Of, of, mai bine tac, uneori. Sper să fie coincidenţă. Pe 19 FEB ziceam că

Să nu uităm că transnistrenii nu sunt neapărat ideologi ci autorităţile de acolo pot răspunde pozitiv la unele cereri din partea Imperiuliu, pentru suma potrivită. Anume la unele operaţiuni denumite tehnic false flag.

Sursa: DACĂ MOLDOVENII NU NE VOR, NOI TREBUIE SĂ ÎI VREM

Nu citisem nicăieri nimic, legat de vizita americanilor la Tiraspol, dar iote că o făcură şi pe-asta:

Secretarul adjunct pentru Europa de Est în Departamentul de Stat al SUA, Christopher Smith, care se află într-o vizită de lucru în Republica Moldova, a avut întrevederi cu vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrean, la Chişinău şi cu liderul nerecunoscut al regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselski, la Tiraspol. Discuţiile s-au axat în principal pe evoluţiile din dosarul transnistrean, informează marţi Radio Chişinău.

Sursa: Agerpres

Deci, ca să explic mai pe şleau, eu cred că Transnistria va fi folosită ca pretext pentru a implica România în război cu Rusia, mergând pe filonul naţionalist, cum că trebuie să ne apărăm fraţii. Această soluţie este necesară deoarece NATO nu trebuie implicată. Dacă România se bagă singură în Moldova şi provoacă transnistrenii, care poate între timp vor ajunge sau nu incluşi în Rusia, NATO nu are obligaţia să ne ajute. Ceea ce ar fi ideal nu doar pentru americani ci si pentru europeni.

Două mari posibilităţi are SUA să menţină războiul fierbinte, chiar să îl extindă dar să stea departe de ameninţarea nuclearelor ruseşti: fie să bage România în Transnistria, fie să bage Polonia în Belarus sau Kaliningrad.

Din start trebuie subliniat că un război NATO-Rusia este un mister pentru toţi cum se poate desfăşura fără a apela din start la nucleare. Nici americanii, nici ruşii nu ştiu până unde pot merge fără a provoca reacţia nucleară a celorlalţi. Toată lumea are în minte declanşarea reacţiilor în lanţ din Primul Război Mondial, nu vă plictisesc acum.

Pe de o parte, americanii doresc să folosească capacităţile „partenerilor” pentru a completa pierderile de ucrainieni şi a continua războiul. Prin urmare, deoarece financiar au epuizat tot ce se putea şi au oferit toate armele posibile ucrainienilor, mai puţin nucleara, prea mult nu mai pot face. Cel mai mare eşec a fost cel cu tancurile Leopard şi în curând cu Abrams, care au fost pierdute foarte repede de ucrainieni fără niciun impact, din cauza lipsei de experienţă. Nu la fel e situaţia cu artileria şi dar mai ales principala problemă e numărul soldaţilor. Ruşii au mult mai mulţi. Implicarea unei alte ţări în război oferă evident un sprijin nesperat ucrainienilor şi ajută la cauza americană, de provocare a unui război controlat, cât mai mare, maxim ce se poate fără a implica SUA direct.

Din partea ruşilor, nici ei nu ştiu cum pot pedepsi ţările membre NATO fără a produce declanşarea acelui punct. Au încercat cu Turcia dar acolo s-au cam ars deoarece turcii nu au clipit şi le-au dat jos avionul. Practic, eu nici nu cred că provocarea ruşilor a fost intenţionată acolo, ci singura greşală făcută de ruşi a fost că au crezut că turcilor le este frică şi că trecerea chiar doar de câteva secunde a graniţei aeriene urmată de revenirea în Siria nu va fi taxată de turci. Care turci abia aşteptau momentul, pentru a putea da o lecţie ruşilor deoarece le-au stricat meandrele în Siria. Ulterior, deoarece ruşii au văzut fermitatea turcilor şi deoarece nu aveau niciun interes să escaladeze conflictul cu turcii în Siria, au dat înapoi şi au făcut pace. Ceva mai târziu, au dat şi ei jos cu un avion turcesc. Acum bombardează zilnic turcmenii atât cu artilerie cât şi cu aviaţia.

Rusia are deci interesul să pedepsească minionii şi să determine retragerea NATO din ţările foste satelit URSS. Dar deocamdată aceasta nu se poate realiza fără un război nuclear deoarece orice atac asupra unui membru NATO va forţa SUA să intervină. Este ca la şah: chiar dacă ai avantaj per total (SUA să zicem că are şanse să câştige partida), dacă primeşti şah într-un anume moment, eşti obligat să muţi regele. Deci atacul asupra unui membru NATO din partea Rusiei obligă SUA să intervină. Nu vorbim aici de drone căzute la graniţă sau de avioane care trec graniţa în trecere, pentru câteva secunde şi nici de mine maritime ruseşti care sunt luate de curenţi până pe litoral la noi. Vorbim de atac direct asupra unor obiective militare. Dar ruşii nu au de ce să facă un asemenea atac DACĂ nu sunt şi ei la rândul lor obligaţi de evenimente.

Intervenţia României în Transnistria după ce aceasta va fi recunoscută de Rusia, ar însemna foarte clar un atac asupra Rusiei. Legal. Putin va fi obligat să intervină, adică să pedepsească România. Chiar dacă nu vor fi ajuns până atunci la Nistru, au opţiunea avioanelor şi a rachetelor. Putin nu poate tolera un atac asupra unei provincii, mai ales din partea unui nou duşman deoarece alţii ar putea să urmeze exemplul României şi să lovească Rusia şi din alte părţi. De aceea, primul care se bagă să atace ursul de pe margine va fi pedepsit crunt pentru a da o lecţie suficient de explicativă pentru ceilalţi minioni. De exemplu: Polonia ar putea ataca Belarusul sau Kaliningradul, Georgia ar putea ataca din nou Osetia. De altfel, Rusia deja nu stă deloc bine deoarece a cedat în Nagorno Karabah, dar acolo a fost evident o pedeapsă pentru armeni care i-a zgârmat undeva să îşi declare sprijinul pentru Ucraina tocmai în prag de război cu Azerbaijanul.

Nici nu am citit ce a discutat distinsul trimis american cu şeriful de la Tiraspol. Evident că în afară de afaceri, ca doi capitalişti ce sunt ambii, nu au ce să discute. Că doar politică, ce să discute, că SUA nu recunoaşte Tiraspolul. Dincolo de vrajala din presă, americanul s-a dus cu două variante: ori şpagă, ori ameninţare. Adică ori le-a propus bani pentru a sta calmi, ori i-a ameninţat, dar cu ce să îi ameninţe? Cu bombardamente? Nu! Cu România! Americanul posibil să îl fii ameninţat pe şerif că dacă nu stau cuminte, americanii îi vor sprijini pe români (verbal) până acolo încât să invadăm noi Transnistria.

Culmea ar fi ca în acest joc de poker, americanul să nu aibă cărţi prea bune deoarece pe final de mandat, CSAT-ul nostru visează la posturi de top, ba la UE, ba la NATO. Nu e interesat deloc de răzbel, deşi poate i-ar mai prelungi mandatul cu ceva. Dar evident că la câte buci americane a lins neamţul în aceste două mandate, i-a cam venit şi lui greaţă şi s-a săturat. E foarte posibil ca să refuze cu un tembelism salutar de data asta, noi misiuni, mai ales riscante, deoarece ruşii probabil au deja niscavai rachete cu GPS-ul Cotroceniului pe ele, sau şi mai grav cu palatul împăratului.