Va mai amintiti razboiul impotriva Irakului si „armele de distrugere in masa”? Minciunile turnate atunci de media si politicieni in procent de 100% au fost acum toate recunoscute si asumate si cu toate acestea nu a cazut nici un cap. Ba mai mult, pana si teroristul Bush facea glume pe seama acestor minciuni si pe felul cum a manipulat el intreaga lume impotriva lui Sadam, la un dineu de strangere de fonduri pentru actiuni „umanitare” in care cum este obiceiul, presedintele trebuie sa faca cateva glume. Cu aceasta ocazie, Bush glumea: „Unde or fi armele alea de distrugere in masa? Sunt cumva pe-aici (adica, pe sub pupitru)?!”
Nimic nou sub soare, minciuna si dezinformarea sunt de cand lumea. Traim vremuri interesante si vom tot avea parte de lucruri de astea groaznice. Ce sa facem noi cu toate informatiile astea, cu toate imaginile, stirile, comentariile etc? Ideal ar fi bineinteles sa le ignoram si sa ne vedem de ale noastre. Nu avem insa puterea asta si ne lasam captati de astfel de gunoaie si probleme care ne consuma timpul dar mai ales emotiile si simtirile. Dupa ce s-a intamplat accidentul, in seara aceea, ma aflam in Grecia la mare. Am vorbit cu tata la telefon si era foarte trist, am crezut ca cine stie ce s-a intamplat. Stiam de accident, dar cat de bine il stiu pe tata nu ma asteptam sa fie atat de afectat. Oricat de mult ii spun sa nu se mai uite la televizor sau daca se uita sa se uite la fotbal sau la animal planet, in cele din urma tot la Realitatea sau RTV se uita, la nebunii astia care toarna gunoi pe sticla dupa gunoi 24 de ore care mai de care.
Care sa fie adevarul?
Pun pariu ca nu vom sti niciodata adevarul, asa cum si celalalt avion al malaezienilor a fost dat disparut si cine stie pe unde a ajuns. Ca de fiecare data cand lucrurile sunt in ceata, trebuie sa ne punem intrebarea: cui ii foloseste treaba asta? In cazul de fata este clar: dolarul este puternic amenintat (vezi articolul anterior) si un razboi cu Rusia ar fi mana cereasca pentru Imperiu: ar justifica cresterea limitelor la creditare, ar intari dolarul (dolarul creste in orice perioada de criza) si ar dinamita tentativele BRIC care incep sa prinda contur din ce in ce mai periculos pentru americani. Oricare ar fi adevarul, cert este ca acest incident foloseste mai ales ucrainienilor care si ei doresc sa atraga implicarea NATO intr-un conflict cu Rusia – oricat de incredibil ar parea asta.
Cum sa privim astfel de stiri?
Personal nu atat acest accident m-a intristat cat mai ales masacrul facut de evrei in Gaza. Desi nu am nici o afinitate fata de palestiniei si imi este total indiferent cine are dreptate (exista oare dreptate pe pamant?) sau ce solutie trebuie aplicata (ca si cum ar exista alta solutie decat exterminarea palestinienilor), nu imi pot sterge din cap un videoclip in care am vazut cum armata israeliana „avertizeaza” pe locuitorii unei case ca aceasta urmeaza sa fie rasa, „trimitand” mai intai o racheta pe acoperis:
Priviti tot videoclipul, ce liniste este la inceput, ce case frumoase par aceste case, cum au balcoanele in stil mediteranean, plante in jur, ce liniste este. Apoi „BUM” pe acoperis si mai apoi „BUUUM” – casa este rasa si este iadul pe pamant. Nu poti sa nu ii multumesti lui Dumnezeu in fiecare zi cand te trezesti dimineata, dupa ce vezi acest videoclip. Dar cate si cate astfel de crime nu se intampla in Gaza, in timp ce toata opinia mondiala este cu ochii indreptati ba spre Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia, ba acum inspre avionul doborat pe care nimeni nu revendica sa-l fi atacat.
Este foarte greu sa „consumi” aceste stiri si sa tragi vreun folos duhovnicesc. Nu zic imposibil, dar zic ca este foarte greu. In primul rand, lucrurile astea ne obliga si mai mult sa apreciem pacea si bunastarea pe care o avem. Suntem penibili si jalnici daca vazand aceste lucruri mai avem carcoteli si nemultumiri in inimile noastre si mai ne putem certa sau tulbura pe nimicuri. Viata e grea si imposibila pentru multi oameni, iar daca noi suntem feriti, trebuie sa ne ridicam la masura darului care ne-a fost dat si sa nu il risipim. „Este vreme de război şi vreme de pace.” spune Ecleziastul (cap. 3, v.8) iar daca noua ne este daca pacea, trebuie sa ne problematizam in ce fel o folosim si daca o meritam.
