Am încercat să explic în mai multe articole că unul dintre fundamentele construirii noii ordini mondiale / noului reset este fabricarea consensului prin toate canalele de comunicare.
Succesul noului reset este strict dependent – în etapa actuală – de menținerea constantă (sau chiar accelerată) a spaimei de virus care să justifice închiderea oamenilor în casă, distrugerea economiei, anihilarea clasei de mijloc și în ultimă instanță tipărirea de bani (trilioane în SUA) care să îmbogățească și mai mult pe adevărații profitori ai acestei crize. Ca bonus, dependența de ajutoarele guvernamentale, vor face mai facilă integrarea statelor și renunțarea la suveranitatea și specificul local și vor permite întărirea rolului organizațiilor supra-statale care vor fi proiectate ca salvatoare (încă o dată, după criza financiară din 2008) ale statelor individuale.
Emergența fenomenului consensului fabricat este unul dintre primii muguri ai nașterii unui sistem totalitar, deoarece orice sistem totalitar are nevoie de o ideologie pe care să se sprijine deoarece idioții utili care sunt capetele de topor ale oricărei dictaturi nu pot fi controlați doar prin frică, ci frica trebuie să vină la pachet cu alte beneficii (plata o plomo) dar mai ales să aibă în spate o ideologie care să împingă mereu cât mai la extrem controlul și să anihileze rezistența.
Ca orice sistem totalitar și în dictatura medicală – greșit intitulată așa, deoarece de fapt este o dictatură a miliardarilor – are nevoie de o ideologie și ideologia este simplă și nevinovată: “salvăm vieți”. Dar și comuniști pretindeau că ei luptă pentru binele comun, pentru eliberarea celor mulți – săracii – de sub povara celor puțini – bogații. Și ăștia de acum vor să facă bine pe cei mulți – bolnavii de virus – în detrimentul celor proști – covid-scepticii (care nu cred în virus, care cred că virusul este o gripă, care nu cred în măști și în vaccinuri etc).
Spun deci că fundamentul unui sistem totalitar se bazează pe stabilirea unui pseudo-consens. Tot repet acest termen fabrica de consens, deoarece am referit pe Chomski. Dar reamintesc că consensul fabricii de consens este impropriu spus consens deoarece nu este o idee sau un set de idei stabilit la comun de o anumită comunitate. Bunaoară, în cazul nostru se încearcă răspândirea ideii că comunitatea medicală este unită și există clar un consens, cum că doar autoritățile știu ce medicamente sunt bune, ce orașe trebuiesc închise (cât mai multe), ce vaccinuri (toate, de fapt) trebuiesc făcute și cine le poate face (toți evident), etc.
Acest pseudo-consens este apoi produs de fabricile de comunicare și transmis pe toate canalele de marketing și de “surse oficiale”. Evident că acum, în momentul de față, dictatura medicală se află în durerile creșterii (nu ale nașterii, deja depășită), așa cum Uniunea Sovietică Europeană se află în durerile creșterii (de asemenea, nu ale nașterii) – există rezistență la noile ideologii deoarece cultura democrației și sistemul de valori actual cu greu vor fi demolate, existând resorturi de reacție încă ne-inhibate. Vedem deja că în SUA, noile ideologii marxiste (lupta de clasă) au ieșit din mediul academic și fac pasul înspre corporații ca un cancer în metastază care după ce a crescut în straturile de grăsime, atacă organele vitale – chiar sistemul capitalist bazat pe un sistem de valori, pe competiție, piață liberă, inovație și mai ales lipsit de constrângeri exogene de natură ideologică.
Ce nu am apucat eu să detaliez și să explic este următoarea particularitate: noul reset, ca continuare/face lift al noii ordini mondiale este de fapt un sistem oportunist care dacă nu a creat această criză medicală, nu a ezitat să se folosească de ea pentru a-și accelera marșul antihristic către globalizare și solidificare a autorității supra-statale de control și manipulare a maselor. Ca componente ale acestei ordini avem într-adevăr “lupta cu virusul” care iată că le-a pus pe tavă iluminaților actul de identitate global, coafat frumos sub denumirea de “certificat de imunitate” și care așa cum am mai explicat este de facto un act de identitate controlat și administrat global în care autoritățile locale sunt doar chestori provinciali care implementează verificarea fiecărei parcele în parte – certificarea, organizarea, stocarea și folosirea datelor se va face la nivel global de către nu știm cine – organizații diafane supra-statale aflate sub umbrela guvernului secret al noii ordini mondiale.
