Multumita mass-mediei romanesti care l-a spalacit pe Papa pana a intrat la apa, romanii nu au habar nimic despre scrisoarea a peste 100 de cardinali, preoti, diaconi, calugari, profesori de teologie si alte personalitati catolice cu greutate care il acuza pe Papa nici mai mult nici mai putin de EREZIE!

Scrisoarea impreuna cu semnaturile actualizate in fiecare zi, este gazduita de site-ul catolic LifeSiteNews.com si poate fi lecturata la adresa: https://www.lifesitenews.com/news/prominent-clergy-scholars-accuse-pope-francis-of-heresy-in-open-letter

De cand este papa, Francisc a fost contestat mai tot timpul, existand si alte initiative similare. Deoarece in presa romaneasca in legatura cu acest subiect este „silentio stampa”, indraznim sa traducem direct de la sursa, un fragment din sumarul scrisorii, urmand ca cei interesati sincer in subiect sa o citeasca in totalitate.

Scrisoare deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice – sumar

„Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” este a treia etapa dintr-un proces care a inceput in vara anului 2016. La acea vreme, un grup ad-hoc al clerului catolic si academici („scholars”) au compus o scrisoare privata trimisa tuturor cardinalilor si patriarhilor catolici din est aratand ereziile si alte caderi grave care pareau sa fie continute in (sau favorizate de) scrisoarea Apostolica a Papei Francisc „Amoris laetitia”. Anul urmator (2017 – nn), dupa ce Papa Francisc a continuat prin cuvant si fapta sau omisiune sa propage multe din aceleasi erezii, o „Corectie Filiala” a fost adresata papei de catre multi dintre aceiasi semnatari, impreuna cu alti membrii ai clerului si ai intelectualitatii catolice (‘sholars’ – nn). A doua scrisoarea a fost facuta publica in 2017 si o petitie in sprijinul ei a fost semnata de 14.000 de oameni. Autorii acelei scrisori mentionau totusi ca ei nu cautau sa judete daca papa Francisc stia ca el contribuie la raspandirea ereziei.

Prezenta „Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” face un pas mai departe in a pretinde ca Papa Francisc este vinovat de crima ereziei. Aceasta crima este comisa cand un catolic, in cunostinta de cauza si cu persistenta neaga un adevar pe care el stie ca Biserica il invata ca fiind relevat de Dumnezeu. Luate impreuna, vorbele si faptele Papei Francisc insumeaza o rejectare completa a invataturii catolice asupra casatoriei si activitatii sexuale, asupra legii morale si asupra gratiei si iertarii pacatelor.

„Scrisoarea deschisa” de asemenea indica legatura intre respingerea invataturii catolice si favorurile aratate de Papa Francisc episcopilor si altor membrii ai clerului care fie au fost vinovati de pacate sexuale si crime (pedofilie – nn) cum ar fi fostul cardinal Theodore McCarrick, sau care au protejat clerul vinovat de crime si abuzuri sexuale, cum ar fi Cardinalul Godfried Danneels. Aceasta protectie si promovare a clericilor care au respins invatatura catolica asupra casatoriei, activitatii sexuale si a legii morale in general, chiar cand acesti clerici personal au violat legea morala si civila in feluri strigatoare la cer (violuri de copii – nn), este indeajuns de consistenta incat sa fie considerata o politica a Papei Francisc. Cel putin aceasta este o evidenta a neincrederii in adevarul invataturii catolice cu privire la aceste subiecte. De asemenea, indica o strategie de impunere a respingerii acestor invataturi in cadrul Bisericii, prin numirea in posturi influente a indivizilor ale caror vieti personale sunt bazate pe violarea acestor adevaruri.

Sursa

Avem asadar doua chestiuni care i se reclama papei: „alunecarea” de la invatatura bisericii catolice cu privire la casatorie, homosexualitate, pedofilie si altele – pe de o parte, si promovarea pe unele pozitii cheie a unor personaje „cu probleme” – fapt care face rau bisericii. De altfel, despre criza din Biserica Catolica care se manifesta prin exodul rapid al credinciosilor in SUA, de asemenea nu auzim nimic la noi in Romania. Ei bine, papa este vinovat de aceasta situatie.

Dupa cum stim, dupa iesirea la suprafata a nenumaratelor cazuri de pedofilie si abuzuri, Biserica Catolica a incercat „sa tina sub control” situatia, la inceput incercand sa cumpere tacerea victimelor. Ulterior, a incercat sa puna batista pe tzambal, mutand preotii din „locurile cu probleme” in alte locuri sau pensionandu-i (adevarata pedeapsa!). Deoarece nici aceasta nu a mers, urmatoarea tentativa a fost „pocainta sincera” in public a papei, recunoasterea, acceptarea si apelul la schimbare. Din cand in cand, papa a mai explicat situatia prin faptul ca daca societatea este cazuta in pacat, biserica nu poate fi altfel. O scuza penibila, de altfel, care nu da deloc o explicatie pentru pasivitatea si lipsa de masuri ca urmare a descoperirilor si a iesirii la iveala a cazurilor de abuzuri.

Nu intram in amanunte „tehnice” si de prea mare finete, deoarece nu e cazul. Papa a facut atatea deraieri incat sunt evidente pentru orice observator cat de cat atent al activitatii sale. Ce doresc sa subliniez este „misiunea” pe care o are acest papa, de relativizare a invataturii bisericii catolice. Pe scurt, papa sustine ca Biserica Catolica nu trebuie sa ofere raspunsuri clare la intrebari si ca e bine sa lase in ceata raspunsurile. Altfel spus, daca de exemplu homosexualii intreaba: eu sunt pacatos, papa le raspunde „cine sunt eu sa te judec?” Sau daca o femeie avorteaza si zice „am facut eu pacat”, papa raspunde „ei, lasa asta, acum, fa si tu un pelerinaj la Medjugorie”. Si altele similare. Relativizarea crestinismul nu este altceva decat distrugerea finala, lovitura de gratie pe care papa o da acestei ramure uscate de mult a vitei Domnului.

In loc sa afirme credinta, sa explice pacatul, sa actualizeze chemarea la pocainta, la urmarea poruncilor lui Hristos si la jertfa pentru Adevar, papa face apel pentru lupta impotriva poluarii, la primirea refugiatilor si la toleranta fata de sodomisti. De aceea dracul il iubeste si prin urmare mass-media il preamareste. La fel

Vizita papei in Romania, si primirea de care a avut parte nu este decat un exercitiu pentru antihrist. In acelasi fel va fi primit si prezentat si antihrist: ca un sfant in viata, ca un smerit mare om, ca o intruchipare a bunatatii, ca un om bland si sincer, ca un promotor al iubirii „neconditionate” etc.