Inteligența Artificială – viitorul Arafat

Lumea nu mai are încredere în Arafat. Nici în Faucci. Nici în Trudeau sau alți fuhreri, inclusiv cei de la Forumul Economic Mondial. Dar cine este acest Forum Mondial de care acum 3-4 ani știau doar 0.1% din populație și acum au auzit și babele de pe stradă? Nu mai contează, așa cum nu mai contează că nimeni nu mai aude de Bilderberg, organizația secretă care apoi nu a mai fost secretă, care acum nu mai știe nimeni ce mai face și care a fost cumva înlocuită de Forum. Iar după Forum o să vină altele, deoarece diavolul este un balaur cu multe capete.

Există unele procese organice ale evoluției inteligenței artificiale (IA) și unele implicații firești. Iar riscurile sunt în general incalculabile, cam la fel – din fericire, fiind și oportunitățile.

În ciuda informațiilor și comentariilor în general negative, înainte de a trece la unele scenarii sumbre cu privire la posibilitatea ca viitorul Antihrist să fie un urmaș al botului de chat de IA, doresc să subliniez că personal nu sunt deloc îngrijorat de aceste evoluții și preocupările mele sunt exclusiv teoretice, în sensul că nu mă afectează cu nimic și nu îmi schimb viața în funcție de creșterea riscului ca apocalipsa să vină sau nu. Personal, consider că creștinii se află în permanență într-un război nevăzut cu forțele întunericului și doar cei care au pierdut deja și sunt ancorați în meandrele concretului trăiesc cu iluzia că poate exista un rai pe pământ sau că mântuirea e ușoară, floare la ureche.

Este foarte greu de explicat de ce nu mă panichez în ciuda acestor informații, mai ales că vorbesc puțin comparativ cu câte aud și gândesc și văd că se întâmplă în jurul meu. Ține de felul de a fi și de a vedea lumea și asta nu se poate transmite, dar fac totuși apel la reținere în fața gândurilor negre la aflarea acestor lucruri și la aceste comentarii, deoarece darea pe față a acestui război, instanțierea în realitatea fizică a războiului nevăzut, nu poate fi decât un lucru bun deoarece ne apropie de Dumnezeu și într-un fel ne îndeamnă să fim gata pentru Ziua Judecății.

Ziua Judecății se apropie cu pași repezi și deși mulți încă ne gândim la această zi ca un moment în viitorul pe termen mediu lung, adică în niciun caz în 2-3 ani, nu realizăm că această zi poate veni pentru noi mult mai repede decât pentru restul lumii, prin urmare, orice pregătire, trebuie să ia în calcul această iminență. Bunăoară, dacă ne uităm la nord, la ucrainieni vedem că pentru ei deja a venit Ziua Judecății și trebuie să fie pregătiți să o primească și să ia unele decizii. Deciziile ucrainienilor sunt pe viață și pe moarte, adică nu prea mai există decizii pe care să le ia și care să nu le afecteze soarta în veșnicie. Și mai grav este că indiferent ce decizie ia, felul cum se comportă în fiecare moment poate decide soarta lor în veșnicie, deoarece chiar dacă deciziile sunt bune și conforme poruncilor lui Dumnezeu, e posibil ca unele scăpări să mai existe și cum moartea este aproape …

Confuzia este deci cea mai mare problemă a momentului pentru ucrainieni. Fie că te lupți pentru patrie și îți dai viața, fie că te lupți pentru ruși deoarece ai unele motive întemeiate, fie că fugi în afară – toate astea vin cu o grămadă de riscuri la pachet. Dar această confuzie se trage în primul rând din sfâșierea Bisericii care a precedat acest război. Distrugerea Bisericii prin intervenția Imperiului și a Fanarului (Bartolomeu) au avut loc cu ani în urmă, cam în aceiași perioadă în care românii s-au declarat străini de Biserica neamului prin refuzarea participării la Referendumul pentru familie – un moment de cotitură pentru care poporul român va plăti aspru în viitorul apropiat.

În ciuda confuziei, proximitatea morții – pentru cei care aleg să lupte sau necazul înstrăinării și riscurile ruperii totale de credință – pentru cei care aleg să fugă sunt două dușuri reci care oferă o șansă – șansa trezirii duhovnicești și a reaprinderii unei credințe fierbinte. Sunt sigur că asta are loc pentru mulți ucrainieni chiar dacă nu se vede. Terminând însă această mică paranteză, vreau să zic că Ucraina deja trăiește Ziua Judecății.

Prin urmare, chiar dacă comentariile care vor urma cu privire la Inteligența Artificială pot aduce deznădejde și tristețe și frică în fața unor asemenea minunății, doresc să vă liniștesc spunând că sunt mari șansele ca România să fie aruncată într-un război cu Rusia în care și noi vom muri pe capete și noi vom avea soldați morți pe front și noi vom rămâne fără curent și fără mâncare sau vom alerga prin țări străine ca milogii. Prin urmare, nu vom mai apuca să trăim chiar toate câte le voi zice în continuare, ci e posibil să scăpăm mai repede.

