Când oamenii de știință atei descoperă chestii care le contrazit povestirile fantastice despre crearea lumii, folosesc termeni amuzanți și bombastici cum ar fi Big Bang, Materie / Energie întunecată, Axa Răului.

Big Bang – marele fâs

Iată cum a apărut termenul de Big Bang. Culmea este că Big Bangul este cumva rodul scolasticismului catolic care a încercat să … „împace” știința cu religia, dar așa cum Papa Francisc nu reușeste să îi împace pe ucrainieni cu rușii – deoarece îl tentează ideea că noua biserica pseudo-ortodoxă creată de ucrainieni cu ajutorul Bartolomeu & CIA se va uni curând cu Vaticanul – tot așa catolicii nu au reușit să împace știința cu religia, ba din contră, au pus umărul la crearea unei teorii fantasmagorice care ține în întuneric tot progresul științific real bazat pe observații și experimente și a dus știința spre ridicol prin radicalizarea modelatorilor și ridicarea în slăvi a ideologiilor fundamentaliste bazate pe modele nu pe realitate. Prin urmare tot efortul științific se focalizează în mare parte pe menținerea puterii talibanilor ateismului materialist științific în opus cu aspirațiile și scopurile firești care ar trebui să însoțească căutarea adevărului și observarea lumii înconjurătoare.

Așadar, în perioada inițială, Big Bangul (teoria, adică povestea) a fost construit pe spinarea descoperirii lui Hubble legată de redshift. Observând deplasarea spre roșu sau spre albastru, nu știu dacă Hubble sau alții au lansat ideea că dacă acum mare parte din univers se mișcă spre roșu, adică se depărtează de noi, e legitimă întrebarea de unde se deplasează și unde a fost universul înainte. Vă atrag atenția să vă plasați în cadrul mental al epocii în care Newton și legile mișcării constituiau fundamentele mentale ale tuturor, practic cu astea se născuseră toți și asta aveau în cap. Iar Einstein cu a sa relativitate încerca să spargă mentalitatea antropocentrică, conform căreia omul și pământul pe care acesta locuiește are un rol central în univers, care are nu doar încărcătură simbolică ci – așa cum vedem – de la relativitatea lui Einstein s-a distrus pas cu pas legătura dintre om și Dumnezeu și trăim vremuri în care omul nu doar că este un simplu animal, dar este chiar un animal care trebuie eliminat deoarece distruge planeta.

Deci una este să gândești în contextul antropocentric în care omul este stăpânul universului, locuiește în centrul universului, pământul este făcut pentru om și omul are rolul de a cuceri universul, de a-l supune și de a-l modela (omul fiind și el creator și având porunca să modeleze universul) și alta e să zici că omul este un animal oarecare, care se deosebește de alte animale doar pentru că a folosit uneltele mai devreme și astfel are un creier mai dezvoltat, locuiește pe o planetă oarecare undeva aiurea în univers și nu are nimic special decât faptul că această planetă susține viața, dar probabil mai sunt miliarde de alte planete care dacă nu susțin acum viața, cel puțin în istoria de miliarde și miliarde a universului au conținut viață. Deci există o corelație puternică între fiolosofia științifică acceptată și ideologia dominantă care este promovată prin educație, care crează și formează omul nou, care va conduce țara și ulterior confederația sau chiar întreg globul.

Așadar, să ne întoarcem la redshift. Avem deci ca stare generală gândirea bazată pe fizica lui Newton și descoperirea red-shift a făcut firesc lumea să se întrebe, dacă acum stelele se mișcă într-o parte cum era mai demult? Și deoarece exista și teoria relativității, care obligatoriu impunea că universul este isotropic și omogen (altfel evident pământul era special și stelele și planetele puteau fi doar niște luminători, nu neapărat corpuri cerești similare cu pâmântul și soarele nostru), s-a ajuns la ideea că totul a pornit de la un punct de unde a început să se deplaseze și să ajungă la situația actuală când toate stelele și toată materia se depărtează. Evident saltul este mult mai complex deoarece în primul povestea Big Bang a spart povestea anterioară care nu era suficient de puternică ca notorietate ci era doar scornită ca răspuns la teoria GOD, în sensul că pentru a rejecta ideea că Dumnezeu a creat lumea și universul, ateii susțineau că universul este infinit. Chiar Einstein a lucrat într-un cadru mental în care universul era infinit, omogen (peste tot la fel, nimic special nicăieri pentru că în teoria creaționistă pământul era special) și isotropic (adică nu se mișcă universul în jurul pământului ci toți se mișcă aiurea, fără sens, totul e relativ, contează doar ce punct de referință îți alegi).

