Avem aşadar apelul lui Macron, urmat de poziţionările care au urmat: Germania ferm împotrivă, SUA împotrivă, balticele pentru şi mai nou, naţionalistul ceh în UE, preşedinte pus de NATO în Cehia pro.

De ce anume s-a trezit acum Macron să facă apel la trimis de trupe? Au fost epuizate toate opţiunile? După cum ştim, status-quo-ul ar fi că, fiind an de alegeri, ajutoarele către Ucraina sunt cam pe pauză. Există nenumărate apeluri la ajutorare, atât dinăuntru cât şi din afară. Cum grosul ajutorului era dus în spate de SUA şi cum Israel este de departe darlingul Imperiului şi inima pentru care americanii (evrei) vor lupta până la moarte chiar şi când Congresul va fi un morman de moluz (citat aproximativ dintr-un lider democrat), este de înţeles de ce Imperiul nu mai are bani să dea Ucrainei, deşi Israel are de luptat doar pe o fâşie de 30km, dar problema este că se pregăteşte de invazia Siriei, prin urmare e nevoie de bani pentru cumpărat de toate. Mai punem şi alegerile colac peste pupăză şi înţelegem de ce pomparea de dolari a încetinit.

Pentru cine a avut urechi ascuţite legate de topicul ajutorului militar pentru Ucraina, unele voci mai difuze menţionau nu atât lipsa banilor, cât lipsa armelor care să fie cumpărate cu aceşti bani. Existau la un moment dat unele calcule, legate de cu cât la sută ar trebui industria militară vestică să producă mai multe obuze pentru a alimenta ritmul de tragere folosit de ucrainieni. Europenii au dat tot junkul pe care îl aveau, minionii baltici au dat tot nimicul lor deoarece evident dacă trec de Ucraina, urmează ei, iar puterile centrale din Europa evident îşi păstrează armele pentru ei.

Este strigătoare la cer ipocrizia cu care Macron cere trimiterea de trupe, dar nu este dispus să ofere ucrainienilor piese de artilerie modernă cu performanţe extraordinare (cel puţin pe cifre) care ar avea şanse să lovească puternic în artileria ruşilor care este de fapt cheia succesului avansuluil lor. Dacă folosind piese sovietice de artilerile, ghidate de drone, ucrainienii au putut să lovească tancuri ruseşti de la zeci de km distanţă, vă imaginaţi ce ar putea face cu noile Mistral-uri sau Caesar-uri franţuzeşti care pe cifre, pot lovit ruşii de la departare, cu precizie şi cu o rată de foc mult peste ce pot sau au arătat ruşii. Chiar din dotările actuale ale armatei franceze, cu piese vechi care oricum vor fi înlocuite curând, doar un mic procent a fost dat Ucrainei.

Deci dacă pe partea de aprovizionare cu armament Franţa încă a făcut 2-3% din ce putea, de ce face Macron apel la trimiterea de trupe cu care să rişte un război nuclear? Este clar că „toleranţa strategică” va fi întinsă la maxim în cazul trimiterii de trupe, chiar dacă acestea vor fi folosite de exemplu doar pentru protejarea graniţei cu Belarusul pentru a degreva de sarcini resursele umane şi logistice ale ucrainienilor şi a le trimite în est.

Este clar şi pentru ucrainieni şi pentru analiştii militari, că Ucraina nu are doar problema umană, faptul că au mulţi morţi, dar mai ales problema echipamentelor şi a muniţiei. Ruşii au avut mereu puterea numărului de partea lor, dar atunci când superioritatea tehnică a vestului conta, chiar şi un raport de 1 vestic la 2 ruşi putea să dea rezultate. Este adevărat că în istorie, mai ales nemţii puteau bate ruşii cu un asemenea raport, dar cu cât diferenţa tehnologică e mai mare şi de asemenea muniţia, cu atât numărul oamenilor este mai puţin important. Evident se pune şi problema specializării soldaţilor ucrainieni, care nu vor putea din start să folosească de exemplu avioane din vest, care de asemenea sunt o etapă încă neabordată a ajutorului potenţial pe care vestul l-ar putea face înainte de escaladarea la trimiterea de trupe.

Aş face aici o mică paranteză legată de terminologia răzbelului în prezent. Peste tot în presa oficială s-a folosit acest termen: TRIMITEREA DE TRUPE. Evident că este o narativ fals deoarece de facto, trimiterea de trupe înseamnă RĂZBOI CU RUSIA. Adică nu poţi trimite trupe să lupte cu ruşii, chiar dacă vor staţiona la graniţa cu Belarusul, fără să declari război Rusiei. Rusia a declarat de nenumărate ori că garantează protecţia Belarusului şi chiar dacă cel puţin la nivel de declaraţii, teoretic doar Donbassul şi Luganskul sunt acum teritorii ruseşti (cu Crimeea, evident), e la mintea cocoşului că a trimite trupe Ucrainei este declaraţie de război atât Belarusului cât şi Rusiei. Rusia va fi nevoită să reacţioneze la această măsură prin nenumărate opţiuni, fiind cumva întinsă la maxim. Simplul fapt că Rusia a încetat atacul din nord se datorează limitărilor resurselor, ori dacă europenii trimit trupe, chiar dacă vor staţiona în partea de vest a Ucrainei şi vor avea doar rol de apărat graniţa cu Belarusului, chiar credem că Belarusul va sta calm şi nu va acţiona? Sau ruşii nu vor ataca aceste trupe? Şi dacă aceste trupe vor fi nimicite de rachetele supersonice care au distrus primul contingent de voluntari străini găzduit la unul dintre centrele unde anterior de război ofiţeri NATO pregăteau soldaţii ucrainieni, cum putem spera că trimiterea de trupe este altceva decât războiul direct?

E la mintea cocoşului că trimiterea de trupe nu înseamnă doar trimiterea de soldaţi sau de consultanţi, ci cu trupele vesticii vor trimite şi tancuri, şi artilerie, şi avioane etc, deoarece dacă le trimit, vor să facă treabă bună şi ca să facă treabă bună, trebuie să aibă tot ce trebuie. De fapt, dacă ne gândim bine, nu avem nicio garanţie că o dată cu acele trupe, vestul va trimite şi nucleare în coasta ruşilor, care este motivul iniţial al acestui război. Vă imaginaţi deci potenţialul de escaladare?

În discursul lui Macron şi în propaganda oficială care evident este pro-război, chiar dacă există voci timide de delimitare din partea lui Olaf sau a americanilor, se lasă cumva în aer amănuntele legate de detaliile concrete ale „trimiterii de trupe” şi se minimizează intenţionat riscurile, pompând pe ideea că Putin de doar o sperietoare care ameninţă cu nucleara. Fenomenul acesta se repetă cumva peste ani, deoarece şi înainte de invazie ni se spunea că Putin ameninţă Ucraina dar nu va ataca niciodată. Realitatea bate propaganda, dar propoaganda şi marşul antihristic către distrugerea umanităţii merge în continuare înainte. Câtă vreme românii vor vota coaliţie sau patrioţi în NATO, România va participa şi ea la acest război şi îşi va asuma riscurile existenţiale evidente despre care am tot discutat.

Părerea mea este că Macron nu face acest apel de capul lui ci este cumva vârful de lance al Deep Stateu-lui Imperial care încearcă şi accelerează un război nuclear cu Rusia, aşa cum am zis într-un articol încă de la începutul războiului: GEOSTRATEGIC, UN RĂZBOI RUSIA-UE ESTE INTERESUL MAXIM AL SUA.