Ultimul articol despre criza seculară (un termen clickbait folosit de mine) este AICI. Spuneam acolo că termenul scholastic ar fi deflație seculară, dar deoarece eu nu cred că doar aspectele financiare sunt predominante în această criză, am propus acest termen: CRIZĂ SECULARĂ.
Caracteristicile principale ale acestei crize ar fi stagnarea economică şi cutremurul financiar. Nu intrăm aici în detalii despre cauze. În general cauzele sunt legate fie de căderea Imperiuliu Anglo-American, fie de războiul mondial cauzat de această eventuală cădere, fie de globalism, inteligență artificială, demografie etc.
Ca și în cazul articolului anterior, propun o mică delimitare de lingo-ul mainsteram și deși în genere nihilismul financiar e discutat cu privire la investitori, eu vă propun să îl analizăm prin prisma actorilor la nivele mult mai înalte, acolo unde se decide structura și evoluția sistemului financiar, adică la nivelul bancherilor centrali.
În spatele oricărei crize bineînțeles că stau și elemente psihologice și în cele din urmă ideologia este cauza tuturor proceselor umane deoarece natura în sine este neschimbătoare, chiar și Biblia ne spune că Dumnezeu când dă ploaie dă și peste cei buni și peste cei răi, sau în alt loc, interzice lucrătorilor să smulgă buruienile din lan ca să nu stârpească cu ele și grânele.
Pentru a intra în titlul acestui articol, fac din nou recurs la un termen des folosit în domeniul financiar și care este oarecum premergător nihilismului. Este binecunoscută sintagma “greed is good” folosită de personajul Gordon Gekko în filmul Wall Street din 1987. Filmul a fost inspirat din realitate şi dacă aceasta era principala mantră a actorilor din domeniu, consecinţele s-au văzut ulterior în criza creditelor din 2008 unde am dat de termenul “hazard moral”.
Dar lăcomia a fost mereu asociată cu capitalismul care a pornit de la etica protestantă a raiului pe pământ, a competiţiei şi a strădaniei de a cumula cât mai multe averi câtă vreme dai zeciuiala la pastor, sau la rabin.
Doresc însă să vă atrag atenţia că adevăraţii jucători în sistemul financiar nu sunt brokerii, investitorii sau micii bancherii care fac recorduri profit în vremuri de criză, cum vedem pe meleaguri mioritice, profitând de faptul că sunt trataţi ca fiind prea mari şi prea importanţi pentru societate pentru a da faliment.
Principalii regizori ai spectacolului din lume sunt bancherii centrali care determină dobânzile, lichiditatea în sistem, politica monetară în general şi care prin deciziile lor pot provoca criză după criză, pot stimula creştere artificială, bazată pe credit, pot relaxa condiţiile de creditare şi stimula practici dubioase cel puţin care nu aduc plus valoare în economia reală ci sunt doar schimb de jetoane de poker la un casino.
În presa mainstream, chiar şi cea de specialitate, ne sunt prezentaţi bancherii ca nişte genii ale finanţelor, nişte amirali ai macrostabilităţii care au grijă de economie şi privesc de sus şi cu autoritate paternală economia, investiţiile, deficitele, indicatorii macro etc. În realitate, aşa cum deseori am explicat în amănunt şi am detaliat, ei decid toate acestea prin măsurile pe care le ia. Status-quo-ul sistemului financiar imperial, preluat evident şi de coloniile mai mari sau mai mici şi de toate provinciile şi bazele militare ale Imperiuliu de peste mări şi ţări se aliniază la aceeaşi politică şi primesc direct sau indirect comenzi din acelaşi loc.
Diferenţele dintre băncile centrale, dintre personajele care decid pe ici sau pe colo politica monetară fie în UE, fie în Japonia, fie în Românika, sunt nuanţe şi particularităţi legate într-adevăr și de limitata marjă de opțiuni pe care fiecare în parte, dar principiile ideologice fundamentale nu pot fi altele decât aliniate la filosofia centrului de putere, care este astăzi Imperiul.
