Nu prea sunt fan MSM dar pentru Ucraina, am ascultat zilnic podcastul The Telegraph. Măcar britanicii mint mai altfel și sunt puțin … diferiți de minciuna europenistă. Dar cel puțin pentru starea lucrurilor, recomand podcastul – cine se pricepe îl găsește …

Acum 2-3 zile în acest podcast, britanicii discutau și se întrebau: oare ar fi bine să sancționam Germania? Se referea dacă SUA-Marea Britanie să sancționeze Germania pentru nerespectarea sancțiunilor impuse Rusiei. Evident că sancțiunile sunt făcute de fiecare după interesele proprii, încercând să lovească în Rusia dar nu în propriile interese, sau cel puțin nu prea mult.

De exemplu, lui Biden îi convine să dea vina pe Putin pentru creșterea prețului la benzină și motorină deși mare parte din creșteri erau dinainte de invadarea Ucrainei și aveau ca sursa politica „verde”. Cu toate acestea, realitatea este că Rusia primește (cf Telegraph) 800 de milioane de dolari zilnic de la nemți pentru gazele tranzitate. Prin urmare, dacă totalul comerțului exterior al Rusiei este 1.2 miliarde pe zi (să zicem) și sancțiunile au tăiat doar 400, deoarece nemții nu pot renunța la cele 800, e firesc să ne întrebăm – ce sens au sancțiunile dacă afectează doar un mic procent din comerțul exterior al Rusiei – mai mult ne afectează pe noi, muritorii de rând, decât pe Putin.

Deci britanicii se întrebau dacă ar fi o idee bună să sancționeze Germania deoarece încă importă gaze de la ruși. Și unul a răspuns: nu ar fi o idee bună, deoarece deocamdată reacția UE a arătat unitate … și ar fi păcat să afectăm unitatea. Evident că britanicii prin sancțiuni nu se gândeau ca celelalte state membre UE să impună sancțiuni Germaniei – așa ceva nu pote fi posibil de vreme ce Germania este principalul contributor la UE și este membră în toate organizațiile UE. Sancțiuni sunt aproape imposibil de impus chiar și minionilor din UE, darămite Germaniei! Deci britanicii se refereau la SUA-Marea Britanie (și probabil cu sateliții), altfel spus 90% din Imperiul Anglo-American, dacă ar fi ok să bage sancțiuni nemților. Și apoi, tot ei au răspuns că nu, nu e ok, deorece ar fi păcat de unitatea pe care a produs-o Putin în sânul vestului.

Unitatea despre care se măcăne este măcănită deoarece starea de fapt (reală) a UE este una dezastruoasă. Adică nu este nicio unitate, cei puternici îi sug pe cei slabi și cei slabi și mici încep să dea din coate și să se prindă cu ce se mănâncă această UE. În ciuda mituirii reprezentanților la UE prin salarii mari și beneficii imense (comparativ cu nivelul de trai al meltenilor de unde vin ei), faptul că UE este lovită de un puternic curent anti-unionist și de reafirmare a identității naționale, este o realitate. Nu intrăm aici în cauze, pe scurt evident sunt motive economice. Aduc aici doar exemplul Greciei care a trecut printr-o scădere a PIB-ului mai mare de 50% de-a lungul a 10 ani de criză indusă (2009-prezent). Comparativ, Ucraina care este acum în război are o cădere a PIB-ului (estimativă evident) de doar 45% și evident că probabil de la anul își va reveni. Deci practic Grecia a avut o contracție economică similară unui război și impactul a fost același mai puțin cu evitarea morților și a distrugerilor infrastructurii. Dar ca venit, ca nivel de trai și poate chiar ca număr (mulți greci s-au refugiat în vest la sterș de cur și cules de sparanghel) Grecia a trecut – în cadrul UE – printr-o experiență similară unui război. E firesc deci ca grecii să fie anti-UE. Și la fel în mai multe țări. Dar sentimentul anti-UE nu este doar datorat de dezastrul economic. Creșterea economică a Poloniei este mai degrabă văzută ca un argument pentru decuplarea de UE care pune frâne.

