1. Presa e ipocrita

Nenumarate biserici in Franta (dar si in alte tari din vest) au fost vandalizate si incendiate in ultimul timp. De fapt, de cand cu imigrantii, dar nu doar imigrantii fac asta. In Grecia am fost la o manastire pe Olimp unde cei 2 calugari care stateau acolo spuneau ca au probleme cu satanistii care vin periodic si arunca cu pietre in curtea manastirii. Dar nu doar biserici, in Franta (si in alte tari din vest) nenumarate incidente cu vandalizarea unor sinagogi sau monumente de comemorare ale victimelor Holocaustului au fost devastate. Culmea, asta nu s-a intamplat inainte de valul de migranti din anii recenti. Sa fie oare o coincidenta?

Sunt de acord ca timpul unei emisiuni de stiri e limitat – desi avand in vedere ca exista televiziuni care dau doar stiri … Dar niciodata pana acum (sau cel putin rare ori) incidentele au fost semnalate si analizate. Asta deoarece presa pro-europeana de la noi este aliniata la curentul sorosist purtator al unei false ideologii globaliste prin care statele sunt considerate depasite si invadatorii pagani si de alte credinte sunt considerati refugiati de razboi. Aceasta viziune are ca efect direct o presa prostituata, pervertita, fara un minim de simt critic chiar in fata unor evidente crase: invazia pagana este daunatoare nu doar mostenirii culturale europene (calcata in picioare oricum de europeni inainte sa fie calcata de invadatori) dar si supravietuirii civilizatiei europene curente. Evident ca invazia unor hoarde navalitoare de fomisti din toate colturile africii veniti din culturi ramase in urma si salbatice nu poate face altceva decat sa loveasca puternic in societatea europeana, oricat de intarite si consolidate ar fi pilonii acesteia care sunt statul, institutiile de stat, institutiile civice si chiar mentalitatea, abilitatile si cultura popoarelor din vest.

Tanguiala presei de la noi fata de arderea „unui simbol” este una falsa si ipocrita pentru ca niciodata pana acum nu au fost interesati de mostenirea „culturala” (de fapt religioasa) reprezentata de aceasta catedrala. „Simbolul Parisului” a ars, dar inainte de el au ars nenumarate alte simobluri deloc mai mici. O singura biserica crestina daca a ars, durerea – pentru cei carora le-ar pasa – ar fi fost la fel de mare si sentimentul de revolta la fel (sau chiar mai mare) de puternic. Spun ca revolta ar fi fost mai mare pentru ca daca aici a fost vorba de accident – cel putin deocamdata asta se crede – in alte cazuri, bisericile au fost desecrate, vandalizate si incendiate de anumite persoane, grupuri, hoarde binecunoscute. Evidentierea, comentarea si semnalarea unor astfel de incidente ar fi intrat in contradictie crasa cu „linia de partid” a trusturilor de presa aliniata „societatii deschise” si prin urmare, pana acum atentia a fost minimala la incendieri si devastari barbare de biserici.

Intr-un fel insa, francezii, nemtii si alti vestici, sunt si ei ipocriti. Pentru ca e de mirare sa se arate intristati ca aluat foc Notre-Dame – o catedrala catolica – care chiar daca era un punct turistic important, avand mare relevanta arhitectonica, totusi era o catedrala catolica. Ori sentimentul anti-crestin din vest este putin zis la moda, fiind mai degraba un nou stindard al progresului, o afirmare orgolioasa si agresiva a unei noi identitati care refuza pana si recunoasterea istorica a unei conexiuni imposibil de negat cu crestinismul.

2. Presa romaneasca este ipocrita

Pe langa cele spuse mai sus, merita subliniate si cateva particularitati ale reflectarii in presa noastra a incidentului. Timpul acordat transmisiunii, comentariile pe larg, analizele amanuntite, interviurile cu „experti” (reporteri sau sociologi) si chiar cu preoti dintre care unii chiar ortodocsi”, reflecta nu doar o intentie de monetizare cat mai eficienta a acestui incident – ocazie evidenta, data fiind atentia oamenilor – dar si sincerul efort al presei de a acoperi acest subiect cat mai in amanunt si din cat mai multe unghiuri. Ceea ce este foarte bine – asta e meseria lor.

Nu putem insa sa nu facem o paralela cu felul in care trateaza presa romaneasca subiectul Catedralei Mantuirii Neamului sau oricaror alte constructii de noi biserici ortodoxe (caci catolice e ok – a se vedea scandalul cu acea cladire construita in dreptul unei catedrale catolice). De fiecare data, Biserica Ortodoxa este atacata pentru ca construieste noi biserici si de fiecare data referirile la bani, la fonduri sau la contributii din partea statului sunt pe larg expunse, privitorii fiind invitati sa se scandalizeze si sa inceapa sa arunce cu noroi. Ceea ce nu a fost cazul cu Notre-Dame.

3. O minune

Lipsa victimelor de la acest incendiu mie mi se pare o minune. Poate mi se pare mie, pentru ca la noi suntem obisnuiti ca pana si la un incendiu banal de la o casa sa moara cineva. Asta daca nu cumva se accidenteaza grav vreun pompier Dorel. Nu si in Franta. Nu doar ca nu au fost victime, dar pompierii se pare ca au facut o treaba extraordinara si ceea cea putea sa fie o catastrofa imensa, se poate transforma intr-o oportunitate noua si o sansa de improspatare a simtamintelor fata de identitatea proprie, fata de cultura si istoria proprie, fata de Biserica Catolica si in cele din urma fata de Dumnezeu. Nu merg pana acolo, dar nu ma tem sa zic ca poate ca incendiul a fost felul prin care Dumnezeu a dat un bobarnac poporului francez ca sa se trezeasca din adormire. Daca au ajuns pana acolo incat sa interzica folosirea cuvintelor mama si tata in scoli doar pentru a face pe plac homosexualilor, doar pentru a scuipa astfel cat mai mult pe crestinism, doar din rautate si revolta fata de religia crestina care le interzice desfranarea si toate celelalte vicii, Dumnezeu nu prea avea de ales cum sa ii intoarca si a facut-o prin acest incendiu. O asemenea cladire, de o asemenea anvergura sa stea in picioare 8-900 de ani putea fi facuta doar cu ajutorul lui Dumnezeu, iar acum Dumnezeu nu a facut decat sa isi retraga ajutorul pentru ca francezii l-au invitat sa plece de la ei. Mare minune ca alte lucruri mai rele nu s-au intamplat.

