Cea mai sigura cale sa distrugi o economie dupa umflarea sectorului bugetar, este distrugerea sectorului privat. Pe langa marirea taxelor, care da la radacina sectorului privat, distrugerea pietei este principalul risc.

Distrugerea pietei se poate face fie prin reglementari fie prin tolerarea monopolului sau oligarhiilor. De care noi oricum am avut parte pana acum … Firmele de partid, coruptia care poate fi o explicatie de ce de exemplu 90% din piata online sa fie dominata de o singura companie, etc.

Insa controlul preturilor, pe langa pomenile „de criza” oferite de actualul guvern firmelor „afectate” de criza, ca si cum toate celelalte nu sunt in aceeasi criza, este urmatoarea masura anti-liberala pe care o va lua partidul liberal: controlul preturilor.

Am mai repetat si in alte articole si repet si acum: in vremuri tulburi trebuie sa ne tinem de lucrurile simple pe care le stim. Si stim ca principiile economiei de piata nu pot fi incalcate indiferent punct. Sa explic.

Sa luam doar doua scenarii posibile pentru a simplifica totul. Luam extremele, pentru ca partial acopera grosul viitorului.

Sa presupunem ca vom avea mama crizelor: pandemia nu mai scapam de ea, situatia medicala dezastruoasa, oameni mori pe strada, preturi crescute, tarile inchid granitele, fiecare pentru el etc, etc. E bine sa topim acum bani pentru somaj tehnic la industrii care nu mai au niciun viitor? Zice Orban: firmele au avut oameni pregatiti si acum nu pot sa ii dea afara ca dupa ce trece asta, o sa aiba nevoie de ei si prin urmare nu e bine sa ii piarda. Pe bune?! Stii tu, Orban, ca trece asta in 2-3 luni si o sa avem nevoie de la fel de multe firme de turism si la fel de multi invartitori de shaorme ca sa se justifice banii pompati acum in somaj tehnic?

Sa facem o mica paranteza. Desigur ca trecem printr-o situatie dificila si oamenii au nevoie de ajutor ca altfel incepem sa ne dam unii in cap la altul pentru o paine. Dar somajul tehnic ce este? Somajul tehnic sunt niste bani pe care ti-i da Orban ca tu sa stai acasa sa te uiti pe Netflix, sa platesi in continuare abonament la firba de 1G si daca ai chef sa iti schimbi si telefonul. Pentru ca daca e tehnic, e de moment, deci nu te problematizezi. Ca daca merge rau treaba, dupa tehnic o sa vina somajul netehnic si atunci vezi tu ce faci, dar pana una alta …

Somajul tehnic se justifica daca ai un cutremur care distruge o fabrica si firma aia are nevoie de un ajutor de moment ca sa treaca peste problema, sa nu dea oamenii afara. Dar tu cand ai un virus care urmeaza sa atinga 70% din populatie cum zice Merkel si sa puna super-presiune pe sistemul medical, cand trebuie sa tii oamenii inchisi ca sa nu ai si mai multi morti si cand nu exista niciun semnal de speranta, ba unii specialisti mai se dau cu parerea ca poate dura chiar 2-3 ani, nu te gandesti ca somajul tehnic sunt sperante desarte? Adica sunt slabe sperante ca acea companie isi va reveni si prin urmare, NU se merita sa investesti acum pentru ca acea companie sa isi mentina forta de munca deoarece oricum acea companie nu va mai avea un viitor.

Exista nenumarate alternative la somajul tehnic. Cea mai fireasca ar fi somajul. Oamenii stiu o treaba: compania respectiva nu mai are viitor, oamenii sunt dati afara. Patronii care cred ca mai au viitor, platesc ei de acasa ca sa tina oamenii. Restul, se reprofileaza. Agricultura e un domeniu care va avea viitor.

Nemtii in 2008 au folosit un alt sistem interesant: companiile cu probleme (dovedeau o scadere x% a cifrei de afaceri) puteau sa trimita oamenii in somaj. Insa statul zicea asa: tu companie, tine angajat pe asta si eu ii platesc salariul. Adica, in loc sa plateasca somajul, platea companiile ca sa tina oamenii angajati. Astfel, companiile care aveau afaceri cat de cat solide, care au fost totusi afectate de criza, da nu intr-atat incat sa inchida portile, au continuat sa tina oamenii angajati.