Japonia de exemplu, nu are voie să treacă la monedă legată de aur, deoarece aceasta ar fi total interzis și ar însemna o spargere a autorității financiare a Imperiului, autoritate bazată pe armată și dolar, care dolar este tipărit din taste în fața unui calculator. Trecerea la aur ar fi o unde de șoc, ar fi ca o convertire a unui ateist, o întoarcere de 180 de grade. Tot ce înseamnă sistemul financiar actual este opus ideii de responsabilitate financiară, de legare a banului de lumea reală și supraviețuirea sistemului este strict legată de menținerea puterii de a tipări dolari. Dacă nu vor mai putea să tipărească dolari, americanii vor fi nevoiți să muncească. Mai ales pentru cei la nivele de decizie, asta este blasfemie deoarece americanul a uitat să muncească, a uitat să producă, se crede îndreptățit să primească totul gratis sau mai corect zis să aibă un nivel de trai superior celorlalți cu un efort de muncă și mai ales pricepere mult mai inferior.
Iar tipărirea de dolari a fost amenințată de BRICS, de unde și avem război și escaladare și acest marș antihristic către războiul mondial total. Deoarece principala problemă a Imperiuliu este că a financializat prea mult din economie, adică nu mai produc aproape nimic și delegând 99% din producție spre China, tot ce tipăresc ei se duce tot înspre acolo și ritmul de tipărire nu poate compensa scurgerea fluxurilor de bani spre China. De aceea China avea creșterea pe care a avut-o şi ameninţa ca pe toţi indicatorii să domine SUA, ceea ce evident dă control din ce în ce mai puternic Chinei să domine sectoare din ce în ce mai strategice pentru SUA.
Pasivitatea SUA ar fi fatală, ar fi risc existenţial. SUA ar fi asimilată pas cu pas de chinezi care ar prelua încet de la companii mari, bănci şi chiar structuri administrative din anumite state, până la mass-media, lobby-uri și companii din Complexul Militar-Industrial. Altfel spus, pas cu pas, China ar prelua total SUA.
De aceea, americanii au ales calea războiului, dar această alegere este una programată și calculată de inginerii financiari cu mult timp înainte, din momentul în care au deschis piața către chinezi și au făcut investiții masive în China.
Vorbeam la începutul articolului despre sintagma greed is good sau despre hazardul moral. Acestea sunt evident patimi, fenomene patologice specifice nu doar unor oameni, unor personaje, ci unui întreg sistem. Ele se manifestă și sistemic așa cum se manifestă individual. Distrug sistemul pas cu pas, așa cu distrug și indivizii. Destrăbălarea financiară, lipsa responsabilității, lipsa viziunii dar mai ales lipsa principiilor nu sunt de ieri de azi în sistemul financiar Imperial ci de la decuplarea de aur a dolarului în 1971. De atunci până acum este o mişcare a plăcilor tectonice care iniţial a fost înceată din cauza lipsei alternativelor şi a petrodolarului. Acum însă ne aflăm în faza finală, când deja se vor vedea roadele patimii finale care domină atât lăcomia, cât şi nepăsarea, iresponsabilitatea, hoţia etc: nihilismul.
Nihilismul financiar se manifestă atunci când efectiv sistemul nu mai ţine cont de lumea reală ci ia deciziile total independent de considerente umane, având ca principală motivaţie descompunerea, degradarea şi totala disoluţie a oricărei legături cu trecutul, a oricăror cutume, a oricăror reguli sau obiective. Nihilismul financiar nu este doar iresponsabil, malefic şi fără logică, ci are ca scop distrugerea oricărei structuri şi a oricărui logos ontologic al sistemului, pregătind terenul prin fragmentare şi şocuri pentru ce va urma.