Deci câteva motivații puternice care s-au legat de redshift și au încropit ideea că totul a pornit dintr-un singur loc, dintr-un singur punct, au fost nu atât de natură științifică (practic redshift-ul poate avea o mie de alte explicații). Ideea i-a entuziasmat și pe catolici deoarece după controversa și ruperea produsă de „iluminarea” francezilor, acum teoretic se împăca știința cu religia deoarece în primul rând se recunoștea că universul are un început și are o … coacere, deci nu este infinit nici ca spațiu nici ca timp. Ideea era atât de hazlie și atât de puțin legată de descoperirile științifice cât mai mult o încercare de … ideologizare a științei atee în sensul de apropiere a teoriilor de ideea creaționistă, încât un om de știință invitat la o emisiune radio, ridiculiza această idee (care încă nu avea un nume) zicând ceva de genul „și ei cred că totul a pornit dintr-un punct de unde toată materia și toate stelele se depărtează de atunci, iar în punctul acela a avut loc un mare bang„. Bangul era referire la „explozia inițială” care a dus la nașterea materiei din nimic, deoarece da, se poate lansa o idee științifică cu elemente inspirate din poveștile cu zâne, cum că materia a apărut din nimic și legile de atunci nu le putem știi deoarece deocamdată nu avem idee și nici habar de unde putea veni această materie și această energie care a dat naștere universului. Deci, ideea că poate Dumnezeu a creat pur și simplu universul așa cum îl vedem noi, cu mare parte mișcându-se spre roșu, cu o mică parte mișcându-se spre albastru, cu stele și planete multe, aflate la distanțe de miliarde între ele, fără să aibă nevoie de un Bang, și asta e tot, nu putea fi acceptată. Teoriile științifice trebuiau să elimine complet ideea de Dumnezeu și să împingă semnele de întrebare și asemănările cu creaționismul cât mai departe.

Așa s-a făcut că chiar ulterior când observațiile au început să se adauge și modelul Big Bang să se încropească și să devină dominant, noi și noi descoperiri au fost alipite în mod similar, prin omiterea problemelor și punerea în vitrină doar a elementelor care confirmă „teoria”.

Materia întunecată – măsluirea matematicii

Am mai scris articole despre asta. Ideea cu materia întunecată este că observațiile astronomic nu corespund teoriei Big Bangului. Materia întunecată se referă concret la faptul că dacă ne uităm la o galaxie (la majoritatea de fapt), densitatea materiei văzute nu corespunde cu modelul de mișcare propus de gravitația lui Einstein. Și fără gravitația lui Einstein, nu avem nici teoria relativității, nu avem nici isotropia, nici omogenitatea, nici Big Bangul și suntem în chiloți prin parc. Adică, nu avem nimic. Observăm pur și simplu o galaxie în care stelele se rotesc în jurul centrului, dar conform legilor fizicii ar cam terbui să zboare așa cum pe un titirez nu putem presăra boabe de nisip deoarece orice copil știe că din învârteală, acestea vor fi ejectate în afară. Pentru a rezolva această problemă fără a nega toate povestea fantastică, s-a introdus un nou concept fantastic, cel de materie întunecată. De ce întunecată? Ați ghicit! Deoarece nu poate fi văzută! Evident că peste câteva trilioane de ani, când vom avea tehnologia, o vom descoperi, dar deocamdată îi enunțăm „proprietățile”, care proprietăți le luăm din ecuațiile lui Newton și ale lui Einstein, scădem materia observată cu telescoapele și astfel avem cantitatea de materie întunecată care ne trebuie. Faptul că fiecare galaxie are o cantitate de materie întunecată extrem de variată, fără nicio corelație cu mărimea, vârsta sau orice altceva, nu mai contează, important este că povestea Big Bangului rămâne în picioare, deoarece altfel am fi nevoiți să spunem că habar nu avem și că descoperirile nu corespund teoriilor.

Energia întunecată – corpul străin din măruntaiele fizicii fundamentale

În ciuda asemănării, nu există nicio legătură între energia și materia întunecată, decât înfrățirea ideologică în sensul că fiecare a fost încropită ca un basm științific al unor concepte ireale, care nu există nicio dovadă pentru prezența lor, dar care explică și fac verosimil modelul asumat al Big Bangului și al Teoriei Relativității.

Ca o mică paranteză, în ciuda studiului intens al acestor idei și al cărților citite, încă nu am o imagine clară dacă faimoasele constante universale (cu care nu vă mai plictisesc acum) sunt toate legate de energia și materia întunecată sau sunt doar alte și alte personaje „fictive” la care s-a apelat, dar din cauza abundenței lor pur și simplu nu au nume la fel de … strigătoare la cer care cumva ar trebui să trezească și să problematizeze pe orice student care nu este spălat pe creier și mai are doi neuroni de gândire critică.

