gasesc scuze de ce nu se misca nimic iar bnr-istii dau vina pe bancile private care nu dau drumul la creditare si in cele din urma toti (si politicienii si bancherii centrali si cei privati) dau vina pe … criza.

Nu pot dezvolta aici ce as intelege eu prin strategie de dezvoltare, sunt multe lucruri, multe abordari si nu am pretentia ca eu as fi in stare sa concep o asemenea strategie. Voi da insa un exemplu la ce ma refer, prin comparatie: in Germania in plina criza (2009-2010) statul oferea facilitati financiare (garantii bancare – similar Prima Casa la noi) dezvoltatorilor imobiliari care construiau cladiri de birouri. Ideea era simpla: daca avem birouri ieftine, vom avea si firme multe, vor creste investitiile, firmele vor avea unde sa isi desfasoare eficient activitatea, vor avea costuri mici si astfel se va dezvolta economia. Asa cum legumicultorul priceput presara ingrasamant atunci cand trebuie, atunci cand plantele au nevoie, pentru a putea creste viguroase si a produce legume sanatoase si gustoase, tot asa si nemtii au finantat acolo unde trebuie, la radacinile dezvoltarii, nu cum am facut noi cu Prima Casa, finantand doar achizitia de rosii blegite pentru cei care altfel ar fi mancat doar roscove.

Sa revenim insa la BNR si la ale sale politici. Micsorarea dobanzii de referinta nu inseamna altceva decat tiparirea de lei, diminuarea valorii banului si indirect (desi destul de direct) scaderea valorii muncii. Daca munca produce bani/lei si BNR loveste in valoarea leilor, ce inseamna asta altceva decat ca BNR nu da doi lei pe valoarea muncii, si stimuleaza in schimb munca in strainatate? Daca leul este slab si euro puternic, singura consecinta va fi saracirea si mai mare a romanilor si incurajarea lor sa fuga in afara sa munceasca acolo unde 20E/zi iti aduce un trai bunicel, cu mult peste cei 35 lei/zi de la noi care costa din ce in ce mai putin in Euro, adica in mancare, energie, telefonie si tot ce consumam noi si este calculat in Euro in cele din urma.

Orice alte palavrageli legate de stimularea exporturilor si reluarea creditarii sunt vrajeli si basme folosite de Isarescu ca sa justifice manipularea monedei dupa criterii doar de el cunoscute. Dar chiar asa de rau sa fie Isarescu sau chiar atat de nepriceput incat sa nu poata intelege aceste mecanisme intre puterea leului si valorea muncii in societatea romaneasca? Nicidecum! Din start trebuie sa facem distinctie intre ce spune Isarescu, ce gandeste si ce motive are. Sunt lucruri cu totul diferite. Cu privire la ce spune, faptul ca Isarescu este un lup cu multe piei putem usor deduce. Vedem cum isi schimba discursul, orientarea, argumentatia si chiar strategia de comunicare. Cu privire la ce gandeste, nu doar ca nu putem deduce din ceea ce spune, dar ar fi chiar inselator pentru ca faptele sunt rareori in consonanta cu vorbele. Cel mai clar exemplu in acest sens este discursul lui Isarescu anterior crizei cand criza creditelor si bula imobiliara in Romania puteau usor sa aiba o alta amplitudine daca masurile luate de BNR erau altele. Deci pe de o parte, Isarescu atragea atentia ca cresterea economica pe credit nu e sustenabila si ca sistemul bancar s-a cam incins prea mult, dar pe de alta Isarescu nu a luat nici o masura de constrangere asupra bancilor si de plasare a sistemului financiar pe un traseu prudent cu privire la crearea bulelor (de orice fel ar fi fost ele, la noi mai ales am avut parte de bula imobiliara si bula creditelor de consum), asta mai ales avand in vedere predecendul Crizei din Asia care trebuia sa dea fiori oricarui bancher dintr-o tara in curs de dezvoltare, independent de situatia sistemului financiar la nivel mondial din acel moment. La cate intalniri internationale (cel putin la BIS) a participat Isarescu, era imposibil sa nu fi stiut ce urma sa intample sau macar ce riscuri exista ca fluxul de bani sa invadeze Romania intr-o perioada mai scurta decat ar putea fi  asimilati si „convertiti” in dezvoltare sustenabila. Si cu toate acestea, in afara de a da cu papagalul (pentru a fi acoperit ulterior), desi ii statea in putere, Isarescu nu a facut nimic. Ca o mica paranteza, aceasta este vina cea mai mare a lui Isarescu, pentru asta nu va putea sa fie iertat niciodata de istorie si poarta asupra lui crima de nu-si fi facut datoria intr-un moment vital cand stia ce trebuia sa faca si putea sa o faca. Tot ce a urmat, toata prabusirea economica a ecomiei de carton construite la noi in perioada de expansiune a creditului, toata situatia dificila in care s-au aflat guvernele ulterior, acordul cu FMI-ul si creditele de zeci de miliarde care au urmat se datoreaza in mare parte lui Isarescu pentru ca spre deosebire de politicieni care sunt in general prosti si ignoranti (vezi Tariceanu care in 2008 se credea al 7-lea prim ministru al Europei), Isarescu nu are voie ca guvernator al BNR nici sa fie prost si nici sa nu ii pese. Si prost este clar ca nu este …

