Dacă ne așteptăm ca războiul direct între cele două superputeri să înceapă la TV ne înșelăm amarnic. Ce voi încerca să demonstrez în acest articol este că deja se dau lovituri sub centură și au loc unele evenimente care sunt specifice unui război direct.

În primul rând, dacă ar exista un război direct, ni s-ar părea firesc ca țările să încerce să își submineze inamicul prin lovituri sub centură care nu doar că sunt murdare, dar nici nu prea sub observate cu atenție și în văzul tuturor.

Dar ce sunt aceste lovituri sub centură? Păi să dăm câteva exemple:

Atacurile cibernetice

Atacuri au loc în permanență dar fiecare țară are anumite capacități care o dată lansate și folosite poate afecta drastic cealaltă țară. Dinainte de război s-a încercat stabilirea unui fel de gentlemen agreement deoarece un acord prea precis nu se poate face din cauza … obiectului de activitate. Nu se pot cuantifica resursele și activitățile de atacuri cibernetice așa cum se numără rachetele nucleare, tancurile, avioanele etc și fiecare cam știe ce are celălalt și unde le are.

Nu se poate face nici măcar un tratat de neutralitate deoarece niciodată o țară nu poate garanta că de pe teritoriul ei nu se va duce un atac important către celălalt. Asta din motive tehnice – orice hacker poate să atace o superputere de la un ip și chiar se poate prezenta ca fiind membru al serviciilor statului respectiv, pentru a induce în eroare.

Prin urmare, deorece un contract prea clar de neagresiune nu se poate face, nici în vreme de război anumite lovituri nu pot fi asociate unei țări sau unei organizații. Practic foarte puține atacuri cibernetice prin natura lor pot fi investigate și se poate găsi autorul și se poate spune cine este și de unde a atacat. Nici măcar situația actuală nu poate fi catalogată starea de atacuri, chiar dacă există unele organizații și provideri care măsoară anumiți indicatori. Nu contează câte atacuri DDOS au loc, deoarece un spoofing la nivel înalt, care are succes poate conta cât o mie de atacuri DDOS prin prisma daunelor sau efectelor pe care le-ar avea.

Incendiile

Multe chestii ard în Rusia de când cu războiul. Ce este greu de analizat este cât de normale sunt acestea și dacă există o frecvență mai mare sau dacă se observă unele paternuri anormale. Asta ar fi mai ales sarcina ziariștilor ruși, sau americani (deoarece au și ei parte de incendii) dar de exemplu ziariștii americani care au încercat să raporteze despre accidentul care a avut loc în SUA cu răsturnarea trenului și explozia acestuia au fost arestați, deci cine să mai facă asemenea analize complexe, mai ales dacă publicul este oricum prea înapoiat ca să poată înțelege de ce frecvența ș patternul contează și ne poate da detalii despre cât de ridicata (sau scăzută) este frecventa și intensitatea incendiilor.

Dacă în Rusia par să ardă „obiective militare” și „depozite de resurse” care stochează combustibili, în SUA par să ardă femele de pui sau trenurile deraiate sunt bombardate de armată și chimicalele împrăștiate pe o zonă cât mai mare. Ce am văzut însă este o statistică cu numărul de trenuri deraiate – cam 3 per zi în SUA. Nu toate transportă chimicale periculoase și prin urmare, nu știm dacă putem declara un pattern. Dar cert este că prea sunt cam multe incendii și într-o parte și în alta.

Serviciile clar că nu vor spune niciodată populației. Cea din Rusia oricum leagă incidentele de atacurile inamicului și le pun pe spinarea ucrainienilor iar cei din vest le pun pe spinarea Marelui Reset care vrea să distrugă agricultura și sursele de alimentație, cum af fi fermele avicola.

Producția militară

Războiul este o mană cerească pentru producătorii de armament. Vedem cum cei din Europa trag semnale că nu pot furniza suficiente rachete Ucrainei. De ce? Chiar atât de mult să bombardeze ucrainienii? Eu nu cred – cred că europenii produc și stochează rachete în așteptarea unui război mare.

Aprinderea punctelor de fierbere

Kosovo este un cartof fierbinte care va pune unele probleme NATO, pe când Moldova (Transnistria) va pune probleme Ucrainei. Apoi putem continua cu stârnirea Georgiei să recupereze Nagorno-Karabah la fel cum Turcia poate fi trasă mai mult înspre Rusia.

În ce măsură s-a ajuns prea departe, nu putem știi. Recentele declarații și mesaje care par să domine ar fi că NATO nu mai are armament să dea Ucrainei și că Ucraina consumă mai multe rachete decât poate produce NATO,

Înaintea războiului direct între SUA și Rusia mai sunt însă de ars câteva etape și lansarea României (cu pretextul Moldovei) în război este un semn că se va trece la următoarea etapă (sau val).