Eu am obosit să mă interesez de război. Sufăr de Ukraine fatigue. Mă tratez însă cu o pastilă zilnică de ascultat podcast The Telegraph, răsfoit harta războiului și alte surse pe care nu le mai dezvălui deoarece lumea ar merge direct acolo și nu ar mai veni să vadă rezumatul pe chiazna.ro

Etapa în care ne aflăm și care este pompată în presa mainstream este „atacarea infrastructurii”. Rusia atacă în ultimul timp obiective strategice ale infrastructurii energetice a Ucrainei: centrale, transformatoare, stații etc. Dar nu doar rețeaua electrică este neutralizată ci și surse de apă, hidrocentrale și altele.

Atacurile au loc fie cu rachete inteligente (așa zic rușii) fie cu dronele iraniene (acelea ieftine și multe). Ca fapt divers, ucrainienii au analizat din ce sunt construite dronele și au găsit acolo componente din toate țările: module GPS specifice dronelor comerciale, făcute în SUA, motoare de drone comerciale cumpărate pe Alibaba și chiar o componentă fabricată de ucrainieni. Ironia soartei … După cum știm, din ce știm, ucrainienii au colaborat cu turcii la realizarea dronei Bayraktar promovată atât de mult la începutul războiului. Rușii refuzaseră propunerea lui Erdogan cu ceva ani înainte și turcii aveau nevoie de motoare pentru drone, de aceea au colaborat cu ucrainienii. Nu este deci exclus ca, înainte de război, pe lângă motoare, ucrainienii să fii încercat și ei să dezvolte tehnologii de drone. De altfel, chiar în atacul recent asupra flotei de la Sevastopol au folosit atât drone zburătoare cât și marine cu unele modificări.

Deci rușii recunosc (și se laudă cumva) că țintesc infrastructura și îi vor lăsa pe ucrainieni în întuneric. Situația este mai mult decât disperată, dar noi nu prea aflăm. E greu de transmis suferința oamenilor, dacă nu sunt interese pentru ca mass-media să apese pe butonul emoțional. Câți de exemplu știu cât de greu trăiesc palestinienii din Gaza și ce probleme au ei zi de zi cu lipsa unor nevoi minime? Ucrainienii, chiar cei din Kiev, au ajuns să gătească la foc deoarece curentul este disponibil câteva ore pe zi. Visul Forumului Global Economic! Să nu mai consumăm energie din carbohidrați ca să salvăm planeta. Ucrainienii au atins deja acest țel – nu mai consumă energie de niciun fel, prin urmare nici energie din carbohidrați. Ucrainienii sunt „green” aproape 100% deoarece atacurile rușilor distrug toate centralele și toată infrastructura.

Infrastructura energetică este greu de ținut pe picioare în vremuri de pace, darămite când rușii lansează zilnic atacuri asupra acesteia. Chiar în cel mai fericit caz în care ucrainienii îi vor goni pe ruși până la ultimul din țară, viitorul lor nu va fi unul prea strălucit deoarece nu vor mai avea decât o grămadă de moluz. Vor fi sclavi pe viață la străini, ca să ia credite și să poată cât de cât să dea pensiile și salariile bugetarilor în continuare. România nu este în stare să își administreze propriile resurse în vremuri de pace cum trebuie, darămite în vremuri de război sau după război? Zic aici de faptul că primele gaze extrase din Marea Neagră merg direct la străini și noi luăm (dacă luăm) acele infime redevențe. În loc să oblige ca măcar în această iarnă grea toate gazele să meargă în România (deoarece oricum avem dreptul), „autoritățile”, băieții cei mai deștepți din clasa politică care știu să se învârte să ajungă unde e banu greu, au dat voie străinilor să aibă prioriotate la conductă. Imaginați-vă ce se va întâmpla cu ucrainienii chiar în cazul fericit (minunat) al unui război câștigat.

Ascultam recent la acel podcast menționat mai sus, că primarul Kievului, întrebat fiind în ce condiții poate Ucraina să negocieze cu Rusia, a enumerat: retragerea ultimului soldat din Ucraina, inclusiv Crimeea, arestarea și judecarea lui Putin și plătirea de daune de război din partea Rusiei. În ce scenariu fericit vede el asta, fără un război nuclear total, eu nu mă prind. Dar se pare că ucrainienii au o boală care îi împiedică să accepte că rușii au nucleare și că le vor folosi dacă va fi nevoie și victoria lor este imposibilă. Maxim ce pot obține după părerea mea este acceptarea cedării teritoriilor deja anexate de Rusia și neutralitatea. În niciun caz nu vor accepta rușii ca Ucraina să intre în NATO sau UE și chiar dacă vor pierde și mai mult teren și mobilizarea recentă nu va avea niciun rezultat, războiul va continua până la nucleare.

