Joi, vineri nu au fost prea multe bătălii și/sau atacuri ale rușilor. Sau cel puțin nu au prea fost prezentate în presă. Cu excepția atacului asupra centralei nucleare … Nu este deloc liniște evident, dar parcă e totuși prea multă liniște. Avem așadar zgomotul de la centrala nucleară, avem frecușurile din jurul Kiev-ului unde rușii fie au fost căsăpiți (nu știm, dacă erau probabil ucrainienii ne arătau filmări), fie stau cuminți și doar îi țin pe ucrainieni „activi” (mai trag câte-un foc din când în când). După mine, nu vor să intre în Kiev – nu are sens. Așteaptă.

Nu știu prea mult nici de culoarele pentru locuitori care au fost stabilite la „negocierile” de joi. De fapt, singurul lucru stabilit. Ca o mică paranteză legată de negocieri, aș vrea să spun că rușii pot impune silentium stampa și pot să ceară ca orice negocieri să nu ajungă în presă până nu sunt semnate. Sau poate nici nu vor fi hârtii semnate ci doar înțelegeri, evident între ruși și SUA, cum se întâmplă de obicei.

Ca sa argumentez ipoteza că noi nu vom afla adevărata înțelegere, vă pun în față Siria: Trump a negociat cu Putin, dar atunci nu s-a anunțat nimic, pur și simplu dacă analizăm evenimentele ulterioare, americanii s-au retras, rușii au avut grija de Isis (ce vremuri când lumea se speria de niște medievali pe toyote, acum e cu totul alt nivel …), rușii și-au păstrat baza navală, au adus ceva rachete și au permis Israelului să facă incursiuni peste Assad. Ceea ce este foarte ciudat … Rușii sunt garanți ai protecției lui Assad, dar permit Israelului, ca atunci când acesta găsește că e ok, să facă un raid și să bombardeze asset-uri ale armatei siriene. Foarte probabil Israelul cere permisiune pentru fiecare operațiune, caz în care sirienii sunt informați de ruși și nu au loc victime, caz în care nu văd rostul acestor incursiuni, altul decât Israelul să arate propriului popor că are grijă de ei și că luptă cu dușmanii din afara țării. Mă rog, improtant de știut este că nu există niciun tratat, totul a fost secret între Putin și Trump. La fel va fi și acum, deși evident, lumea e curioasă.

Cu privire la sud, rușii au evident o poziție consolidată și după ce au cucerit Cherson, se pregătesc pentru Mikolaev și Odessa. Dar nu au fost bătălii prea multe, deși o coloană rusească prea curoajoasă a fost eliminată pe o stradă la nord de Mikolaev. Din ce îmi dau eu seama, strategia inițială continuă – tancuri proaste, conduse de „recruți” nepregătiți din Donbas folosiți ca carne de tun sunt trimiși înainte ca să consume rachetele ucrainienilor în timp ce pozițiile sunt consolidate și din urmă vin întăriri. Deci pe scurt, liniște relativă. Nici Mikolaev și nici Odessa nu au fost luate cu asalt și nici rachete nu au mai fost lansate. De altfel, nu prea au mai fost rachete și alarme aeriene nicăieri. Rușii așteaptă.

Și din nou o paranteză. Urăsc scenaritele în vreme de ceață și „profilele”, preferând mai mult să vad patternurile și să încerc să privesc totul din perspectiva viitorului și a intențiilor actorilor. Putin pare să aibă un pattern de acțiune gen: doi pași înainte, unul înapoi, pauză și analiză. Așteaptă să vadă ce zic și ce fac ceilalți, după ce a terminat o etapă. Apoi continuă. Este rece, calculat, nu este deloc instabil, frustrat sau disperat cum îl prezintă „experții psihologi” de la TV.

Suprapunem peste această idee oportunismul veșnic al rușilor și obsesia lor cu avansarea spre vest și putem să înțelegem mai bine ce se întâmplă.

Așteptare pare să avem și spre est – nu s-a făcut niciun avans! De ce? Bănuiala mea: încearcă manevra Cauldron, își bagă trupele pe flancuri și vor să încercuiască inamicul, câștigând astfel fără bătălie, după ce îi taie resursele.

Că rușii nu au folosit toată armata și forțele de elită (decât ocazional) pare logic – încearcă să câștige cu efort minim, păstrâng backup pentru escaladarea situației. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că acest război nu este deloc ușor pentru Rusia, dar nu e nici necalculat. Rusia ia în calcul o posibilă intervenție NATO și e conștientă că nu se va arunca la nucleare din prima, decât la nevoie. Dar până la nucleare, Rusia nu are nici măcar control asupra spațiului aerian din Ucraina. Acel atac inițial asupra centrelor de comandă nu a fost deloc eficient. De unde știm asta? Din faptul că zilnic pică avioane rusești (exemplu). Într-adevăr SU-25 e junk și au cam picat și în Iran în războiul Irak-Iran, dar totuși … îl trimit la înaintare să vadă dacă pot trimite altele mai bine. De asemenea, ucrainienii predind că au recuperat un aeroport la sud de Mikolaev (sursa). Rachetele nu pot face prea mult – pot distruge, dar ce rezolvi cu asta? Populația e deja speriată, le-au folosit suficient. Le vor mai folosi.

Rămâne deci întrebarea: de ce a zis Marcon că ce este mai rău pentru Ucraina, abia urmează? Nu știu dacă ați observat – Macron e cumva un mesager al următorului episod … Înainte de război, Macron a avut o discuție de 5 ore jumătate cu Putin. Joi, doar de o oră jumătate. Dar oricum este prea mult. Ce credeți că se poate discuta într-o ora jumătate?!?? „Băi Vladimir, hai, mă, las-o mai moale!”. „Nu, vreau să cuceresc toată Ucraina!”. „Păi de ce?”. „Așa vrea mușchii mei, tu ce o să faci?” „Nu-ți mai trimit șampanie!”. „Mă piș pe șampania voastră, mâine poimâine dau o tură la Orașul Subteran. Spumantul de Cricova e de 10 ori peste pișoarca voastră. „Hai, mă, nu fii așa, te rog eu! Uite, îți trimit niște gagici …”

Ce poate discuta un angajat al lui Rotschild care a terminat filosofia cu un fost kgb-ist care trimite comandouri peste dușmanii săi politici? O oră jumătate! Și totuși au discutat! Și ce a aflat? Că răul abia urmează? Dar care rău, de ce nu ne spune și nouă? Că o să ocupe toată Ucraina? Păi asta știm, se vede, e clar … Dar de unde știe Macron că Ucraina nu o să reziste?

O mie și una de întrebări … de aia cred că va urma o furtună. Și furtuna nu cred că privește doar Ucraina!