Initial m-am gandit sa pun titlul la acest articol „Acum chiar s-a fiert coliva Turcilor” dar ar fi al 4-lea in lunga serie despre coliva turcilor.

Asadar, Turcia cedeaza greu si vor mai fi cred 2-3 ani pana sa ajunga din urma Venezuela, daca nu cumva lucrurile vor fi chiar mai rau si Turcia o poate lua spre Siria.

As incepe noutatile despre Turcia cu o stire amuzanta: in Marea Britanie nu prea se mai gaseste lire la casele valutare deoarece englezii vor sa beneficieze de caderea lirei si s-au gramadit sa beneficieze de reducerile de preturi in turism, cumparand bilete de avion si aruncandu-se la cumparaturi si vacante in Turcia.

O stire mai putin amuzanta este insa ca Trump a declarat ca va mentine sanctiunile impotriva Turciei chiar daca pastorul va fi eliberat. Felul cum s-a focalizat Trump pe Turcia in ultimul timp, imi confirma teoria ca Trump loveste in aliatii Chinei, incercand sa faca valuri. Asa cum Obama a lansat Primavara Araba in speranta ca dominoul revolutiilor va ajunge pana in statele fost-sovietice si pana in Rusia, tot asa Trump loveste mai direct sau mai putin direct in chinezi: pe de o parte cu taxele vamale, pe de alta cu sanctiunile si mentinerea presiunii asupra Rusiei si acum prin lovirea Turciei.

Evident, Erdogan si alunecarea spre dictatura justifica cumva retragerea investitorilor si caderea lirei insa sa nu ne facem iluzii: cand Imperiul vrea sa loveasca, loveste. Ce optiuni are asadar Erdogan pe termen scurt pentru a face fata situatiei?

Pe langa ceata de moment (vezi infuzia de oxigen din Quatar care i-a mai castigat 2-3 zile), Erdogan are in esenta 3 variante care pot fi aplicate fie cate una fie combinate. Evident, sanctiunile americane complica situatia dar asa cum Rusia rezista cu sanctiunile, cu atat mai mult economia mai puternica a Turciei si avantajele geografice pot ajuta Turcia sa evite un default de tara chiar cu sanctiunile (nesemnificative deocamdata) americane.

1. Marirea dobanzii de referinta. Erdogan a evitat asta deoarece ar afecta puternic economia si mai ales ar produce inflatie (asta e teoria lui). In fapt, marirea dobanzii intareste moneda si stabilizeaza ciclul inflationist, dar Erdogan se crede mai destept. Inca de la inceputul devalorizarii recente, refuzul de a marii dobanda a fost mentionat in site-urile de specialitate ca fiind cauza declinului. Avantaj insa Isarescu care din cauza crizei din Turcia isi permite acum sa mentina dobanda la noi din cauza transferului de capital dinspre Turcia.
2. Controlul capitalului: presupune interzicerea iesirilor de valuta, poate chiar limitarea retragerilor de valuta din banci si poate ajunge pana la promovarea unui curs oficial artificial.
3. Ingenuncherea in fata FMI-ului de care Erdogan se lauda ca a scapat Turcia. La pachet insa ar veni si unele conditii printre care conditionarea independentei bancii centrale. Ori Erdogan tocmai asta pretinde, ca el stie mai bine ca bancherii, deci e normal ca sultanul sa se ocupe si de politica monetara.

Economia Turciei a fost destul de dezvoltata si promitatoare pana mai ieri si este uimitor cum prostia unui dictator poate distruge peste noapte unele capacitati exceptionale realizate cu efortul unor intregi generatii. Turcia producea nu doar blugi si rahat ci si automobile Toyota, pompe, frigidere, etc. Fiind independenta de sistemul de credit european si avand banci puternice, care au fost dezvoltate tot de americani pentru a asigura un partener puternic in coasta ursului, economia Turciei producea aproape orice, avantajele geografiei fiind de asemenea cireasa de pe tort: turism, comert, pozitionare geopolitica, conexiuni cu 3 continente, nod de transporturi, cultura deschisa si spre est si spre vest.

Totul s-a cam facut insa praf peste noapte, deocamdata au fost declansate doar primele salve ale rupturi totale intre Turcia si SUA. Personal, am unele semnale ca multi oameni de afaceri din Turcia sunt cu bagajele facute daca nu au plecat deja. Unii sunt insa atat de naivi inca considera mutarea in Romania, ceea ce m-a amuzat copios.

Nu putem sa nu ne punem intrebarea unei posibile rezolvari pasnice a disensiunilor. Erdogan nu s-a dat inapoi de la suciri de 180 de grade. A avut astfel de momente si cu Israel, si cu Siria si cu Rusia. De multe ori am spus ca Erdogan sta cu fundul in multe barci, dar cand unii dintr-o barca au incercat sa il arunce in mare si cel din cealalta barca l-a salvat, situatia pare mai clara acum si cu greu il vad pe Erdogan sa bata palma cu Trump si sa o faca intoarsa.

In cele din urma care ar fi pretentiile americanilor? Pe langa pastor (problema minora recenta), ar mai fi achizitia de armament de la rusi si poate atitudinea fata de kurzi in Siria. Ramane insa dorinta de razbunare a lui Erdogan impotriva lui Trump pentru lovitura de stat si ciuda ca Trump nu i-l da pe Gullen. De aceea zic ca daca si-ar permite, Erdogan chiar acum i-ar goni pe americani de la Incirlik si ar declara iesirea din NATO, asa cum a declarat renuntarea la programul de aderare la UE. Insa Erdogan e constient ca prietenia cu Rusia nu este una reala ci bazata pe interes.

In cazul Turciei, UE face din nou gresala sa il sfideze pe Trump si sa incerce sa ii ajute pe turci, asa cum fac acum cu Iranul. Ruperea UE-SUA este alegerea nemtilor si nu poate decat sa ne afecteze drastic si pe noi prin riscurile la care vom fi expusi. Din fericire pentru noi, caderea turcilor in dizgratia americanilor evident ca va creste la urmatorul nivel interesul Imperiului pentru noi, ceea ce probabil se va simti mai ales in costul creditarii unde ne asteapta o adevarata bonanza pe care deja Isarescu o miroase si se imbata cu ea.