Dar iata pasul inapoi de care spuneam:

Banca Nationala a Romaniei (BNR) va opri procesul de reducere a dobanzii de politica monetara, astfel incat marti, Consiliul de Administratie va mentine rata de politica monetara la 3,75%, dar si nivelurile actuale pentru rezervele minime obligatorii, sunt de parere analistii financiar-bancari. (Sursa: Business24)

Dupa cativa pasi inainte:

9 IAN 2014 – „oferta” RMO + reducerea dobanzii: Isărescu le lasă băncilor 4 mld. lei şi 500 mil. € să dea credite şi să-şi mai achite din datorii

5 NOV 2013: noi „avertismente” cu reducerea dobanzii dupa ce reducerile anterioare nu au avut nici un efect altul decat ca bancile au putut sa se imprumute mai ieftin de la BNR: Isarescu: Bancile trebuie sa scada repede dobanzile la credite. Este in interesul lor

30 SEP 2013 – reducerea dobanzii: Banca Nationala a Romaniei a decis in sedinta de luni reducerea dobanzii de politica monetara la nivelul de 4,25 la suta pe an de la 4,5 la suta, incepand cu data de 1 octombrie

Pasul inapoi anuntat recent de BNR este venit ca consecinta a „atacului” asupra leului prin exodul dolarilor intrati cam acum un an, ca urmare a noului „taper” executat de Fed – limitarea tiparnitei cu inca 10 miliarde$/luna. Vezi aici si ce s-a intampla in Turcia cu aceeasi ocazie …

Deci avem doua procese care se bat cap in cap:

1) micsorarea dobanzii de referinta: Isarescu/BNR incearca sa dea jos cu dobanda de referinta cat mai mult pentru a usura povara bancilor care au de dus in spate gramada credite neperformante; „oficial”, se incearca „reluarea creditarii” si „stimularea exporturilor” desi cand au intrat dolarii anul trecut si leul a picat subit, lui Isarescu nu i-a pasat de exportatori; micsorarea dobanzii de referinta merge mana in mana cu cursul leu-euro; cu cat dobanda este mai mica, cu atati mai putini bani raman in tara pentru ca leul „nu mai este interesant” pentru investitori; dobanzile mari atrag banii, pe cand dobanzile mici gonesc banii, este o lege evidenta sper pentru toti;

2) tapering-ul facut de Fed, duce la scaderea lichiditatii si „suge” banii bagati in Romania de straini inapoi; cu cat tapering-ul este mai accentuat si cu cat volumul de dolari tiparit de Fed este mai mic, cu atat marile banci (alea de sunt prea mari ca sa cada) au nevoie de mai multe lichiditati pentru ca nu se mai pot largi cum au facut-o in perioada de flux; acum are loc refluxul si Fed-ului nu ii pasa de ce se intampla in tarile in curs de dezvoltare unde au zburat banii in perioada de flux;

Astea doua procese se bat cap in cap si se lovesc una pe alta. Isarescu este in barca numita BNR si are o lopata cu care da cand intr-o parte a barcii (dobanda) cand in alta (cursul) dar se poate el oare opune refulxului marii pe care se afla (fluxul de dolari tipariti de Fed)?

Si in final un mic semn de intrebare pentru cei care au pus botul vreodata la ce spune Isarescu: ce va faceati daca ati fi acceptat „semnalele” date de Isarescu si ati fi facut credit acum o luna, sa zicem, calculand ca dobanzile vor tot scadea si va fi din ce in ce mai usor de dus in spate un credit? Unde v-ati fi aflat acum cand cel putin dobanzile interbancare pe lei au explodat peste noapte si in curand se va simti si in rate?

Ratele Robor s-au majorat peste noapte cu 1 punct procentual, ceea ce va duce la cresterea ratelor pentru toti clientii care au credite in lei cu dobanda variabila. (Sursa: conso.ro)