Cu infrastructura la pământ se pune întrebarea, cât de bine vor mai lupta ucrainienii? Cum vor mai transporta soldați și armament spre front dacă trenurile nu mai merg? Cum vor hrăni populația dacă rețeaua electrică abia mai poate oferi câteva ore pe zi? Ce vor face când va începe holera din cauza lipsei de apă – în multe locuri rețeaua de apă nu mai funcționează din cauza bombelor?

Acum poate nicio lună, Ucraina exporta energie electrică în România. Rușii nu atacaseră – decât poate ocazional – rețeaua electrică deoarece sperau să ocupe toată Ucraina și evident sperau să preia ei acele centrale. Rețeaua energetică a Ucrainei a fost una solidă, cu producție masivă cu mult peste necesar. Așa se facă că chiar în război, Ucraina, după ce s-a mufat la rețeaua UE, a putut să exporte în România.

Nu am auzit nimic de bombardarea unor depozite de gaze. Cred că Rusia este posibil să se ferească de asta, de teama că ucrainienii vor distruge conductele și vor face nasoală o posibilă reluare a exporturilor rușilor dintre care o bună felie trec prin Ucraina. Am auzit că încă rețeaua de gaze funcționează, problema fiind că doar blocurile vechi aveau gaze. Deoarece, așa cum am zis, Ucraina avea energie electrică ieftină și multă, blocurile noi se bazează doar pe curent pentru toate. În Kiev, cel puțin. Ucraina are autonomie pe gaze, având producție.

Cu privire la front, există optimiști care prevăd un atac decisiv în sud, chiar spre Melitopol pentru a-i împărți pe ruși în două. Cunoscătorii știu despre cine vorbesc, e un domn care a mai ratat această predicție. Personal nu cred că ucrainienii vor răzbate în sud – după recuperarea spectaculoasă din Lugansk, o bună perioadă ucrainienii au încercat toate variantele în sud, au atacat periodic toate zonele ca să găsească un punct slab. Situația din celelate teritorii care erau apărate de ruși cu personal puțin nu se va repeta. Practic, rușii mușcaseră o bucată prea mare înainte și de aceea nu au reușit ulterior să o protejeze pe toată cum trebuie. Era doar chestiune de timp până când ucrainienii găseau punctul slab prin care să pătrundă. Nu este aceiași situație în sud unde rușii erau pregătiți și aveau ca target inițial să ajungă la Odesa!

Resursele sunt epuizate și de o parte și de alta și se pune doar întrebarea cine mai pote stoarce câte ceva și de unde? Cele mai mici adaosuri vor conta acum imens. Vedem că europenii și americanii deja îl ceartă pe Zelinsky când acesta le cere bani. Vedem că germanii, după atacarea de către americani a conductelor subterane, au cam tăiat macaroana la arme ucrainienilor. Deja se anunță o criză cum nu a mai fost recent și pentru europeni. De unde să mai doneze lumea bani și arme la ucrainieni? Deja multe state se plâng că nu mai pot să aibă grijă de refugiații ucrainieni pe care deja îi au. După atacul rușilor și noile valuri de refugiați, oare cum va fi? Deja guvernul Ucrainei a lansat un apel la ucrainienii din afară, să nu vină înapoi deoarece viața e grea, să amâne întoarcerea în caz că s-au plictisit în afară.

Dar de ce atacă rușii infrastructura? Păi altceva ce să facă? Să atace, e periculos. Au mai făcut-o și chiar dacă au câștigat, problema a fost că nu au putut să păstreze teritoriul ocupat deoarece era foarte mare și evident puncte slabe s-au găsit în el. Să ocupe toată Ucraina – este imposibil. Să atace unde vor ei (în sud să zicem, ca să ajungă la Odesa unde cam 50% sunt – sau erau – pro-ruși) de asemenea nu pot – ar avea pierderi masive și există riscul unui contra-atac.