Expresia nihilismului se vede cel mai bine în schimbările periodice de atitudine ale Fed exprimate prin şeful său Jerome Powell. La fiecare şedinţă, preşedintele Fedului spune noi lucruri trăznite care nu prea au legătură cu cele spuse înainte. Predictibilitatea a murit, obiectivele anunţate anterior nu mai sunt acum importante sau sunt interpretate inversat, neconform cu realitatea. Chiar dacă statisticile, cifrele, indicatorii sunt oricum măsluiţi, chiar când pe ici pe colo frânturi de realitate mai transpir în cifrele finale, interpretarea acestora este complet aleatorie şi fără o logică minimală.
Analiştii experţi pun aceste frământări ale Fedului pe situaţia nasoală în care se află, cum că se află acum între ciocan şi nicovală. Anume dacă măresc dobânzile produc criză economică, şomaj, tulburări sociale, sărăcie, guvernul e forţat să taie cheltuieli, să mărească impozite şi Biden pierde alegerile. Dacă scad dobânzile, inflaţia creşte şi poate să se transforme în hiperinflaţie care nu mai poate fi ulterior oprită decât cu un ditamai reset şi poate chiar cu pierderea coloniilor.
Dar oare situaţia actuală în care ne aflăm nu a fost cauzată tocmai de Fed prin felul cum a rezolvat criza din 2008, prin dobânzile prea scăzute pentru o perioadă de timp prea lungă, prin anomalia care am comentat-o pe larg la vremea aceea numită ZIRP sau prin ezitarea de a mări dobânzile mai mult pentru a frâna inflaţia şi a înghiţi pastila amară mai repede pentru a putea şi să trecem prin boală mai repede?
Cei mai critici analişti pun incompetența și dezmățul Fedului pe legătura cu factorul politic, pe faptul că președintele Fedului depinde de președintele ţării, pe faptul că lobby-ul financiar are evident preferinţe şi orientări politice, prin faptul că s-a încercat un soft landing, adică o reparare a deficitelor printr-o reducere soft a economiei prin care baza piramidei să nu intre la apă chiar de tot.
Personal văd cu totul altfel lucrurile şi mă uit mai ales la duhurile care stăpânesc aceste organizaţii şi aceşti oameni, mai precis duhurile întunericului. Prin dezmăţul financiar, dobânzile scăzute, deficitele majore, bilanţurile record, Fedul nu face decât să arunce cu benzină în aşteptarea scânteii care să aprindă focul şi să producă o ardere cât mai completă şi cât mai nasoală a lumii.
Pentru mine Fed-ul nu este decât un instrument al forțelor întunericului care pregătesc și doresc un război mondial, forțează SUA să intre în colaps pentru a detona nuclearele. Despre aceste lucruri am tratat recent aici. Singura speranță este reziliența și reacția poporului care poate frâna aceste evoluții. Fără contribuția oamenilor, păpușarii nu pot să facă nimic, sunt legați de mâini și de picioare. Fac planuri, dar nu le pot duce la capăt.
Chiar dacă la nivel individual noi nu avem ce face, ci suntem captivi în Imperiu care se pare că va fi în conflict nuclear cu Euroasia, observând aceste mașinațiuni și mai ales ideologia nihilistă de distrugere a sistemului financiar și a economiei reale, trebuie să ne punem în gardă și să ne adaptăm. Așa cum în 2020, lucruri despre care auzeam mai întâi pe canale youtube fringe sau pe bloguri conspiraționiste gen chiazna.ro au devenit apoi știri mainstream și apoi realități palpabile din fața blocului nostru unde primeam amendă dacă ieșeam fără botniță, așa va fi și cu criza seculară care nu doar ne va dubla facturile ci ne va tăia apa, curentul și poate chiar ne va închide hypermarketurile și vom fi nevoiți să mâncăm iar mămăligă cu ceapă. Asta în cazul în care nu vom fi carne de tun.