Este evident ca traim intr-un razboi informational si cine are o portavoce mai puternica si mai sofisticata ne baga in cap ce doreste. Nu are rost sa explic de ce e importanta din ce in ce mai mult filtrarea, selectia, controlul si auto-educatia cu privire la tot ce tine de continutul informational la care ne cuplam de la citirea reclamelor outdoor din scaunul de autobuz pana la navigarea pe site-uri sau afundarea in retelele sociale. Despre tehnicile si metodele recomandate adultilor nu stiu prea mult ce sa spun, cand o sa stiu o sa spun. Evident, taierea totala ar fi o solutie dar nu e la indemana. In documentarul „Exercitiu de admiratie” Cioran povestea de un cioban din Sibiu, prieten al lui, care era foarte educat, foarte inteligent si traia total rupt de societate. Ma gandesc, daca atunci era rupt de societate, cum ar fi acum acel cioban? Dar in ziua de astazi, si Ghita are net …

Nu doar la noi, ci si in afara (adica si in vest si peste ocean) exista o … ciudatenie sau nu stiu cum sa ii spun. O anomalie. Bunaoara, in general conservatorii se opun purtarii mastilor si totodata cer deschiderea scolilor. „Scoala online nu este scoala” scria astazi pe un banner la protestele din Piata Universitatii impotriva „botnitelor”. In vest este la fel. Conservatorii cer ca copiii sa mearga la scoala si acolo unde merg, dar li se cere sa poarte masca, sa nu li se ceara sa poarta masca. Nu trebuie sa spun acum cat de periculoasa este pentru copii scoala in ziua de astazi. De la propaganda homosexuala si gender neutral pana la neutralizarea identitatii, idolatrizarea statului si implantarea unei increderi nelimitate in stiinta, va fi imposibil pentru un copil sa ramana normal daca va merge la scoala si va fi un elev ascultator. Intr-adevar, revolutiile ideologice rareori se fac peste noapte. Inca exista un delay al transformarilor scolii, inca exista o oarecare rezistenta in randul profesorilor si inca periuta automata nu are inca rotile unse prea bine. Periuta … de sters de pe creier orice tentativa de gandire impotriva demonului rosu cu ale sale noi capete „cultura diversitatii”, „corectitudinea sociala”, „reparatia istorica” etc. Cel putin la noi. Dar cu ajutorul scolii, revolutia ideologica va avea succes si vom avea parte si noi de ce au parte americanii: disolutia societatii.

De unde deci aceasta ravna din partea conservatorilor pentru ca copiii sa mearga la scoala si sa faca scoala cat mai „normala”? Scoala normala este deja anormala, inclusiv la noi in Romania. Copiii invata mai mult istoria altor popoare decat istoria Romaniei. Dar dincolo de aspectele ideologice, o problema grava a invatamantului (deloc independenta de prima) este inhibarea gandirii critice si ostracizarea oricarei ierarhii de valori. „Toti sunteti la fel de destepti” sunt invatati copiii. Nu se mai face diferentierea intre cei care au cap si cei care nu au cap si intre cei care muncesc si intre cei care nu muncesc. Deoarece ierarhiile trebuiesc distruse si toti trebuiesc trecuti prin patul lui Procust. Abundenta concursurilor scolare la noi si ravna cu care parintii isi indeamna si isi impung copiii sa participe este o falsa iluzie: copiii participa dar cam toti ia premii. Am fost socat cand elev fiind am participat la o olimpiada unde s-au dat mai multe medalii de aur, mai multe de argint etc. Cam 50% dintre participanti au primit medalii. Mintea mea de copil obisnuit cu locul 1, locul 2 si locul 3 nu intelegea cum de atat de multi pot sa ia medalia de aur. Olimpiada era organizata dupa model „occidental” si erau probabil primele implantari ale procesului de nivelare a diferentelor prin ignorarea si hiperbolizarea nulitatilor si jumatatilor si plafonarea valorilor.

Este la mintea cocosului ca aceasta bula de aer adusa de Covid ofera o sansa unica pentru parintii actuali sa-si educe cum trebuie copiii pana cand homeschooling-ul va putea prin radacini si la noi – daca nu cumva va fi interzis la nivelul UE. Homeschoolingul nu este evident o solutie, copiii trebuie oricum sa dea teste si sa fie trecuti prin microscopul aquis-ului cerut de brave new world. Nu uit de cei care au probleme logistice si considera ca cariera e mai importanta decat educatia copiilor, muncind ca robii in masinaria sistemului pentru a plati apartamente si case scumpe in locatii „centrale” pentru a trimite copiii la scoli „centrale” pentru a delega educatia copilului catre stat, care stat este clar unul antihristic. Dar, presiunea psihologica a lumii si iluziile prosperitatii sunt greu de biruit si multi dorm pe o ureche cand vine vorba de slow living.

Aceasta ciudatenie poate fi explicata totusi: conservatorii vor scoala normala si vor un stat normal. Adica protestam si pentru aia si pentru aia. Dar realitatile sunt paralele cu aspiratiile, de aceea discernamantul ar fi util. Pe masura ce apocalipsa se apropie, situatiile confuze in care binele e amestecat cu raul vor fi din ce in ce mai dese. Un principiu clar si simplu care trebuie urmat este sauve qui peut. Independenta, departarea, iesirea din lume, abandonarea lumii sunt singura varianta si orice speranta de schimbare a lumii este iluzorie. Nu ma refer aici la masuri extreme gen ascunderea in pesteri, ci la independenta in gandire, auto-indoctrinarea, ferirea cat mai mult de sursele de poluare a gandurilor si a ideilor. Pare o atitudine nu prea … iluminista, dar cand soarele straluceste prea puternic, iti pui mainile la ochii sau iti tragi o pereche de ochelari cat mai intunecati.

Cu tristete observ in jurul meu putini parinti care sa foloseasca aceasta oportunitate si care sa inteleaga razboiul nevazut informational si propagandistic. E de inteles: de o parte avem milioane de diavoli care toata ziua si toata noaptea butoneaza la tastaturi, pe de alta parte doi oameni singuri care muncesc intreaga zi si ajung seara obositi, fiind deranjati ca trebuie sa gaseasca o solutie la scoala „online” atunci cand aceasta are loc. Dar noi crestini avem multe arme, armele luminii.