Anyway, ce doresc doar să atrag atenția este că toată lumea recunoaște că înainte de război, UE era cam … dez-unită și acum Putin, prin pericolul pe care îl reprezintă, ne re-unește. Această opinie este un narativ, nu este ceea ce cred eu ci ceea ce ni se spune la TV în fiecare zi. În limbajul chiazna.ro, acesta este un produs al fabricii de consum. Dar nu doar cu UE se face această re-afirmare a unei unități (arfiticiale evident și mai mult iluzorii) ci chiar și cu NATO. Nu mai pregetă automatonii de la TV să laude NATO pentru unitatea și efortul comun de ajutorare al ucrainienilor. Evident, marele elefant din cameră, Germania este trecut cu vederea tot timpul ca să nu strice o așa poză frumoasă.

Acum avem o nouă știre care zguduie din țâțâni această perspectivă, a unității NATO: Turcii se dau pe față.

Cavusoglu did not think the war would last long after Russia and Ukraine held peace talks in Istanbul last month. But following a NATO foreign ministers meeting, he was given the impression that some alliance members don’t want the war to end.

Since Russia invaded on February 24, the US and many of its NATO allies have abandoned diplomacy with Russia. Instead of seeking a diplomatic solution, the Western powers are pouring weapons into Ukraine and waging an economic sanctions campaign against Russia.

Zerohedge

Evident că ce spune turcul este adevărat și e cam clar pentru toată lumea (deși narativul MSM merge paralel, aplaudând fiecare sancțiune ca semn al „unității” – și voi explica mai la coadă de ce) și ignorând total faptul că americanii nu au făcut niciodată apel la pace de la începutul războiului, ba din contră, încercând să implice în război pe mionioni în speranța unei escaladări. Un singur eveniment din frecușul cu minionii a fost acela cu Mig-urile polonezilor pe care aceștia la presiunea americanilor de a le dona ucrainienilor, le-au donat NATO (adică americanilor) și le-au dat șah, lăsându-o cu gura căscată, deoarece americanii nu erau dispuși să-și asume un asemenea risc. Ideal pentru americani este ca minionii să ajute Ucraina cât mai subtil, cât mai pe ascuns, cât mai „neoficial” astfel încât în cazul unei reacții nasoale a Rusiei de pedepsire a vreunui minion ei să se spele pe mâini și să zică: nu e cazul să activăm articolul 5 deoarece românii au dat arme ucrainienilor fără acordul NATO, prin urmare …

Se tot vorbește pe la noi – și cam aceasta e și misiunea prostănacului – de soliditatea NATO și de colaborarea, de așa zisele „battle groups”. Teoretic aceste grupuri de luptă sunt un pas înainte al tratatului în sensul că pe lângă ceea ce oferă tratatul (garanțiile reciproce de apărare), grupurile de luptă sunt deja unități comune în care ficare aduce ce poate și pot fi aruncate în luptă mai rapid dacă e nevoie. Însuși faptul că aceste unități nu au existat și că abia acum, cu invazia Ucrainei, se discută despre ele arată de fapt cât de fragil este tratatul NATO și de ce era considerat „obsolete”.

Văzând reacția turcilor – care sunt clar slugile rușilor și sunt puși de ruși să bate bețe în roate – mă gândesc oare cât de eficiente sunt aceste battle group-uri care conțin oameni din diverse țări fiecare cu interesele ei. Ungaria de exemplu este clar că are interesul de a recupera Transilvania și că visează la un război european în care Putin să ocupe toată Europa de Est și să le dea ungurilor (deoarece îi pupă în fund pe ruși mai mult ca alții – că oricum alt ajutor nu au ce să le dea, fiind pârliți din toate punctele de vedere) teritoriile pe care ei le văd „pierdute”. Liderii unguri nu sunt deloc timizi și reținuți când vine vorba de Trianon și sunt pe față revizioniști, singura diferență față de Putin fiind că ei nu au cu ce (să facă altceva decât să măcăne aiurea).

