Pe subiectul Macron şi mesajul său că vestul trebuie să „ia în calcul” trimiterea de trupe în Rusia, am scris două articole la vremea respectivă, adică acum câteva zile:

• 27 FEB – MACRON STRIGĂ HĂIS, STOLTĂNBERG ZICE CEA ŞI ROMÂNII VOR FI BOII CARE SUNT ARUNCAŢI LA URS
• 28 FEB – ARE FRANŢA O POLITICĂ DE SECURITATE CLARĂ?

În ele, interpretam iniţiativa individuală a lui Macron ca pe o acţiune a maşinăriei de propagandă a CIA prin care se încearcă extinderea conflictului incrementală prin implicarea puterilor europene şi izolarea SUA. De altfel SUA s-a izolat şi la sancţiuni deoarece deşi România nu are voie să importe îngrăşăminte agricole de la ruşi, SUA importă uraniu pentru propriile centrale nucleare, fără de care uraniu, dacă ar fi să cumpere de pe piaţa liberă ar creşte preţul. Noi însă nu avem voie ci trebuie să luptăm cu Putin. Tot aşa, americanii vor sta deoparte şi pe noi ne vor arunca în gura ursului, aşa cum au făcut cu ucrainienii. Înainte de invazia ruşilor din 2022, trupe americane făceau exerciţii „de forţă” pe teritoriul Ucrainei, aşa cum acum vedem că cerul României este patrulat de avioane americane care „ne apără”

Apropos de operaţiunile unor avioane SUA pe cerul nostru, oare v-aţi întrebat de ce acestea nu pleacă niciodată de pe teritoriul nostru ci vin tocmai din Sicilia, Creta, Rammstein sau chiar Marea Britanie? Chiar are SUA atât de multă motorină încât preferă să le plimbe de acolo până la noi şi nu poate măcar să le parcheze pe anumite perioade pe aeroporturile noastre? Răspunsul meu este unul singur: deoarece noi suntem zonă de front şi americanii nu se riscă să lase la noi asseturi prea importante. Avioanele care sunt la noi sunt minimul necesar pentru un exit rapid în 24 de ore, aşa cum a fost cel din Afganistan, în caz de escaladare a tensiunilor şi implicare a României.

Întorcându-ne la Macron, observând evenimentele care au urmat şi folosind principiul „cui foloseşte” doresc să lansez o teorie nouă, poate chiar cu 180 de grade opusă celei de actor al ingineriilor propadangistice ale CIA care testează terenul, lansează dinainte mesaje cu „ce va urma” pentru a vedea reacţii şi a calcula posibilităţi.

După gogomănia lui Macron, chiar la acel summit, dar şi după, au fost mesaje ferme de delimitare, atât de la Olaf, cât şi de la americani. Cel puţin Olaf, a spus cum fac nemţii, cu rigurozitate, claritate şi fermitate, că NATO nu va participa cu trupe în Ucraina. Nu a zis Germania, ci a zis NATO, lăsând de înţeles că la nevoie Germania bagă veto. Declaraţia americanilor nu am urmărit-o, dar este la fel de explicită că SUA nu va trimite trupe. Klaus al nostru nu a zis nimic deoarece el a vorbit mai de de mult când a spus că în caz că Rusia atacă Moldova, România nu are cu ce să o ajute deoarece noi nu avem nimic. Doamne-ajută să fie aşa, adică să nu ne implicăm aiurea, deşi preşedintele NATO care vine are clar altă misiune.

Deci vedem că practic după apelul lui Macron, avem o efectivă ANIHILARE a oricăror speranţe pe care poate ucrainienii le aveau că vor primi ajutor din partea vestului. Chiar dacă speranţele erau firave, după această lansare a lui Macron şi după reacţiile venite, ucrainienii care au 2 neuroni văd că există zero şanse ca vestul să se implice cu trupe. Iar dacă nu se implică NATO, foarte probabil (deşi eu sunt sigur că există maşinaţiuni şi tentative ale americanilor de a implica pe alţii) nici minionii nu se vor implica, deoarece le este frică. Chiar dacă să zicem că poate mesajul lui Macron ar fi un semnal pozitiv în sensul că măcar un lider NATO are această opinie, reacţia celorlalţi, care nu sunt deloc nesemnificativi (Olaf şi SUA) a avut rolul de a tăia complet aceste speranţe. Chiar dacă eu menţionez doar Germania şi SUA, e posibil ca şi alte state să fii avut reacţii similare. De partea cealaltă nu am auzit nicio ţară să sprijine mesajul lui Macron cu excepţia unui minion din ţările baltice care a dat voie ucrainienilor să folosească rachetele pentru a ataca ţinte pe teritoriul Rusiei, deoarece de aia stăteau ucrainienii în dileme.

Ca fapt divers, Germania deja dăduse acest acord şi inclusiv papagalul şef al NATO a declarat acordul NATO către ucrainieni să folosească rachete pentru a ţinti obiective în Rusia. Cu toate acestea, deocamdată nu am văzut nicio lovitură în interiorul Rusiei, nici măcar la Belgorod care este cumva sacul de box al ruşilor unde ucrainienii, deoarece este aproape, dau când vor să îşi descarce nervii. Eu cred că acest acord de folosire a rachetelor şi a armelor primite din vest pentru ţintirea unor oebiective din interiorul Rusiei a venit acum deoarece ucrainienii nu mai au cu ce, toate rachetele au fost folosite sau sunt păstrate pentru a încetini asaltul ruşilor, care între noi fie vorba avansează încet dar sigur de când a căzut Avdivka pe mai multe direcţii.