Așa cum noi nu știm ce armament mai au ucrainienii din ce le-au dat europenii, tot așa nici rușii nu știu și de aceea sunt prudenți. Au avut pierderi de oameni și echipament și nu prea mai pot duce altele. Au încercat marea cu degetul aiurea și s-au ars nasol, prin urmare acum nu vor mai face un pas înainte fără să aibă siguranța că îl fac cum trebuie. Sunt unele reportaje că ucrainienii nu au folosit mai deloc armele trimise de europeni, că nu are cine să le folsoească, că sunt păstrate pentru apărarea Kievului, că există corupție și e posibil ca o parte dintre arme să fie vândute pe piața neagră etc.

Deci rușii sunt cam blocați. Au făcut acea mobilizare dar mobilizații trebuiesc pregătiți. Vine iarna și atunci se pot ivi noi oportunități. Rușii au nevoie să recupereze din mândria pierdută și vor încerca la iarnă. Dar să bombardeze pot. Și ce anume să bombardeze? Clădiri strategice militare? Păi dacă s-ar pricepe, le-ar fi ras de la primele salve, dar nu sunt capabili sau poate nu mai există așa ceva. Clădiri guvernamentale? Dar asta înseamnă să distrugă Kievul, ceea ce este interzis deoarece Putin și-a făcut nunta de miere aici și are amintiri frumoase. Vrea măcar Kievul să fie întreg și nu un morman de moluz cum a ajuns Mariupol. Dar războiul trebuie să continue și Rusia să facă ceva, prin urmare bombardează infrastructura. Asta spune că nu mai speră să ocupe acele teritorii pe care le atacă deoarece dacă ar spera că le cucerește (și poate chiar curând) nu le-ar distruge aiurea fără sens. Dar cum nu speră că le va putea ocupa, le distruge pentru ca populația să aibă de suferit și eventual să pună presiune pe guvern să negocieze. Presiunea este de asemenea și pe partea de finanțare – acești oameni rămași fără energie electrică vor avea nevoie să fie cumva ajutați sau vor pleca în afară, dacă statul – ăla care mai e – nu va reuși să repună pe picioare măcar electricitatea. Armata să zicem că fiind prioritară nu are de suferit foarte mult din distrugerea infrastructurii, dar nu e chiar așa. Mașinile trebuie să fie reparate și ele și fără electricitate, nu văd cum să poată funcționa un service. Să zicem că poate au generatoare, dar acestea nu au putere mare, consumă mult, se strică și trebuie înlocuite … Iar toate astea în pragul iernii.

Am putea zice că ucrainienii au avut timp să se pregătească de această eventualitate, dar să nu exagerăm – de ce să se pregătească mai întâi? Și ce pregătiri poți face când ești în război? Poate într-adevăr timpul a fost pierdut și se puteau încerca unele negocieri, dar am explicat deja de ce pacea nu este posibilă deoarece dacă se dorea pace, nu se ajungea la război.

Ucraina este folosită de SUA pentru un război proxy cu Rusia, pe care SUA probabil îl vrea escaladat fie până la distrugerea Rusiei, fie până la implicarea statelor europene și extinderea războiuliu. SUA are nevoie să distrugă Rusia pentru a da o lecție Chinei și pentru a reafirma dominația SUA în lume. Acum SUA este amenințată cu marginalizarea. Germania extindea mufarea energetică cu Rusia ignorând SUA. Arabia Saudită râde de președintele american ca de un joker. China crește ca Făt-Frumos și nemții dublează de la an la an afacerile cu chinezii. Chiar zilele acestea, în condițiile actuale, chinezii cumpără o bucată din portul Hamburg pentru a crește și mai mult exporturile în UE prin intermediul acestui port. Nimeni nu mai ascultă de SUA, nici măcar Japonia care nu a învățat lecția Germaniei ci își continuă „proiectele de securitate energetică” cu Rusia.

În timp ce mai toți suntem atinși de „war fatigue”, americanii dau din goapă în puț – președintele are episoade de demență, Fed-ul mărește dobânda și piața bursieră pică în timp ce valul roșu va schimba fața politicii american în curând, după mid-terms.

Indiferent însă de schimbarea culorii în SUA, vedem că politica mare este constantă chiar de pe vremea lui Obama care a lansat „pivotul” spre Asia. Mulți au râs de el, că nu a făcut mare brânză. Dar vedem acum că americanii sunt conștienți și au clar un plan – pivotul s-a schimbat cel puțin prin prisma perspectivei pe termen mediu și a unui plan de a rezolva cumva chestiunea Chinei. Lovirea în Rusia are cel puțin ca obiectiv, aruncarea din barca euro-atlantică a europenilor sau mai bine zis, aruncarea și apoi ridicarea acestora, care o dată uzi și speriați de rechin, se vor întoarce slugarnici și vor asculta de căpitan.

