Cand Donald Trump pune taxe vamale chinezilor pentru a incerca sa stimuleze industria autohtona (pe de o parte) dar pentru a incerca sa destabilizeze economia chinezilor si dictatura tehnocratica a partidului comunist, este numit de catre Digi24 extremist, anti-globalist, separatist, izolationist si populist.

Cand Comisia Europeana propune un nou buget in care se pune accentul aberant pe „energia verde” si prin care se prevede taxarea (vamala) a importurilor din tarile care nu au standarde „verzi” la fel (de aberante) ca in Uniunea Europeana, Digi24 aplauda prosteste si reporterii zambesc ca tembelii cand macane literele care curg pe prompter. Ca fapt divers, sunt tare curios cum plaseaza editorii grimasele si tonul pe care o stire trebuie citita in text. Pentru ca daca acestea sunt initiativa proprie a redactorilor, situatia este tragica. In sensul ca un om care stie sa citeasca si poate sa fie atat de tembel incat la o asemenea stire cu orientarea „verde” a UE in toiul unei crize financiare in care problema datoriilor sta ca sabia lui Damocles deasupra capului europenilor amenintand insasi existenta UE, daca un asemenea om – reporter nu se prinde de cat de amuzanta este poanta, e tragic.

Evident ca presa este desfranata veacului in care traim si se intelege ca presa in ziua de astazi nu prezinta realitatea ci face perceptia asupra realitatii pe care noi singuri ne alegem sa o inghitim zi de zi prin butonul pe care apasam pe telecomanda. Ca o mica paranteza, in ziua de astazi este imposibil sa administrezi profitabil o televiziune. Eu am indoieli si ca televiziunile reusesc sa aiba profit operational in Romania avand in vedere piata mica si competitia care vine din internet. Cu toate extensiile lor (site-uri, transmisiuni, breaking news) si cu toate avantajele pe care inca le mai are fata de internet (cel putin la noi) televiziunile sunt departe de popularitatile unor canale de youtube. Ca fapt divers, ultimul videoclip al lui Mircea Bravo are aproape 270k de views deja desi a fost lansat ieri. Prin comparatie, Digi24 se lauda ca in ziua alegerilor a atins audienta maxima cu 84.000 de telespectatori (si astia estimati). Reamintesc celor care nu stiu ca nu exista unelte precise de masurare a audientei, totul e pe baza unor sondaje: se suna 1000 de oameni si se intreaba cati se uita la TV si la ce emisiune la o anumita ora. Se face apoi extrapolarea pe baza unor alte sondaje (conform carora x% dintre oameni se uita la TV la acea ora) si se combina cifrele, rezultand o aproximatie bruta.

Cum de Digi24 il uraste atat de mult pe Trump si cum de ii iubeste atat de mult pe democrati, inclusiv pe senilul Bernie, odioasa HItlery si creepy Biden ca si pe neobolsevicii de la noi numiti USR incat PNL-ul este deja prezentat la Digi24 aproape la fel de negativ ca PSD inainte de switch? Nu exista alta explicatie decat politica editorialista a finantatorilor acestei televiziuni. Am explicat mai sus de ce televiziunile fiind cu mult sub youtube ca audienta, cu greu pot strange bani din reclame pentru a suporta costurile, licentele, echipamentele, intreaga infrastructura. Da, meciurile ajuta imens si e posibil ca Digisporturile sa duca in spate Digi24 care ajuta si ei putin ca produs „tractor” oferit gloatelor. Televiziunile insa sunt finantate de miliardarii care se distreaza uitanduse la prosti cum danseaza pe muzica pe care le-o pun ei ca niste DJ drogati la un chef.

Am putea da vina pentru orientarea comunistoida a Digi24-ului pe inclinatia elitelor fara coaja din media romaneasca catre o felie asemenea ei din media straina – unde totusi dreapta este prezenta mult mai mult ca la noi chiar daca nu corespunde procentelor din alegeri. Sa nu ne facem insa iluzii: politica si orientarea nu sunt deloc intamplatoare sau lasate la mana agaricilor care doar macane ce li se dicteaza. Nici macar editorii nu au optiuni – cata vreme exista un orientation dashboard extrem de bine conturat atat cu privire la chestiunile generale cat si la persoane sau evenimente, spatiul de manevra al editorilor in care pot sa isi puna amprenta proprie si sa dea o turnura oarecare acolo unde topicul nu se incadreaza in specificatiile din dashboard este extrem de limitat.

Este bine asa? Evident ca nu este bine si asta nu inseamna deloc presa libera. Presa libera e cea care accepta opinii diferite. Opiniile diferite la Digi24 sunt facultative. Am vazut socat un interviu luat patronilor de la colectiv cu ocazia condamnarii recente si in care reporterita ii acuza violent si vehement iar acestia nici nu puteau sa duca o propozitie pana la capata. Printre randuri, am reusit sa deduc ca in apararea lor, unul dintre patroni spunea ca daca el a avut avizul si hartiile date de stat in regula, nu era responsabilitatea lui sa cunoasca legea – in particular faptul ca trebuiau sa existe doua iesiri la spatiu (una de evacuare). Evident ca nu pentru asta a fost condamnat omul – pentru ca intr-adevar daca are avizul de la stat, semnat de pompieri si de primar, ma indoiesc ca legea e atat de aberanta incat sa pretinda patronului sa se prieapa mai bine ca pompierul si primarul. Este logic ca o asemenea absurditate nici macar in Romania nu exista. Insa acea reporterita era sigura pe ea ca patronul trebuia sa stie si ca nu i-a pasat. L-a facut cu ou si cu otet pe saracul om desi acesta tocmai primise vreo 10 ani puscarie.

Presa libera este o iluzie si nu ma refer doar la trusturi. Insa intr-o tara balcanica unde o televiziune este folosita doar ca masina de propaganda – indiferent de pozitionare – presa desi nu este libera este extrem de periculoasa. De aceea, reglementarea trebuie sa fie mult mai laxa, licentele de asemenea ieftinite la maxim si bineinteles orice organism de „control” pe spranceana si de monitorizare a continutului desfiintate. Presa libera trebuie sa insemne libertatea totala de exprimare, nu doar acea libertate pe care ti-o tolereaza CNCD-ul sau cealalta organizatie. In lumina celor zise mai sus, deducerile de impozit pentru ziaristi ar putea fi un lucru bun. Cata vreme insa legea este inca rigida si neadaptata la realitati si eu daca am un canal de youtube nu ma pot angaja ca redactor ca sa primesc deducerea, legea nu ajuta.

Din pacate, desi retelele sociale pot pune presine pe masinariile de propaganda, alinierea patronilor acestor retele cu viziunea partidului comunist asupra presei libere, face imposibila manifestarea dreptului la libera exprimare pana si in SUA. Ce mai ramane? Dezvoltarea unui nou limbaj subversiv si ocolirea tacticoasa a greselilor care pot duce la taxarea si excluderea pe retelele sociale reprezinta singura speranta in prezent. Cel putin pana cand inteligenta artificiala nu va mai putea fi fentata, in prezent volumul comunicarilor facand imposibila cenzura eficienta.