Pe lângă reacţiile de delimitare de Macron, am mai avut un eveniment recent care de data aceasta a fost produs de ruşi: deconspirarea unei discuţii telefonice între militari de rang înalt german care plănuiau lovirea podului care leagă Rusia de Crimeea. Faptul că această convorbire a fost dată la presă acum, imediat după apelul lui Macron, nu este deloc întâmplător, după mine. Evident că apelul lui Macron a avut ceva impact şi in interiorul Rusiei, unde aşa cum am mai explicat, principala problemă a lui Putin este să construiască un narativ suficient de puternic cum că Rusia va fi atacat de Vest şi cum că Vestul este un duşman, că însăşi existenţa Rusiei este pusă la test dacă populaţia nu acceptă că starea de război trebuie declarată şi mobilizarea totală nu va fi doar un moft al Rusiei. După Macron, a urmat această convorbire care evident a venit să menţină şi să pompeze în narativul zilei de la ruşi ideea că Vestul luptă cu Rusia nu doar prin oferirea de arme ci chiar prin eventuala trimitere de soldaţi şi chiar prin eventuale atacuri directe, aşa cum discută lideri militari germani în amănunt, ca să distrugă podul de la Cherci.

În concluzie, vedem, post declaraţia lui Macron:

1. un refuz explicit al americanilor şi al nemţilor al acestei propuneri;
2. o lovitură puternică în moralul ucrainienilor care sunt puşi să accepte această realitate, că nu vor avea ajutor de la vest prin trupe şi implicare directă;
3. o alimentare firească a temerilor rusului de rând că duşmanul chiar este Vestul, nu doar Ucraina

Cu privire la 2, amintesc că politica americană a paşilor mărunţi este de a nu spune explicit o graniţă a ajutorului. SUA nu prea a zis niciodată clar asta dăm, asta nu, mereu a lăsat poziţiile băltite deoarece oferirea de ajutoare este un proces iterativ prin natura sa, având ca obiectiv principal gestionarea riscului escaladării acestui conflict în război nuclear. Ideea este simplă, bazată pe principiul „fiert în oală”. O implicare incrementală, de la oferit de muniţie, la oferit de artilerile, apoi de tancuri, apoi de avioane etc, permite o adaptare a publicului rus care nu conştientizează riscurile şi prin urmare dezvoltă o oboseală cu privire la război şi o indiferenţă. Şi deşi nu ne vine să credem, ce poate face Putin la ruşi este complet limitat de colaborarea sau opoziţia populară, adică Putin nu poate lansa nucleare peste noapte fără motiv deoarece există nenumărate procese legale şi paşi care trebuie efectuaţi înainte. Deşi ni se pare ciudat, Rusia este un stat de drept unde legea este mult mai importantă ca în SUA unde de exemplu Trump este amendat de procurorii lui Biden în New York cu sute de milioane deoarece l-a zgârmat undeva să candideze din nou şi să strice meandrele democraţilor. La ruşi întreg statul funcţionează pe lege deaorece altfel puterea pierde controlul, atât al populaţiei cât mai ales al administraţiei publice.

Deci dacă americanii au declarat şi au demonstrat că sunt rezervaţi cu privire la ce ajutoare vor oferi ucrainienilor şi niciodată nu au spus NU ci doar NU ACUM, în privinţa trimiterii de trupe cred că acum au fost clari şi cumva s-au abătut de la strategia de comunicare. Dar chiar dacă vrem să analizăm istoric reacţia şi comportamentul SUA în războaiele pe care le provoacă, cu excepţia războiului din Irak unde Sadam era un duşman important al Israelului, SUA nu a prea trimis trupe în alte părţi, recent, deoarece există o lipsă cruntă de soldaţi şi mai ales de soldaţi pregătiţi.

Cu privire la 3, paşii escaladării conflictului vor fi atunci când Rusia va declara mobilizare. Deocamdată însă, ruşii avansează şi trupele recrutate la mobilizarea parţială anterioară, au fost pregătite luni la rând şi acum sunt trimise pe front, rezultatele începând să fie vizibile. Cum Ucraina are probleme deoarece SUA trimite tot ce are către Israel şi i-a cam uitat şi cum europeni nu prea mai au ce să le trimită deoarece le-au trimis toate junkurile rămânând acum cu resursele minimale pe care să le aibă şi ei în caz de nevoie, e de aşteptat ca în acest an Rusia să facă progrese majore, singura dilemă fiind dacă ucrainienii capitluează sau o lungesc până îi macină ruşii bucată cu bucată complet.

Termin cu un semn de întrebare care sper să justifice noua mea teorie, că Macron a fost omul ruşilor şi a lansat această idee în urma unui plan bine construit de ruşi, care cumva au realizat o mutare strategică genială pe plan propagandistic: ce anume a câştigat Ucraina din declaraţia lui Macron?