Prin urmare, pot aceste battle-group-uri să fie eficiente cu „aliați” ca turcii și ca ungurii? Am amintit de nemți și de factura lor zilnică de 800 de milioane de dolari nu întâmplător. Este incredibil să pretinzi că de afli de o parte a baricadei, dar banii tăi să meargă în cealaltă parte. Ori nu îți pasă de ce se întâmplă (e treaba ucrainienilor că au probleme cu rușii, e mic riscul pentru noi și pentru aliații noștri) ori unitatea aliaților tăi nu este atât de solidă și potența lor atât de mare încât aceste 800 de milioane zilnice să nu se mai ducă peste cortina rece la ruși ci de partea cortinei din care tu pretinzi că faci parte.

Problema Germaniei este imensă, dar deloc una care să necesite ani de zile. Să nu uităm că Germania are centrale nucleare pe care le-a închis doar ca să elimine riscul unor accidente. Având banii și neavând chestiuni morale cu rușii (pâncă acum, deși vedem că și acum nu sunt atât de mari încăt să oprească gazele), nemții au preferat să importe gaz (nu la fel de curat ca energia electrică produsă din centralele nucleare) în loc să își asume riscul unui accident nuclear. E firesc să faci așa dacă ai bani, dar nu e firesc să declari pe de o parte că nu ești de acord cu invazia rușilor și nu este normal ca la peste o lună de la această invazie să nu dai drumul la centrale ca să produci cât mai multă energie electrică ca să poți reduce cât mai mult gaz și să te pregătești pentru decuplare.

Iată deci problemele NATO și nici nu am amintit de ipocrizia americanilor care continuă să importe materii prime pentru centralele nucleare de la ruși. Nu știu cât plătesc ei pe aceste materiale, dar știu că la începutul lunii, americanii crescuseră importul de petrol de la ruși cu 43% (sursa). Nu bag mâna în foc dar cred că Biden folosește propadanga sancțiunilor doar ca să aibă un țap ispășitor. Prostimea de peste ocean nici măcar nu realizează că SUA încă importă petrol din Rusia și nici măcar presa nu îl trage la răspundere pe senil de ce minte atât de crunt și nu recunoaște că este un prost administrator și că a reușit prin politicile sale să distrugă economia.

În final doresc să decodez de ce la noi se spun anumite lucruri în mass-media. Mai precis de ce se pompează pe ideea unității care vedem că nu este deloc una reală ci una artificială, prezentată, de fațadă. După cum spune și ministrul turc, există unele puteri NATO care doresc prelungirea acestui război. Turcul se referă și la SUA, dar evident că nu doar SUA … Deconspirarea turcului vine mână în mână cu teoria mea că americanii vor o escaladare locală a războiului care să deschidă și calea nuclearelor, din motive evidente – așa cum rușii își consumă acum armele, avioanele, oamenii pe războiul din Ucraina, tot așa își vor consuma și nuclearele. În plus, o escaladare a războiului va crește masiv cererea de arme, mai mult decât o eventuală pace și calmare a situației. Dacă s-ar face acum pace și Ucraina ar ceda Rusiei teritoriile pierdute deja și dacă Ucraina ar reîncepe colaborarea economică cu Rusia și dacă Ucraina ar fi primită în UE și ar fi pace și speranțe de pace, industria militară americană ar pierde imens. Asta înseamna bani mulți, mai mulți decât cei tipăriți în plandemie pentru „lupta cu virusul”. Dar mai presus de toate, pacea nu e conformă strategiei americane de accelerare a unui conflict militar cu China venit din neceistatea folosirii ultimelor asseturi pe care americanii le mai au (sau așa cred ei): armata (bombe, avioane, submarine, nucleare etc). Ori dacă războiul este necesar, acesta trebuie stimulat și ideal alții băgați la înaintare. Iar în planul american, Româaia este principalul candidat la băgat la înaintare, alături de țările baltice care însă sunt suficient de deștepte cât să nu provoace aiurea ursul și să o facă în limita propriei curți. Vor sta însă românii în curtea lor?