Nu pot urmări cap coadă o emisiune la TV despre război. Mi se ridică părul din cap (cel care a mai rămas – și cap și păr). Nu mă uit oricum la TV dar cum îl urmăresc pe Cristoiu, pe la Tucă, pe pângă patronii Năstase și Ponta, mai invită uneori „experți” și de asemenea Tucă face referire la unele comentarii din presă. De asemenea, mai verific uneori site-urile televiziunilor ca să văd ce prostii mai debitează.
De departe, principala noutate și știre care trebuia să pună pe jar CSAT-ul nostru – dacă nu ar dormi pe ei și ar avea habar pe ce lume trăim – este că americanii sunt hotărâți să ne bage la mezat în fața rușilor. De ce altfel ar pompa în continuare NATO pe integrarea ucrainienilor și Stoltenberg se duce la Kiev să declare că locul Ucrainei este în NATO? Am tratat pe larg această vizită aici.
Cum memoria melteanului contemporan este de 2-3 zile de știri, reamintesc unele amănunte importante. Când rușii amenințau Kievul, Zelenski dădea din colț în colț că acceptă neutralitatea și Ucraina nu mai vrea în NATO. De asemenea, liderii europeni declarau care mai decare neutralitatea și presa pompa știri despre „modelul finlandez”- care între timp s-a fumat oricum. Ce s-a schimbat de atunci?
De asemenea, vă reamintesc că la primele tentative de negocieri, Zelensky nu vroia să accepte Belarusul. Presat de militari, până la urmă a trimis niște subalterni, dintre care ulterior i-a cam împușcat că cică ar fi trădat Ucraina. Cum au trădat-o? Că vroiau pace? Că doreau să salveze Kievul și ce mai rămăsese? Că nu erau de acord cu vărsarea de sânge, pierderile de zeci de mii de tineri și distrugerea întregii rețele electrice a țării, cu minarea câmpurilor agricole și exodul celor mai valoroși tineri care nu acceptă nici măcar pe 3000 de euro să meargă carne de tun în fața rușilor pentru manevrele geopolitice ale Imperiului?
De altfel, neutralitatea Ucrainei cu privire la integrarea în NATO a fost fâlfâită de nenumărate ori ca fiind acceptabilă atât din gura vuvuzelei Zelenski cât și din partea liderilor europeni. Americanii sunt singurii care – prin agenții de marketing numiți pompos cu titulatura de „secretar” NATO (o funcție 100% de imagine, fără rol real deoarece NATO oricum nu are armată ci totul este declarativ, SUA decide de fapt ce face, ceilalți doar cumpără arme de la SUA) împung în continuare ursul cu bățul așteptând să-l stârnească și mai mult în speranța că va da înapoi și se va speria.
Dar rusul nu este chiar atât de tembel ci învață din greșeli. Așadar, un prim blind spot este că rușii își adaptează tehnica de război. După tentativa inițială de blitz krieg pe care eu am descris-o ca un pariu cu miză mare și riscuri mici, rușii adoptă strategia clasică sovietică denumită scorched earth – adică bombardează tot.
Remintim că în ziua de astăzi războiul se duce cam 80% cu artileria, 15% cu aviația și 5% cu infanteria care curăță ce mai rămâne. Mișcarea liniei frontului se face doar atunci când o parte cedează benevol anumite poziții, din lipsă de capacități. Reamintim că granița cu Ucraina este imensă, imposibil de apărat de ucrainieni și imposibil de ocupat și protejat de ruși. De altfel, teoria mea este că rușii vor să ajungă la Carpați pentru a limita expunerea la invaziile din vest de care se tem ei.
Știu că în mentalul românesc, noi trebuie să ne temem de ruși, nu rușii de noi. Asta e situația deoarece suntem spălați pe creier. În mentalul rusesc, invitarea Ucrainei în NATO la Summit-ul de la București din 2008 a fost suficientă pentru a-i determina să preia Ucraina.
Puțină lume mai ține minte ce s-a discutat și care a fost situația atunci. Pe scurt, rușilor le-a trecut glonțul pe lângă cap, deoarece americanii doreau deja să se propună un plan de aderare, dacă nu aderarea instantă, dar nu s-au pregătit cum trebuie pentru a convinge toți minionii și deși ei dictează pe cine apără în cazul articolului 5, când e vorba de aderare, mai trebuie să fie de acord și ceilalți.
First, the United States engaged relatively late in the diplomatic game, less than a month before the Bucharest meeting. Second, Washington had several goals for the summit. In addition to getting MAPs for Ukraine and Georgia, the United States also supported membership invitations for Albania, Croatia and Macedonia; sought NATO agreement on missile defense; and wanted additional troop contributions for Afghanistan.
