Cercetarea farmaceutica este inhibata de ceva ani buni in vest pe masura ce retetele socialiste prind tractiune si companiile se tem de public shaming in cazul in care vor descoperi noi medicamente sau tratamente revolutionare si nu le vor impartasi cu altii sau vor incerca sa profite vanzandu-le la preturi prea mari, explotationiste.

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie. Sa zicem ca o companie care are deja experienta in vaccinuri si are un brand puternic va reusi imposibilul si va scoate pe piata vaccinul care rezolva problema virusului. Ce va urma?

Sa simplificam exercitiul si sa introducem urmatoarele variabile. Legat de productie am avea 3 posibilitati:

• productie masiva care sa satisfaca toata cererea (x miliarde oameni)
• productie medie la capacitatea maxima a companiei respective
• productie minima, optimizata in functie de pret; daca vaccinul se va produce scump, se intelege ca acea companie nu va putea produce prea mult, astfel incat sa satisfaca nici macar o mare parte a populatiei ci vaccinul va fi produs limitat si vandut la preturi mari; exista paralele ale acestui scenariu cu unele citostatice sau medicamente anti-cancer revolutionare descoperite recent care costa sute de mii de dolari tratamentul pentru o persoana;

Din punct de vedere al pretului, sa simplificam si mai mult si sa zicem ca compania are doua variante:

• pret mic – acceptabil pentru toti, un pret „corect” pe care multi si l-ar permite, poate chiar guvernele, daca nu toate, macar la majoritatea tarilor
• pret mare – un pret care sa aduca profit baban companiei dar care va face pe multi sa arunce cu noroi si sa ii acuze ca incearca sa profite pe baza virusului; un pret care sa ii faca chiar sa fie acuzati ca ei au produs virusul doar ca sa isi vanda vaccinul – caci deja exista o categorie groasa de covidioti care inca de la inceputul crizei macaneau aceasta elucubratie; cu fiecare zi care trece, teoria pierde logaritmic din probabililtate, care probabilitate oricum a pornit destul de jos;

Din variabilele de mai sus, ideal ar fi pentru companie sa produca masiv si sa vanda la pret mare. Financiar, asta ar fi de departe prima si singura optiune, cu conditia ca compania sa poata reusi scalarea productiei pentru a satisface necesarul pentru tot globul, dar cu siguranta ar gasi parteneriate ca sa poata adopta acest scenariu.

Acum sa presupunem ca o companie descopera vaccinul minune si alege sa produca cantitate medie si pret mare. Va dati seama ce va avea de suferit acea companie? Desi teoretic nimeni nu are ce sa ii faca – traim intr-o lume libera, nu? – cu siguranta acea companie va risca imens: toata lumea va striga impotriva lor ca sunt niste profitori, pretul actiunilor va pica, guvernele le vor pune bete in roate, existand chiar riscul nationalizarii. Din „interes national” chiar si in vest, ne putem astepta ca o astfel de companie sa fie nationalizata si patentul vaccinului preluat de stat.

Deja influenta sovietului asupra pietei vaccinurilor este imensa. UE are 75% din productie deoarece mai ales in UE guvernele impun anumite vaccinuri si probabil pe alocuri le finanteaza, oferindu-le gratuit populatiei.

Legat de coronavirusul actual, deja guvernele s-au bagat cam mult in dezvoltare si cercetare finantand anumite companii in detrimentul altora si lansand tot felul de „operatiuni” de strangere de fonduri, teledonuri si alte prostii de astea care in realitate nu fac decat sa demotiveze pe jucatorii seriosi si capabili care ar putea sa dezvolte vaccinul si sa salveze omenirea.