4. Slabe sperante

In ciuda nuantelor de speranta de la punctul anterior, Franta este oricum pierduta si neamul francez este pe cale de disparitie. Demografia este la fel de puternica ca matematica si cifrele arata clar. Francezii se nasc din ce in ce mai putin iar strainii se inmultesc atat prin numarul mari de nasteri cat si prin valul de navalitori. Pe langa diluarea etnica, paganizarea si decrestinarea sunt misiuni finalizate, Franta nemaiavand nicio speranta de renastere spirituala. Evident ca Dumnezeu poate orice vrea dar pentru a putea Dumnezeu, trebuie ca omul sa ii dea voie. Ori daca oamenii nu doar ca nu vor ajutorul lui Dumnezeu, dar il urasc pe Dumnezeu si iubesc pana la moarte pacatul, ce sperante sa mai avem pentru poporul francez avand in vedere situatia actuala?

5. Cine ar fi fost in stare sa dea foc intentionat?

Sunt cateva teorii ale conspiratiei si multe vor tot apare. Nu le enumar si nu vreau sa fac prea multe scenarii. Vreau doar sa propun un exercitiu de gandire. Nenumarate biserici in Franta au fost desacralizate si vandalizate. Iata un articol din data de 20 Martie anul curent: Twelve French Churches Attacked, Vandalized in One Week.

O asemenea coordonare nu este intamplatoare. In ciuda frecusurilor inter-etnice si a noii realitati in care numarul mare de invadatori aduce cu sine riscuri evidente, totusi a ataca 20 de biserici intr-o saptamana este o performanta care pare organizata. Daca acestei grupari i-ar fi trecut prin cap sa loveasca in „simbolul Parisului”, oare i-ar fi fost imposibil? Schela si reconstructia curenta nu ar fi fost decat mana cereasca, un sprijin extraordinar pentru ipoteticii raufacatori care ar fi intentionat sa dea foc.

Mai departe, va propun un alt scenariu care chiar daca pare putin tras de par, nu este deloc imposibil. Un nebun. Un nebun inteligent, atat de inteligent incat sa fii dat foc fara sa fie prins (cel putin deocamdata). Cum se putea face asta? Probabil sa pui la cale un accident este cea mai facila crima. Printre primele zvonuri legate de cauza, ar fi fost si unele declaratii in care specialisti spuneau ca o sudura facuta fara protectie la foc, poate arunca scantei care pot arde mocnit ore intregi si apoi sa ia foc.

Dar care ar fi elementele favorizante pentru scenariul unei incendieri intentionate? Un prim element ar fi ora: cateva minute dupa 7, tocmai dupa terminarea programlui de vizitare. Ora a fost optima pentru evitarea unor victime si pentru vizibilitatea incendiului. Daca si-ar dori cineva sa dea foc si printre cerintele operatiunii ar fi fost ca nimeni sa nu fie ranit si ca focul sa fie vazut cat mai repede sau sa faca daune cat mai mici, aceasta ora e optima: lumea ar fi fost deja evacuata si ora de seara, la apus, cand lumea inca mai face fotografii, de asemenea ideala pentru ca incendiul sa fie observat. Un al doilea element de subliniat ar fi ca desi operatia de reparatie ar putea fi considerata factor favorizant al unui accident, eu mai degraba zic invers. Fiind un punct de interes central pentru turisti, cu siguranta schela a fost extrem de bine pazita si asigurata, astfel incat un terorist sa nu se suie pe ea si sa lanseze de acolo molotoave sau grenade peste turisti. Si evident sa nu dea foc la catedrala – fara schela operatiune imposibila sau extrem de dificila pentru teroristi.

Acestea fiind zise, trebuie totusi si mentinat ceea ce cred eu este elementul forte impotriva teoriei incendierii intentionate din partea unei grupari teroriste: faptul ca nu s-a revendicat. Din ce imi aduc aminte insa, au mai fost incidente in care revendicarea a venit cu mult timp dupa. Ca sa nu zic ca e posibil ca teroristii sa fii invatat cate ceva in ultimul timp si sa se multumeasca cu actiuni anonime, fara a le mai face publicitate, evident din motive de securitate.

In final mai doresc doar sa combat ideea ca chiar daca ar fi o incendiere intentionata autoritatile ar tine secret acest fapt din motive evidente: de a nu starni un razboi inter-religios. Pe cat de logica pare aceasta varianta, pe atat de imposibila: adevarul ar fi imposibil de tinut ascuns daca investigatorii ar descoperi ceva. Din sute de persoane implicate (sau chiar din zeci daca ar fi), nu pot pastra toti un secret atat de mare: presiunea psihologica ar fi imensa si scandalul ulterior de asemenea. In plus, un razboi inter-religios ar fi mana cereasca pentru Macron care a supravietuit pana acum miraculos revoltei poporului, prin urmare Macron ar fi ultimul care sa ascunda o incendiere, de oricine ar fi fost aceasta facuta.