Așadar, să vedem cum a apărut ideea de energie întunecată – de asemenea o energie care nu există și nu a fost descoperită dar este necesară pentru că fără ea, Big Bangul ar pica, deci și Teoria Relativității, deci și Evoluționismul și altele și creaționismul ar fi singura teorie științifică care stă în picioare.

Pe măsură ce tentativa unificării gravitației cu mecanica cuantică a eșuat, se punea problema „începuturilor”. Adică, pas cu pas s-a intrat în detalierea povestei, fiecare adăugând noi și noi etape ale universului din perioada inițială. Așadar, dacă toate stelele au fost la un loc, asta înseamnă că atomii erau foarte apropiați, asta înseamnă că și mai înainte nici măcar nu existau atomi ci doar energie. Pe baza redshiftului și a observării universului actual, s-a calculat cam cu cât timp în urmă trebuiau să fie stelele toate la un loc, s-a dedus că aglomerația ar fi fost foarte mare, deci atomii erau îngrămădiți, deci mai înainte nici nu erau atomi ci doar energie pură, dar energia pură cumulată într-un singur punct din spațiu pune unele probleme. S-au făcut deci pe baza mecanicii cuantice – unde există unele ecuații destul de solide, construite pe măsurători reale, modele de Big Bang și s-a ajuns la concluzia că, pentru ca teoria să funcționeze, și toate să fie legate (cum ar zice Hagi să fie bine ca să nu fie rău), inclusiv Teoria Relativității, dar mai ales mecanica cuantică care nu prea poate fi fentată deoarece s-au băgat miliarde în cercetarea interacțiunilor dintre particulele elementare și deja se cam știu suficiente lucruri pentru a face o mie de modelări de Big Bang, așadar pentru ca ecuațiile să meargă și big bangul să fie bang, trebuie ca pe lângă energia corespunzătoare E=mc2 să avem și altă energie care este … întunecată și care se ascunde deocamdată de noi așa cum materia întunecată se ascunde.

Deci, în esență energia întunecată este o fantomă care trebuie să existe pentru a putea permite tuturor teoriile agreate de sistem să coexiste, altfel trebuie să recunoască că nu au habar și că totul este o mare scamatorie, deoarece observațiile nu se pupă cu nimic din teorii, adică se pupă cu unele, dar nu cu altele, se pupă parțial cu una dar contestă total alta.

Radiația cosmică de fond – Cosmic background radiation (CBR)

Am scris un articol (sau mai multe) și despre asta. Am recitit acum și mi se pare interesant finalul deoarece pe atunci nu știam despre „axa răului” de care voi zice mai jos.

Dacă întrebi pe Chat GPT ce dovezi clare ale modelului Big Bang există, CBR-ul este prima pe care ți-o dă. Dacă îl întrebi, dar nu cumva înregistrările sunt greșite sau construirea hărții are unele lacune sau pot să existe erori de rezoluție, sau pur și simplu corelația acestei hărți cu harta vizibilă este trasă de păr, deoarece correlation is not causation, etc., botul IA super deștept va răspunde nu, în niciun caz. Există măsurători multiple, făcute de organizații diferite, de instrumente diferite în perioade diferite și toate converg. CBR este reală și arată clar dovada că Big Bangul este adevărat și că prin urmare dark matter, dark energy și toate celelalte sunt adevărate.

Scepticismul meu cu privire la CBR este unul vechi și recunosc că am urmărit de-a lungul vremii orice știre și orice articol nou care aducea ceva în plus. De aceea, am mai scris și relativ recent un alt articol în care atrăgeam atenția asupra patternurilor, că acestea pot să fie înșelătoare și este strigător la cer că oamenii de știință aleg unele patternuri (care evită orice supoziție legată de teoria GOD) și merg din groapă în groapă ajungând până la recursivități filosofice penibile cum ar fi ideea universurilor multiple.

Dar oricât de mult am citit și am urmărit, abia recent am descoperit Axa Răului care este legată tot de CBR (deci de Big Bang). În esență, AXA RĂULUI în Cosmologie se referă la faptul că conform tuturor pilonilor fundamentali ai teoriei Big Bang, ai Teoriei Relativității și ai Mecanicii Cuantice împreună cu Modelul Standard (deși acesta poate exista independent, dar reamintesc că a fi independent în știință este echivalent ereziei din religie, nici măcar schismei sau apostaziei), Sistemul Solar este în centrul Universului. Ați auzit bine! Nici măcar tras de păr, ci pur și simplu fără explicație, CBR-ul în momentul de față spune că Sistemul Solar este în centrul Universului. Iar asta este echivalent (ca impact ideologic) cu a spune că pământul este plat.