Despre inclinatia catre negativ a mass-mediei am mai vorbit undeva si nu voi repeta. In bombardamentul informational de astazi este extrem de important insa sa avem discernamant si detasare. Cat mai multa detasare si ideal cat mai mult discernamant. As face doar cateva mici observatii:
– in ciuda tragediei intamplate si a socului mediatic, pe strazile Romaniei lucrurile sunt mult mai socante. Aseara cand ma intorceam din Grecia, nici nu am intrat bine in tara si o masina cazuse pe marginea drumului in santurile traditionale care insotesc astazi proiectele de infrastructura rutiera care vizeaza extinderea strazilor. Ca o mica paranteza, se pare ca a face gropi este un talent deosebit al drumarilor romani; mai greu este a le astupa … Dar nu doar pe drumurile Romaniei, accidentele rutiere sunt principalul criminal al umanitatii de astazi, daca e sa privim statistic. Daca guvernelor le-ar pasa si daca mass-media ar trata problema corect, cu siguranta multe lucruri s-ar schimba: fie s-ar accelera dezvoltarea masinilor autonome, fie s-ar stimula folosirea trenurilor, fie s-ar limita cumva numarul de autovehicule acceptate pe drum, etc. Daca dupa atentatul terorist de la 9 Septembrie America a investit atat de multi bani in arme, securitate, spionaj etc, doar pentru ca au murit cateva mii de oameni, de ce nu s-ar investi poate chiar mai mult pentru a opri zecile de mii de victime ale accidentelor rutiere care au loc in fiecare an in SUA (33.000 in 2012)?
– transportul aerian este inca cel mai sigur, chiar daca ar mai avea loc cateva atentate de astea; este uimitor cum frica si spaimele produse de bombele mediatice domina total certitudinile oferite de statistici, conform carora, transportul aerian este cel mai sigur; probabil multi oameni se gandesc ca poate cu masina mai scapi, ori cu o mana rupta, ori cu un bazin fracturat, dar cu avionul, esti distrus. Chiar si luand in considerare doar numarul de morti, transportul aerian este de departe mai sigur ca transportul rutier; astazi s-a tinut doliu la Cluj pentru acel student, doar la care facultate ati mai auzit sa se tina doliu pentru vreun student care a murit in accident de masina? Si cu toate acestea pun pariu ca fiecare stie pe cineva care fie a avut accident de masina, fie a murit intr-un accident de masina. Chiar eu am avut un accident grav de masina in care am avut noroc mare (adica m-a pazit Dumnezeu) ca nu am patit nimic.
– razboiul se coace: am repetat de mai multe ori si poate v-am obosit; nu sunt profet dar nu putem ignora cum din ce in ce mai mult se indreapta lucrurile spre marginalizarea Rusiei si poate chiar spre un nou razboi mondial; sanctiunile impotriva Rusiei nu sunt decat un preambul; trebuie deci sa ne rugam ca Dumnezeu sa amane cat mai mult acest razboi, ca sa ne putem pregati cum trebuie duhovnoceste; este greu insa de crezut ca lucrurile se vor opri aici; pot specula cu ce urmeaza, dar de obicei evenimentele surclaseaza orice speculatii. De exemplu, pun pariu ca nu stiati ca zilele trecut actiunile Intel si AMD au picat pentru ca rusii au declarat ca nu vor mai cumpara calculatoare care folosesc cipuri fabricate in SUA; de asemenea, rusii au dat legi care sa restrictioneze achizitia de masini din export pentru institutiile de stat si pentru administratia publica; bumerang – i-a zis Putin la treaba asta cu sanctiunile si e doar vreme de timp pana cand se va trece de la arme delicate cum e bumerandul la rachete.
Astfel de evenimente o sa tot tina ocupate breaking news-urile pentru ca daca un atentat „nu rezolva” problema, vor urma alte „grozavii”. Nu putem sa nu ramanem miscati de aceste tragedii si sa nu ne afecteze, desi – repet – ideal ar fi sa ne decuplam total. Vom reusi insa sa trecem de la intrebarea: „Qui bono” la intrebarea „ce imi folosesc mie toate astea”? Iata o intrebare care poate macar sa ne stimuleze sa gasim niscavai lucruri folositoare de care sa ne agatam. Mie de exemplu, mi-a ramas in minte expresia folosita de multi locuitori din zona unde a picat avionul cum ca „trupuri de oameni cadeau din cer”. Am vazut chiar filmari pe youtube cu locuitori care aratau cadavrele in gradini, printre randuri de legume sau de floarea soarelui. Cel putin faptul ca viata este efemera si ca putem muri oricand, putem sa tragem concluzia, sa ne reamintim si sa cugetam la moarte.
