Nu știu cât de vacciniști sunt grecii, dar am auzit că ar fi unii preoți ortodocși în Grecia care promovează vaccinul ca un medicament oarecare ca și cum dictatura noului reset nu ar exista ci doar componenta „de sănătate”. De asemenea, nu am auzit de proteste anti-vaccin și procentul de greci vaccinați a ajuns la 60% semn că poporul a mușcat din brânză.
Că poporul este cum este nu mă miră. Oricum turma este mică și cernerea dă pe față adevărata stare duhovnicească a oamenilor. Dar unii români au dileme cum de oameni considerați duhovnicești din Grecia promovează vaccinul și de asemenea cum de biserica oficială nu mișcă un deget în lupta cu noul reset.
Personal îmi aduc aminte de exemplu și reacția laxă a grecilor cu privire la Sinodul din Creta. Imediat după Sinod am fost în Grecia și am întrebat un părinte la o mănăstire ce părere are, cum de nu protestează față de faptul că la acest Sinod aproape au recunoscut catolicismul și de asemenea nu au dat anatemei ecumenismul cum se așteptau toți credincioșii.
Părintele acela mi-a dat un răspuns interesant și edificator care m-a făcut să înțeleg mai bine ethosul grecesc: om trăi și om vedea, dacă Sinodul ăsta e de la Dumnezeu, va rezista, dacă nu, ca și altele, va intra la groapa de gunoi a istoriei. Evident că nu mi-a răspuns mot-a-mot deoarece fiind atâția ani și discutând în engleză, nu pot replica mot-a-mot convorbirea. DAR, în esență acesta a fost răspunsul. Atunci am înțeles că fiind atâția ani sub talpa otomană, grecii au învățat să aibă răbdare …
Pe de altă parte, cultura are clar o explicație de ce grecii sunt pro-vacciniști. Poporul grec este clar captiv tendințelor moderniste contemporane, dorindu-și un trai cât mai comod, abundență, lux și plăceri lumești. Fiind în UE și beneficiind de avantajele geopolitice bineștiute, a cam fost ținut pe puf de europeni, prin urmare grecii s-au obișnuit cu binele și au gustat multă osândă, fiind cumva ancorați într-o dolce vita la care cu greu pot să renunțe. Dumnezeu din când în când îi trage de mâneca și le-a dat criza din 2012 ca să îi trezească. Ce-au făcut atunci grecii? S-au întors către Dumnezeu? Nu, s-au întors către nemți și către troika și au ales să rămână în UE și să își vândă sufletul pentru un blid de linte – cei 50 de euro zilnic care îi primeau de la bancomat. Pentru că niciunul nu era dispus să renunțe la averile pământești pentru principii și pentru libertate sau măcar pentru onoare. La cât de terfeliți au fost grecii și acuzați că sunt niște leneși, poporul grec dacă avea o minimă demnitate ar fi scuipat UE, s-ar fi aliat cu Rusia, ar fi întărit relațiile economice cu Turcia și China și ar fi ieșit mult mai bine economic decât a făcut-o în anii care s-au scurs în care PIB-ul Greciei a picat mai rău ca în vreme de război și milioane de greci au emigrat, mai mulți decât în vremea celui de-al doilea război mondial. Marea Grecie, fundația Europei a ajuns acum o provincie marginală depopulată din care toți tinerii vor să fugă, ținută pe linia căreia i se mai aruncă un os de ros din când în când și asta doar dacă acceptă să își vândă insulele.
Așa popor, așa conducători. Nu pot părinții din Grecia să aibă o altă atitudine decât cea pe care o au, dacă nu au sprijinul oamenilor. Fără „extremiștii” din Moldova și fără flacăra aprinsă de Pr. Justin Pârvu, IPS Teofan ar fi lăsat garda jos și Sinodul din Creta ar fi fost mult mai dezastruos. Din fericire, riscul să-și piardă turma l-a făcut să nu accepte compromisuri mult mai nasoale pe care le-a rejectat cu un curaj care nu îi este specific când a fost nevoie, tocmai pentru că Dumnezeu l-a ținut drept pentru credincioșii care știa că îl așteptau acasă și l-ar fi luat la rost dacă făcea prostii (mai mari).
Astfel se explică și de ce BOR deocamdată rezistă presiunilor deși vedem că acestea se accentuează în ultimul timp. Deoarece ierarhia BOR este oricum destul de compromisă din cauza alunecărilor ecumeniste – cam trecute acum în umbră din cauza plandemiei și a fricii de moarte pe care o au mulți ierarhi – teama de a mai frânge și mai mult turma cu o eventuală implicare în „campania” de vaccinare, i-a făcut pe ierarhi și pe preoți să nu primească colindătorii cu seringa.
Să încercăm însă să intrăm nițel mai adânc în raționamentele atitudinii grecilor. Am vorbit așadar de condiționarea dată de orientarea oamenilor. Dacă oamenii sunt pro-vaccin și au mușcat din brânza sperieturilor exagerate față de moarte (culmea, tocmai creștinii să se teamă de moarte și să se arate oripilați că în fiecare zi televiziunile ne arată scene șocante care ne aduc amite că suntem muritori), clericii din Grecia nu au alternativă. Dacă chestiuniea vaccinării ar fi una cu consecințe mai nasoale, probabil o parte dintre ei s-ar opune. Dar cum a primi sau nu cu vaccinul se reduce în cele din urmă la a alege să faci parte din societate sau să te retragi, neavând alte implicații duhovnicești, și cum cei care au dorit să se retragă s-au călugărit, grecii au ales poziția cea mai facilă în fața oportunității de a primi această propunere a lui Dumnezeu de a face un mic exercițiu, în caz că mâine-poimâine vine antihrist.
Dar eu zic să nu ne bucurăm prea mult de starea de la noi deoarece este doar chestiune de timp. Vom vedea cât de doritoare de jerftă și râvnă este ierarhia Bisericii când se va impune vaccinarea obligatorie și se va intra în biserică doar cu certificatul verde.
Să nu ne mirăm dacă confuzia va continua și se va accelera, ocupând un teren din ce în ce mai mare în jurul nostru. Asta nu face decât să confirme că într-adevăr apocalipsa este aproape și că foarte probabil această plantemie este ca un „trailer” cum zice pr. Dan Bădulescu în care noi vedem cum va fi. Când va fi lansarea … nu știm, dar deja avem ceva indicii despre cum va fi atunci. Întrebarea e: alegem doar să fim spectatori sau vrem să și testăm „live” cum e să faci parte din apocalipsă?