Singurele explicații aduse de preoții Big Bangului în prezent ar fi următoarele:

1. CBR-ul este fals, măsurătorile nu sunt ok. Dar asta ar tăia practic un pilon extrem de important pentru Big Bang, așa cum am zis din discuția cu ChatGPT. Nu doar GPT – care este cel mai fidel preot automaton al sistemului – menționează CBR-ul ca argument PRO pentru Big Bang deoarece densitatea microundelor (energiei reziduale din „explozie”) corepunde densității universului observat acum și deoarece calculele dau bine în sensul că vârsta oficială a unversului, nu doar explică dar și obligă existența CBR-ului. Dar varietatea măsurătorilor și a instrumentelor folosite sunt de bun simț și această hartă va rămâne și după ce în locul Big Bangului vor planta altceva (dacă vor reuși), cum ar fi poate Multiversul.
2. Efectul „psihologic” – adică patternul observat este doar o corelație fără semnificație, deși axa este destul de … bine conturată. Acesta este evident un argument neserios deoarece așa cum am detaliat și eu în ultimul articol și am arătat două fotografii cu obiecte care par să fie la fel, au aceeași omogenitate și alți parametrii, argumentul psihologic este mai degrabă împotriva relevanței CBR-ului, adică putem spune că pur și simplu energia detectată nu știm de unde este și patternurile construite de noi la scala de câțiva microni sunt arbitrare, poate firesc ar fi să lucrăm la o scară mult mai mare, unde evident ar fi totul omogen, deci nu am avea despre ce să discutăm și CBR-ul nu ar fi decât o observație oarecare fără nicio conotație sau legătură cu Big Bangul.
3. Speranța unei rezoluții mai bune … adică se trece peste această observație și se așteaptă noi măsurători. Se adaugă eventual axa la lista de probleme nerezolvate din fizică, unde însă nu se adaugă Big Bangul deși acesta se sprijină în mare parte pe CBR.

S-a lungit articolul și nu mai am timp sa explic în amănunt ce înseamnă axa răului și oricum ar fi nevoie de ceva exemple de imagini. Este youtube-ul plin de astfel de filmulețe dar nicăieri nu veți găsi tâlcuirea adusă aici, cum că CBR-ul de fapt demonstrează că pămânul este buricul universului. Faptul că arată Sistemul Solar este de altfel o altă mârșăvie deoarece se feresc să zică că în centrul e pământul, neavând mari argumente științifice. Poate-poate faptul că înregistrările CBR-ului s-au făcut de-a lungul mai multor ani și teoretic, sateliții care au făcut pozele din care s-au construit colajul au zburat alături de pământ în jurul soarelui, deci pe discul Sistemului Solar, ar fi o brumă de justificare. Dar din ce știu eu, CBR-ul s-a construit (și se contruiește deoarece observațiile sunt permanente și vor fi noi îmbunătățiri) prin corectarea unghiurilor și pozițiilor, adică se folosește un punct de referință, adică pământul chiar este în centrul hărții și orice pattern este relativ la pâmânt de fapt, nu la sistemul solar. Chit că pământul este un punct de rezoluție infimă pe această hartă, dar conceptual este evident că în centrul axei răului se află nu sistemul solar ci chiar pâmântul. Această ofuscare, în sensul că chiar cei care menționează Axa Răului zic de Sistemul Solar în centrul universului nu de pământ este similar obiceiului creștinilor de a evita să zică efectiv dracul ci de a folosi termeni similari cum ar fi aghiuță. Adică, le e frică de tămâine atât de mult încât nici ideea de a folosi speculativ și pur într-un discurs explorator sau poate chiar din spectrul millascenous, ideea că pământul poate fi în centrul universului ci se ascund în spatele sistemului solar, ceea ce este doar o jonglare terminologică deoarece în esență nu doar că isotropia nu are voie să fie spartă în jurul sistemului solar, ci în jurul oricărui punct de pe această hartă, omogenitatea și isotropia fiind – așa cum am zis la început – condiții obligatorii ale Teoriei Big Bang, ca moștenire irefutabilă din Teoria Relativității.

Iată deci cum acul axei răului sparge bula tuturor teoriilor științifice care neagă și ignoră creaționismul lăsând întreaga cosomologie actuală în fundul gol. De altfel, problemele din fizica particulelor elementare sunt mult mai nasoale, dar acolo e mai complicat de povestit.