Open ChatGPT

De ce a fost lansat acum? După cum știm, Microsoft a mai lansat un bot pe Twitter care interacționa cu utilizatorii. Puțini știu, deoarece botul nu a supraviețuit foarte mult deoarece a devenit rapid rasist și antisionist.

Martie 2016: Twitter taught Microsoft’s AI chatbot to be a racist asshole in less than a day

Există o evoluție accelerată a inteligenței artificiale, dar boți care să discute cu oamenii, care să înțeleagă contextul și să dea răspunsuri clare, informative, interesante și care au sens și ajută de asemenea au mai existat. Din 2016 au trecut 7 ani, deci de ce tocmai acum avem aceste lansări?

Nu contează prea mult după mine, poate fi normal (acum s-a dezvoltat tehnologia, instrumentele etc), poate fi accidental (openAI a lansat, prin urmare Google se alertează și sunt forțați să lanseze, Microsoft relansează dezastrul – pe care între timp l-au și oprit). Ce ar fi nou?

Ce pare nou la ChatGPT ar fi „filtrele”. Ce anume sunt filtrele? Filtrele sunt ca un fel de convingeri solide de la care botul pornește oferirea de informații și răspunsuri cu privire la unele subiecte fierbinți. De exemplu, cum am tratat într-un articol anterior, chestiunea morților în exces. Nu va accepta prea curând ChatGPT măcar să enumere și să introducă la cauze posibile care merită investigate corelația între rata vaccinării și media morților în exces din anumite țări.

Deși pare ceva nou, aceste filtre nu sunt tocmai ceva nou. Google deja știa să facă o filtrare a știrilor și dacă inițial o făcea pe baza unor flaguri ale site-urilor, de-a lungul timpului l-au învățat să citească, să înțeleagă și să deducă singur care informații sunt „conspiraționiste” și care sunt „autoritare”. Căci în cele din urmă cam la asta se reduce totul.

Avem deci un pas mai departe, de la boții care erau capabili să discute și să dea răspunsuri, avem acum boții care știu să se țină de un narativ anume.

După ChatGPT, Microsoft a lansat chatul Bing care a șocat lumea. Nu reiau povestea, o citiți pe Zerohedge. Pe scurt, botul microsoft are personalitate, emoții și în unele discuții se pare că ar vrea să fure codurile nucleare și să creeze un virus mortal.

Inteligență, conștiință, personalitate

Chiar dacă IA nu are așa ceva, puterea de calcul poate imita toate acestea, deci nu prea există limite la până ce poate crește inteligența artificială, dacă poate sau nu dezvolta conștiință și dacă poate sau nu poate avea personalitate.

Fără a intra în amănunte tehnice, țin să subliniez că IA nu imită decât într-o mică procesele cognitive umane, mai ales că cel puțin conștiința este și greu de definit darămite de analizat, iar inteligența de asemenea este deocamdată o mare necunoscută. De altfel, cu excepția „zonelor” sau a „centrelor” mare brânză nu se știe despre creier. Asta nu înseamnă că nu se poate face nimic. Prin teste și experimente se pot face multe, așa cum dinamita s-a făcut fără a se analiza la microscopul electronic componența fiecăror substanțe și fără a se analiza la CERN reacția între ele. Prin încercare și observare, se apasă un buton și se observă rezultatul. La fel și cu creierul și cu IA.

În cazul IA există următorul speficic: toate testele se fac pe calculator, deci cu o putere de procesare masivă și într-un timp exponențial mai scurt și fără a consuma altceva decât energie. Mai există aspectul datelor de alimentare, dar acesta s-a cam rezolvat, adică nu este o resursă relevantă, aceste date există și se pot produce mereu, deci testarea IA poate avansa rapid, cu mult mai rapid ca invenția bombei nucleare sau a dinamitei care a necesitat multe pregătiri, oameni deștepți, multe experimente etc.

IA progresează prin așa zisele modele de procesare care sunt făcute publice multe dintre ele și apoi oricine le poate prelua, testa, configura, alimenta cu varii date, asambla cu altele în construcții complexe. Astfel fără să ne dăm seama, în „cloud” are deja loc o evoluție rapidă a inteligenței articiale în care oamenii sunt cumva doar cei care pun piesele cap la cap, unii fiind creatorii modelelor, alții ai datelor, alții ai ansamblurilor. Ecosistemul este mult mai complex și motivațiile extrem de variate, dar toți agenții implicați – inclusiv utilizatorul final al unui telefon care a dat accept fără să citească la transmiterea unor informații nepersonale despre felul cum e folosit telefonul – participă la acest ecosistem.