Nu stim prea bine unde s-au dus banii, dar stim ca Macaroana franceza deja a declarat ca o data ce un vaccin va fi dezvoltat, acesta va fi tratat ca „proprietate publica la nivel global” cu acces pentru „intreaga planeta”. Mult succes companiilor franceze in revolutia tehnica care va deveni proprietate publica. Sunt sigur ca donatiile vor fi indeajuns de motivante …

Dar cati bani sa faca o companie dintr-un vaccin? Pai cand ai potential cateva miliarde de clienti, inmultesti pretul de vanzare cu acele miliarde, iar daca reusesti sa scoti vaccinul pana nu se face efectul de turma, poti sa iei in calcul si un supra-pret care o sa vina din populismul unor macaroane care o sa finanteze ele achizitia de catre stat a acestui „bun public” – in varianta pozitiva si in acele locuri in care prin bun public nu se intelege pur si simplu confiscarea patentului si oferirea oricui doreste sa il produca (companiilor agreate de stat, evident).

Una, peste alta concluziile sunt simple. Cu fiecare luna care trece, avansam spre efectul de turma. Zvonurile variaza, de la 3-4% penetrare pana chiar la 20% in focarele cele mai nasoale. Pana la 70% mai este timp, dar toamna este un mare semn de intrebare si daca pana acum carantina a mentinut acest procent jos, in viitor o noua carantina este imposibila – populatia nu va mai asculta, chiar daca o sa moara oamenii pe strada. Incerc sa explic teoria jocurilor si imi cer scuze daca nu o fac prea clar. Fiecare companie ia in calcul costuri-beneficii-riscuri. Cum masura carantinei s-a epuizat si in viitor indiferent de situatie o alta carantina nu se mai poate, e firesc sa ne gandim ca data fiind virulenta raspandirii, un puseu din toamna poate consuma rapid diferenta pana la acel 70-80% efect de turma si prin urmare, pandemia poate la iarna sa fie consumata iar vaccinul inutil. La 80%, cu siguranta ca vanzarea vaccinului va fi o operatiune foarte dificila. Politicienii vin si pleaca, dar companiile trebuie sa supravietuiasca vremurilor si se gandesc la vanzare inainte de a produce si a cerceta.

De aceea, in ciuda macaniturilor agresive legate de vaccin si a stirilor grave, precise, elaborate, care subliniaza orice amanunt oricat de infim si orice noutate oricat de irelevanta, motivatia financiara pentru dezvoltarea unui vaccin este destul de slaba din urmatoarele motive: riscul ostracizarii publice (cu consecinte economice) in cazul in care o companie va da lovitura si va incerca sa profite de pe seama vaccinului, riscul pierderii financiare (preluarea patentului, nationalizare, obtinerea unui ROI infim datorita presiunii publice) in cazul in care chiar incercand sa iese cu un pret rezonabil pe piata, presiunea publica va fi maxima in directia preluarii „inventiei”, riscul pierderii pietei de desfacere datorita atingerii efectului de turma.

In final, sa abordez putin si partea a doua a titlului. De ce are China prima sansa? Pai in primul rand, daca o companie in China va descoperi vaccinul, chiar daca compania este de stat, guvernul chinez cu siguranta nu va oferi gratuit patentul aiurea la intreg globul ci va vinde vaccinul. Ba chiar, compania respectiva cu siguranta va fi ajutata de stat pentru a produce si desface intr-un ritm cat mai rapid vaccinul in intreaga lume. Oricat de paradoxal pare, China a adoptat in economie unele principii capitaliste solide la care nu va renunta prea curand pentru ca deja au dat roade. Deja in China, desi statul finanteaza economia, oferta credite, ofera garantii si desi bancile sunt destul de capitalizate, acele companii care nu au rezultate si acele banci sau institutii financiare care au gauri prea mari sunt lasate sa falimenteze, nu sunt salvate la infinit doar pentru ca au relatii sus la partid. Partidul fiind singurul factor de decizie nu este subordonat banilor si lobby-urilor ci pentru a produce bunastare pentru omul de rand – partidul a inteles abc-ul capitalismului si il aplica cu fermitate acolo unde este strict necesar. Evident ca drepturile omului, libertatea de exprimare si alte aspecte sociale nu sunt adoptate si probabil nu vor fi prea curand, deoarece ar duce clar la caderea partidului. Insa ce a facut PCR-ul chinezesc a fost tocmai sa fure reteta succesului din vest – capitalismul – si sa o aplice pentru a vraji populatia cu promisiunea zaharelului – prosperitate si progres economic.