Sursa: Brookings.edu
Deci americanii jucau un fel de poker cu ce doreau ei de la minioni și uitându-ne retrospectiv au obținut extinderea în Balcani, rachetele ca cele de la Deveselu (plasate deja cam prin 2010, după acest summit, dar tărăgănate de polonezi și de alții) ca și suportul din Afganistan. Următoarea chestie pe care o puteau obține dacă făceau ceva diplomație mai activă și aveau un președinte mai motivat ar fi fost Ucraina în NATO. Remintesc că președinte era Bush dar era pe finalul celui de-al doilea mandat și nu prea mai era interesat de politica externă, uitându-se în ochii lui Putin și văzând un om bun.
Faptul că de atunci rușii nu au fost atât de fermi și hotărâți să rezolve problema graniței cu vestul, risc de securitate existențial pentru ei, a fost tocmai pentru că relațiile cu președinții au fost cât de cât rezonabile, adică ajunși la Biden, mai precis la cei care îl controlează, rușii nu mai pot risca și iată că atacă Ucraina ca să împingă granița de la galben la roșu (vezi harta de mai sus).
Întorcându-ne la blind spot-ul cu privire la ruși acesta este faptul că ei fiind în război, deja învață din greșeli, își adaptează tacticile, își pregătesc mental populația de un război de durată cu vestul, își fortifică economia decuplată de vest cu forța și o transformă totodată în economie de război.
Este prea mult să tratez toate punctele, deoarece concluzia principală primează – rușii devin mai puternici pe zi ce trece, sunt mai pregătiți de război pe când NATO nu face altceva decât să îmbogățească producătorii de armament din SUA prin livrările de arme ucrainienilor și prin vânzările minionilor din vest. Tichie cu mărgăritar îi trebuiau României avioanele F-35 când noi abia avem câteva piese de artilerie?! Când soldații noștri sunt prost plătiți și antrenați și când piloții nu prea își fac orele de zbor? Ca fapt divers, vă invit să vă faceți un calcul mental dacă de când cu războiul auziți mai multe avioane militare în jur, comparativ cu ce era înainte de război. Vi se pare că se pregătesc piloții noștri de apărarea țării chiar pe mârțoagele de Mig-uri care acum sunt bune de donat ucrainienilor? În loc să avem piloți bine pregătiți pe avioanele pe care le avem și le putem repara, cumpărăm nave spațiale care sunt defecte din fabricație și care dacă se strică ceva la ele trebuie să așteptăm cu lunile până vin tehnicienii din SUA și aduc cu ei piese de schimb. Nu zic că nu ar strica să avem cele mai scumpe avioane, așa cum orice pârlit și-ar dori un Mercedes de lux. Dar degeaba îți iei Mercedes dacă la prima servisare îl lași la service deoarece nu au bani de piese. La fel e și cu armele.
Dar nu doar România este în situația actuală, ci întreg vestul. Doar nevoia te învață și oricât de conștienți am fi, este greu de transformat o societate dintr-o stare de depravare totală, frământări ideologice, provocări identitare și multe alte bube, într-o stare mentală speficică războiului în care nu doar că trebuie să vrei să îți aperi țara, dar trebuie să și poți, să și ai cu ce și ca tine să fie încă câteva milioane. Al 2-lea Război Mondial s-a câștigat cu pierderi colosale. Germanii au fost o mână de oameni dar s-au pregătit din timp, au tunat industria pentru război, s-au pregătit continuu înainte de a începe, au spălat pe creier populația ca să poată rezista și să accepte sacrificiile necesare unui război de durată în care nemții visau să ocupe toată Europa.
Ei bine, acum rușii au parte de un război real, se pregătesc live pe toate direcțiile. Într-adevăr ucrainienii opun rezistență, sunt pe de o parte motivați să lupte, pe de alta nu au armament. Totuși au ceva echipamente moderne, oferite de vest, adică rușii se pot pregăti live contra armelor din vest și pot să își adapteze tacticile la acestea. Faptul că nu mai atacă orbește cu tancuri și penetrări este tocmai din cauza Himars-urilor. Într-adevăr acestea sunt limitate ca distanță și să zicem că cele din vest au rază mai mare, dar și acum au ucrainienii unele artilerii cu rază mai mare, doar că nu au volumul necesar. Dar ori 70km ori 300km, important e să iei în calcul inamicul și să îți dezvolți tehnica de luptă cât mai bine.
Analiștii „experți” se uită la relativa stabilitate a liniei frontului și o pun pe seama incapacității rușilor. Dar pentru ruși 100 sau 200 de km în plus nu contează dacă nu o pot apăra ci eng-game-ul lor este linia roșie către care e posibil să facă un push masiv după ce îi erodează suficient pe ucrainieni.
Singura dilemă este dacă îi vor aștepta pe polonezi – care o caută cu lumânarea – să le dea pretextul avansului rapid până în NATO sau încă mai așteată să se pregătească suficient și să cumuleze mai multe rachete, mai multe tancuri, să importe mai multe drone și poate chiar să recruteze „parțial” cât mai mulți soldați pe care să aibă timp să îi pregătească cât mai bine.