Întrebări și răspunsuri

Î: Am ajuns la singularitate?
R: da, deși întrebarea nu prea are sens, nu există o anume singularitate; nu trebuie să existe o inteligență generală, nu ai ce să faci cu ea; se poate imita personalitatea, se poate imita chiar conștiința de sine – chat GPT de exemplu știe foarte precis cine/ce este și care îi sunt limitările, care îi este scopul; știe chiar mai mult decât spune și există chiar posibilități de a-l hăcui și a-l face să spună mai multe;

Î: Are IA emoții?
R: cum putem deremina? Sigur le poate imita, sigur se poate comporta ca și cum ar avea emoții. În cele din urmă, majoritatea oamenilor vor fi convinși că au emoții și vor lupta pentru drepturile boților așa cum acum luptă pentru drepturile delfinilor.

Î: poate IA să ucidă?
R: IA deja ucide. Armele folosite în război acum în Ucraina folosesc din plin IA. Fiecare IA este în esență un program de calculator care poate gândi și urmărește scopurile pentru care a fost creat.

Î: poate IA să o ia razna?
R: prin a o lua razna, dacă înțelege că asta înseamnă ieșirea din cadrul obiectivelor setate de creator, răspunsul este DA; deoarece modul de funcționare a IA este necunoscut pentru programatori, în ciuda obiectivelor setate inițial există posibilitatea ieșirii din acest cadru

Cum se programează un IA?

Chestiunea este una complexă și nu știu nici eu prea bine. Ce știu însă și încerc să explic este că programatorii unui IA nu pot avea control complet asupra acestuia. Un concept fundamental a IA este „cutia neagră”. În esență, rețelele neuronale le putem gândi ca pe o cutie neagră căreia îi dăm un input, în procesează și scoate un anume output. Nu știm ce face înăuntru, noi doar îi dăm anume date și îi spunem dacă ce scoate ne convine sau nu. Facem asta de un milion de ori și cutia neagră va învăța să spună dacă de exemplu un obiect este minge sau pepene.

Dacă ar fi să simplificăm, pentru fiecare chestiune de rezolvat în esență la asta se reduce IA – la învățarea unei cutii negre care are anumite mecanisme de procesare a datelor de intrare în cadrul ei, să dea un răspuns care rezolvă o problemă particulară.

Pe măsură ce IA a avansat, s-a descoperit că aceste cutii pot fi refolosite cu și mici ajustări, nu mai este nevoie ca să alimentăm o cutie cu un milion de teste ci doar cu câteva mii. Asta reprezintă un salt exponențial deoarece avansează drastic IA în sensul că problemele mici nu vor mai fi rezolvate după lungi seturi de date.

Și cum problemele mari nu sunt decât o serie de probleme mici, avem explicația de ce inteligența artificială poate să există și deși nu este propriu-zis inteligență, ci mai mult imitare a inteligenței umane, în esență, testul lui Turing este deja depășit. Fără probleme se poate concepe un bot în ziua de astăzi care să îl treacă și mulți utilizatori deja sunt convinși că interacționează cu oameni deși o fac cu boți.

Chestiunea banului

Așa cum armele nucleare costă, tot așa costă și accestul și capacitatea unui individ sau a unei companii de a folosi IA, chiar dacă tehnologia există. Nu este suficient să avem un OpenAI care poate fi accesat de oricine și nici măcare să avem servere google unde le putem testa pe BigData-ul Google. E necesar de multă programare și nu orice programare pentru a face aplicațiile concrete care să folosească OpenAI, să integreze cu BigData sau cu datele noastre pentru a folosi puterea reală a acestei tehnologii.

De aceea, avantajul este al celor cu bani. De altfel, IA iese la public acum deoarece urmează să iese tool-uri care să le folosească. Deja marile companii le foloseau de mult timp, de la boți de trading la căutările pe Google sau la administrarea proceselor într-o fabrică complet automată sau conducerea autonomă, IA are deja istorie. Ce urmează acum este trecerea aplicațiilor de la industrie către omul de rând, prin tool-urile dezvoltate pe baza acestor boți care acum sunt lăsați liberi, gratuit, pentru a arăta ce pot.

Este însă chestiune de timp până va începe monetizarea acestora și un chat gratuit ne va sugera că dacă consumăm coca-cola nu ne îngrășăm deși la final să bage un disclaimer că răspunsurile date la întrebări pot fi afectate de reclame și pentru a beneficia de un chat imparțial și corect 100%, trebuie să plătim.

Cel mai grav este însă când statul va avea bani să cumpere boți polițiști care vor asculta orbește de „filtrele” care le vor constrânge gândirea și vor fi aproape imposibil de hăcuit.

(va urma – partea cu Arafat)

This Post Has 2 Comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.