Numai un ziarist amator care nu are nici cea mai vaga idee despre ce înseamnă funcționarea unei companii – măcar teoretic ca să nu mai vorbim de meandrele concretului mioritic – poate să încropească titluri de articole atât de pompoase ca următorul: Bani siguri pentru firme. În ce condiţii pot primi mii de euro.
„Proiectul” guvernului este apă de ploaie din mai multe motive. În primul rând faptul că leagă salariul internship-ului de minimul a 50% din salariul minim este îndeajuns de dezavantajos pentru a tăia pofta oricărui patron care ar fi îndeajuns de nebun să angajeze tineri începători fără nicio experiență cu costuri atât de mari și cu un factor de incertudine (salariul minim cam o ia des în sus în ultimul timp).
Un program real de stimulare a internship-ului ar da mâna liberă oricărui patron să angajeze tineri chiar și pe niciun salariu. Este evident că pentru tineri dobândirea unei experiențe de muncă este un avantaj extrem de important în orice carieră și chiar dacă un loc de muncă nu este prea interesant pentru viitor și tânărul nu are mare lucru de învățat, cel puțin disciplina trezitului de dimineață și a mersului zilnic la serviciu, precum și a integrării într-un mediu de muncă sunt avantaje îndeajuns de mari pentru a atrage pe cei mai străluciți tineri să se angajeze chiar dacă nu ar primi nimic. Și să judecăm logic: care patron dacă dă peste o minune de tânăr cu potențial, chiar dacă l-a angajat pe zero lei, nu va sfârși în a-i oferi un salariu decent, dacă acel tânăr își va dovedi utilitatea? Nu mai vorbim de companii din domenii de vârf unde mulți tineri ar plăti ei ca să fie primiți și să învețe meserie. Să ne gândim doar la IT, câți bani se bagă în training-uri, certificări, cărți și cursuri de cei care doresc să devină programatori, în speranța de a prinde o felie de cașcaval.
Bariera de 50% din salariu minim + contribuții, și asta la pachet cu limita de 6 ore / zi și 2 zile libere dupa 5 lucrate sunt o glumă proastă care nu va încuraja niciun patron să se riște aiurea să piardă timpul să semneze hârtii, să facă pregătirea și să mai și plătească în cele din urmă, riscând să angajeze puștani care nu ai cum să știi dinainte dacă o să-și facă banii și nu cumva mai mult sunt o povară. Orice angajare presupune resurse care nu sunt doar financiare. Chiar și la costuri zero, multe firme românești din cauza proastei organizări și ale lipsei de experiență nu sunt capabile în prezent să gestioneze internii nici măcar dacă ar veni pe degeaba să muncească.
Așadar, este clar că în aceste condiții, internshipul va rămâne deocamdată o floare rară în economia românească și acest program nu va ajuta pe tineri să dobândească experiență încă din timpul școlii, astfel încât când vor ieși la produs să poată da rezultate mai spectaculoase decât în prezent. Care prezent este dezastruos, lipsa de fortă de muncă calificată fiind poate a doua piedică la creșterea economiei românești după lipsa infrastructurii.
Singurii beneficiari ai acestui program vor fi poate cei care oricum ar fi angajat tineri fără experiență și în loc să îi angajeze pe jumătate de normă cu salariu minim, deși evident că probabil tinerii lucrează full-time, acum vor intra în legalitate și vor putea să le ofere salarii mai mici și să-și asume riscuri mai mici cu privire la timpul de muncă, având în vedere limita de 6 ore.
Cât despre marea „ofertă” de 1000 Euro bonus pentru angajarea unui „absolvent” de internship, aceasta nu este deloc un stimul: în mediul de azi în care majoritatea tinerilor fug pe capete în afară, 1000 Euro oferiți angajatorului nu vor rezolva pierderile de sânge proaspăt, iar condiția de 2 ani, denotă că cel care a venit cu această idee nu are habar ce înseamnă în lumea afacerilor 2 ani în România de azi în care taxele, legile, accizele, normele se schimbă de pe o zi pe alta, iar mediul competitiv este din ce în ce mai putred din cauza corupției și a schemelor de tunuri, existând o întreagă specie de companii ale tovarășilor care nu au deloc probleme cu comenzile sau adaosul practicat și fentează facil toate chestiunile birocratice și de controale – pe de o parte – iar pe de altă parte, pentru cei care activează în etalonul secund al economiei, în simulacrul de piață liberă pe sectoarele unde cancerul nu poate să cuprindă tot (cel puțin deocamdată) 2 ani este atât de incert încât patronii nu pot garanta nici copiilor lor că le pot oferi un loc de muncă stabil și bine plătit pentru o asemenea perioadă.
1. Eu unul nu as lucra sub nici o forma gratis.
In urma cu ceva ani colaboram cu o firma de promovare media in Bucuresti. Aveau in permanenta cel putin 6 studente la internship pe care le plateau cu minimul pe economie. Fetele alea faceau o gramada de chestii de la secretariat si aministratie de baza, la contactat clienti si furnizori, la cumparaturi, cafele si spalat vase (in firma) pana la hostess si prezentatoare. Erau platite de mizerie pentru ceea ce faceau si pentru aportul pe care il aduceau in firma. Nu este nevoie sa-ti mai spun ca nu ramaneau acolo mai mult de un an de zile si ca toate vroiau sa plece in strinatate.
Motivele cred ca sunt foarte usor de inteles. Atat cele pentru care angajatii pleaca afara, cat si cele pentru care afacerile din Romania se duc dracului iar patronii nu gasesc angajati.