Intorcandu-ne la scenariul negativ, daca avem in fata mama crizelor, orice ban avem acum trebuie indreptat inspre mancare: agricultura, utilaje, sprijin agricultori etc. Poate unde poate interveni statul ar fi la un sistem de distributie cat mai inteligent, adaptat la situatia actuala. Daca strazile tot sunt libere, poate ar merge niste piete temporare, sau piete mobile care sa se plimbe prin diverse cartiere si oamenii sa vina in aer liber sa cumpere. Zic si eu …

Scenariul pozitiv: ne revenim repede din criza si se justifica sa pompam acum bani oricati ca sa sustinem companiile. In primul rand, care este profetul care poate stii cand trece aceasta criza globala si care poate sa bage mana in foc ca o sa avem nevoie de 50 de pizeri la 10.000 de oameni si dupa ce trece criza?

Sa zicem ca sectorul auto fiind 15% si avand multi specialisti, e firesc sa ajute statul acum marile corporatii ca sa treaca islazul. Dar daca viitorul e atat de roz, cum de marile coroporatii nu prevad asta si nu au posibilitatea sa duca in spate o luna doua. Oricum insa sectorul auto era cu un picior in groapa, deci statea sa se prabusasca. Multi deja taiau capacitati din cauza supraproductiei. Dar daca sectorul auto e atat de sensibil sa raceasca la ninsoara mieilor, mai are oare sens sa il stimulam ca sa il pastram pana dupa criza? Nu am pompa mai bine in sectorul IT, de exemplu. Iata ca acum ne prinde bine ca avem cat de cat un sector IT care poate lucra de acasa. De ce sa nu ofere mai degraba bani pentru restructurarea specialistilor din domeniul auto inspre sectorul IT si in loc sa duca in spate somajul tehnic, sa le plateasca somaj si sa le ofere cursuri gratuite (eventual online) de reprofilare …

M-am legat deci de acest somaj tehnic, desi sunt mult mai multe masuri socialiste luate de liberali. Slava-Domnlui ca nu avem bolsevicii la putere ca astia acum sunt in extaz ca avem „sansa” sa ne intoarcem la vremurile de trista amintire. Deja avem China ca exemplu de „depasire” a crizei, prin urmare tovarasii ar sari rapid cu tot pachetul: controlul preturilor, nationalizari, arestari, bagat pumnul in gura etc. E o minune ca avem liberalii la putere, chiar daca nu gandesc liberal si sunt cam fricosi si reactioneaza pe baza de teama, neavand o viziune de pilot de avion aflat in aterizare fortata. Pilotul care face o aterizare fortata are o viziune pe termen lung: nu il intereseaza daca are vreun pasager bolnav de inima pe care manevrele bruste pe care le va face il vor speria incat poate chiar sa dea ortul popii – el face ce trebuie pentru a duce majoritatea pasagerilor la destinatie. Uneori ia masuri nasoale care chiar presupun riscul unor morti. Dar singurul lui plan este sa nu aterizeze in bot.

Cum vom ateriza noi dupa criza asta daca introducem controlul preturilor altfel decat in bot? Indiferent de scenariu, pozitiv sau negativ, indiferent de durata, daca piata libera nu este lasata sa functioneze normal, nu exista decat o singura alternativa Venezuela.

Lumea a uitat de Venezuela cu ocazia acestei crize, desi cu siguranta ca pot sa existe multe paralele. Televiziunile se ia de credinciosii care se impartasesc cu aceeasi lingurita si nu vad ca neatentia la masurile economice si distrugerea economiei prin reactie exagerata, ne va duce cu siguranta intr-o situatie de rahat, pe calea Venezuelei sau chiar mai rau. Caci venezuelenii aveau macar posibilitatea sa fuga la vecini, dar noi o sa fugim debeaba la vecini.

O gandire prudenta si realista ne pune in fata o criza de ani de zile in care mancarea si necesitatile de baza o sa fie principalele riscuri. De aceea orice resursa actuala trebuie indreptate inspre riscurile perceptibile. PIata libera va ajuta la dezvoltarea acelor capacitati care sunt cerute de vremurile care vin. Controlul preturilor nu va face decat la crearea unei retele de distributie clandestine. Sunt lectii pe care teoretic trebuia sa le invatam in perioada bolseciva insa multi au creier de peste care nu tine minte mai mult de 2 beri in urma.