Rămâne de văzut însă ce ne vor arăta nemții. Personal nu cred că sunt terminați și cred că abia încep să scoată capul. Ne așteptăm deci la reforme masive ale aparatusului european, în sensul consolidării puterii de control și a eliminării frecușurilor birocratice și pentru asta e bună o criză, chiar am putea spune că se potrivește acest război și această inflație deoarece va pune la punct porcușorii.

În subteran, o cursă a înarmării are loc însă. Știm că Germania a anunțat acea investiție masivă care o va propulsa probabil pe locul 4 în lume dupa SUA, China și Rusia ca buget al armatei. Mai are mult de recuperat, dar are de unde. Franța însă ce va face? Credeți că pot și francezii să investească sute de miliarde? Francezii cu un sistem bancar ținut pe aparatul de resuscitare al BCE? Francezii cu o economie în derivă, cu un deficit al balanței de comerț record, semn al unei economii în implozie care consumă din ce în ce mai mult decât produce? Sau oare pot să balanseze avansul Germaniei britanicii care tocmai au avut un crash al monedei și au scos din sac un prim-ministru indian deoarece nu s-a mai găsit nimic altceva prin babornița de cadre.

Iată deci că o iarnă vine peste toți nu doar peste ucrainieni. Problema ucrainienilor este însă că ei chiar sunt nevoiți să facă față iernii fiecare pentru el, cum poate. Este ceva nou, ceva incredibil. De facto asta înseamnă întoarcere în evul mediu. Pare înfricoșător și incredibil. Este. Veștile care răzbat sunt cu adevărat îngrozitoare. Kievul se pregătește efectiv pentru cea mai nasoală situație – lipsa de toate. Anume, primarul se laudă că a pregătit „1000 de puncte de încălzire” unde vor funcționa generatoare și vor da apă la oameni. Dar mâncare? Dar medicamente? „Oamenii o să poată să își încarce telefoanele” zice boxerul. E firesc să facă și ei ce pot și să asigure oamenii, dar asigurările lor sunt evident fantasmagorice. Kiev avea cam 3 milioane înainte de război. Din ce am auzit jumătate au fugit, dar să zicem că au mai rămas 10%. Asta înseamna 300.000 de locuitori, la cele 1000 de puncte însaemna 300 de oameni per punct. Este posibil, dacă sălile de sport unde vor sta acești oameni vor fi bine izolate și la fiecare punct vor fi cel puțin 3-4 electricieni care să aibă grijă de generatoare, 3-4 polițai sau jandarmi, măcar o asistentă etc.

Ucraina are nevoie de ajutor, dar toată UE are nevoie. Este greu peste tot. Nu doar pentru cei care trebuie să facă față inflației, dar și pentru cei care trebuie să găsească soluții. Haosul va crește și soluțiile vor fi din ce în ce mai imposibil de găsit, cum vedem deja. Dacă aveau o soluție în primul rând nu se ajungea la război. Dacă doreau o soluție la criza energetică, nu ne băgau ei în criză cu acele certificate energetice despre care scriu în cărțile lor că vor face „tranziția” spre o nouă lume și vor da un reset al omenirii. Dacă ar vrea acum să găsească o soluție, ar pune Israelul să ia parte la sancțiuni și să dea ucrainienilor acea tehnologie de lovit rachete care sigur ar proteja infrastructura în fața dronelor iraniene. Credeți că Hamas nu a testat astfel de drone împotriva Israelului? Ba da, dar nu au avut nicio șansă. Tehnologie există, dar Ucraina trebuie să fie distrusă pentru ca războiul să continue și pentru ca fiecare ucrainean să fie capabil să se transforme într-un kamikaze care să își pună o centură de dinamite în jurul corpului și să se autodetoneze aiurea prin Rusia pentru a crea panică și a-l stârni și mai mult pe Putin.

Escaladare după escaladare este planul pentru ucrainieni și criză după criză pentru noi europenii. Realismul practic american asta dorește și nebunii din umbră ai elitei tehnocratice colaborează cu yacheii radicali care doresc să grăbească venirea lui Iisus care nu poate veni dacă nu are loc războiul nuclear mondial, zic ei. Prin urmare, din acest haos nu vom putea scăpa fără intervenția lui Dumnezeu în istoria omenirii, dacă nu cumva va veni oricum sfârșitul și noi chiar îl trăim. Dar unii sunt optimiști, cred că Musk va salva omenirea. Sau dacă nu Musk măcar „Orange Man”.