_
2. Si venitul la servici are un cost. Numai un prost accepta sa vina la servici gratis. Cand pleci de acasa toata ziua, trebuie sa-ti platesti transportul, mancarea, uzura si curatarea hainelor si pantofilor, etc. Cand stai acasa, poti manca mancare cumparata de la piata si gatita de tine, poti sta descult si chiar in piele goala ca nu deranjezi pe nimini, nu platesti transport, etc. Costurile sunt scazute.
La sfarsit de luna se trage linie si se vede ce s-a obtinut. Nu este atat de important cat de mult castigi ci cat de mult iti ramane in buzunar. In majoritaea cazurilor in Romania, ca sa ai un loc de munca trebuie sa vii cu bani de acasa. Si uite asa apare „mediul de azi în care majoritatea tinerilor fug pe capete în afară”.
Cu 3500 de ron iti platesti un curs de bucatar de 5 luni de zile in Bucuresti dupa care pleci afara pe un salariu de 2000 de euro pe luna. La salariul ala, daca nu esti prost sa cheltui banii aiurea, poti sa-ti platesti alte cursuri si specializari direct in vest, unde ai sa ai o diploma recunoscuta si internship platit normal la valarea ta de salariat nu de sluga. O data cu vechimea si experienta creste si salariul.
http://www.horecaschool.ro/cursuri-principale/curs-bucatar
https://strattonrecruitment.ro/
Apoi ii scuipi intre ochi pe patronii din Romania care iti ofera minimul pe economie si mai sunt si tari in gura: „Eu am 3-400 de angajați, dar pot să spun că între 30 și 50 de posturi sunt neocupate, la toate nivelurile. Noi avem doar angajați permanenți, dar pleacă în Norvegia, Anglia și Germania… Ca să-i păstrăm, facem training continuu. Trebuie să le arăți că pot să se dezvolte după dorință la locul lor de muncă: dacă azi speli vase, cu muncă susținută poți ajunge bucătar.”
https://pressone.ro/tara-tara-vrem-romani/
Sa mai vorbim de faptul ca unii nu sunt chiar atat de batuti in cap si pot sa castige si suplimentar?
– Chef Viorel Copolovici
https://www.udemy.com/essential-cooking-skills/
_
3. Programarea si certificarile sunt o capcana pentru majoriatea.
Certificarile sunt utile doar daca vrei sa te angajezi iar din programare nu se castiga chiar atat de multi bani pe cat cred unii, sa nu mai vorbim de faptul ca programarea si algoritmii avansati sunt importanti doar in jur de 10% din companii. Marea majoriatea a programarii este pentru automatizari si pentru web.
Esti mult mai castigat daca iti iei certificari pentru baze de date si te specializezi in Business Intelligence sau Business Analysis pe SQL Server si Oracle DB decat ca programator sau ca administrator de servere. Mai frumos, mai usor, mai banos.
Esti mult mai castigat daca programezi si produci tu ceva ce se cere pe piata decat sa-ti pierzi timpul cu programari avansate si certificari.
Am un amic care a terminat Matematica in Timisoara. Din timpul facultatii s-a angajat ca programator. Dupa cinci ani vechime s-a mutat in Bucuresti si s-a angajat ca programator la Romtelecom, unde avea un sef mare „specialist” si programator care vorbea engleza ca Tarzan. Dupa doi ani s-a mutat la Vodafone unde si-a luat o gramada de cetificari (platie de ei) pentru HP-UX, Oracle 11, PL-SQL, etc. Dupa inca doi ani s-a mutat ca programator la Oracle in Bucuresti. In urma cu 1-2 ani cand l-am intrebat ultima oara de salariu avea si avea un salariu brut de 3.800 de euro plus ceva bonusuri debile gen abonament la fitness, un plin de benzina pe luna decontat, o asigurare medicala ieftina la privat, etc
Am alt amic, care a lucrat si si-a facut clienti pe siteuri de freelancing, acum castiga peste 20.000 de euro pe luna. Face teme si niste pluginuri simple pe wordpress, ceva instalari, customizari si updateuri. Cunoaste putin jqerry si putin php. Nici vorba de certificari de vereun fel sau ZCE(Zend Certified PHP Engineer). Lucreaza cat vrea, de unde vrea si catiga mult mai mult decat altii cu o gramda de vechime si cu o gramada de certificari.
Viata nu este corecta, iar noi nu suntem egali. In cazul de fata reuseste cel care este in stare sa produca si sa vanda ceva cerut pe piata de toata lumea, nu cel care indeplineste conditiile avansate si slugareste la corporatie.
In urma cu cativa ani de zile, s-a iscat un scandal online, cand un recruiter local de IT-sti, mare Scula pe Bascula cauta slugi. Mi-am adus aminte de comentariul unui roman plecat in vest care suna cam asa:
„Aha. Am 40 de ani si sint programator. Acum lucrez intr-o tara straina, la o banca mare, am cam 7000 de euro/luna, brut. Inainte de asta am lucrat in Bucuresti, de acasa, pentru salarii intre 2500 si 5000 de euro/luna. Sint programator, cum ziceam, .NET C#, XML, jQuery, HTML, chiar HTML5, CSS, stiu sa minuiesc si Fireworks-ul, si Photoshop-ul… chestii d-astea marunte, nimic spectaculos, nu sint guru in nici un domeniu. Ba chiar pot sa spun ca cel mai bine ma pricep la baut de bere.
Dar sa-mi deie ei mai intii 2000 de euro/luna si-i scuip in ochi, ca ala nu e salariu.”
– Sa-mi deie ei mai intai 2000 de Euro pe luna si veti vedea ca nu o sa mai fiu puturos
http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2013/07/30/sa-mi-deie-ei-mai-intai-2000-de-euro-pe-luna-si-veti-vedea-ca-nu-o-sa-mai-fiu-puturos/