Să ne întoarcem însă la oile noastre locale, pe plai mioritic, mai precis la fenomenul Flavia Groșan și cum a produs aceasta un puseu de rezistență la consensul unic. Avem deci pe de o parte “autoritățile” – sub umbrela acestui termen ascunzând-se politicienii din aparatusul guvernamental și cei 2-3 doctori care fac parte din “comisie”.
Adevăratul conflict și problema pentru care Flavia Groșan a ieșit la suprafață nu ar fi atât devierea de la protocoalele “consensuale” – chiar credeți că peste tot în țară la toate spitalele se aplică aceleași protocoale și merge totul șnur? Cu siguranță există și alți doctori care au tratamente diferite, care în funcție de pacient se abat de la protocoale și așa mai departe. Cu ce anume a călcat pe coadă dna Flavia sistemul? Principala “crimă de gândire” pe care dna Flavia a făcut-o împotriva sistemului este aceea că a diminuat gravitatea bolii lovind puternic în consensul fricii și panicii generalizate prin care noul reset speră și încearcă să controleze întreaga umanitate, mergând până la măsuri atât de absurde încât să ceară copiilor ca la ora de sport să poartă măștile pe gură pentru a nu lua virusul unul de la altul. Care medic întreg la minte poate susține prin justificări științifice că măștile sunt ok în timpul orei de sport? Dar știința nu mai contează, ideologia este deasupra științei și pretextul științific este lateral, este doar o oportunitate folosită de sistem pentru a-și consilida controlul și mecanismele autoritare asupra întregii populații, dar mai ales ascultarea obedientă, chiar dacă prezintă aspecte absurde, are rolul exercițiului mai întâi, beneficiile medicale sunt doar paravanul în spatele căruia se ascund noii fuhreri medicali și “recomandările medicale” sunt de fapt doar un canal de distribuire al ordinelor și comenzilor, scopul final fiind permenantizarea și consolidarea acestor mecanisme care vor fi ulterior folosite pentru alte scopuri diabolice în care nu vom intra acum, deoarece necesită o analiză a componentelor sistemului și a scopurilor acestuia.
Prin diminuarea gravității bolii și prin radierea unui mesaj optimist, dna Flavia a lovit puternic în fundamentele întregului plan și prezintă un risc major pentru sistem, de aceea au acționat cu atâta fermitate și o vor îngenunchea pe viitor după cum vom vedea. Dna Flavia a fost amenințată pentru că orice doctor nealiniat prezintă riscuri majore pentru sistem, prin aceea că se poate crea un curent chiar în interiorul armatei de idioți utili din sistemul medical care aplaudă ferm și se fac fără să realizeze unelte ale unei dictaturi extrem de periculoase care se folosește de ei pentru a-și șlefui uneltele de control și manipulare în masă.
Focusați pe problemele și chestiunile urgente de zi cu zi legate de tratamentul bolii și lupta cu virusul, puțini doctori au timp și cap limpede să judece în ansamblu și să analizeze situația de deasupra. Câți doctori de exemplu, au analizat – cum am făcut eu – rata mortalității în Israel și ce explicație dau pentru menținerea constantă a acesteia încă din luna august, acum când vaccinarea este aproape 100% în Israel cu ambele rapeluri, când deja la 1 februarie erau 100% vaccinați cu primul rapel și când efectele vaccinului în Israel teoretic trebuiau să dea jos drastic atât cu numărul de cazuri cât și cu numărul de morți, cât despre rata mortalității aceasta trebuia deja să dintă spre zero cu 3-4 decimale … Ori, lucrurile nu prea stau așa deloc …
Aceste conuri de umbră și semnale discrete sunt ignorate și lăsate de izbeliște de majoritatea corpului medical – munca istovitoare dar mai ales salariile care au explodat, fac ca adeziunea față de sistem și angajamentul în acest “război” să îi orbească pe majoritatea și așa cum clasa muncitoare s-a lăsat mânată la crimă împotriva burgheziei de către bolșevici, tot așa și doctorii – mare parte – se lasă seduși de noul lor statut, de imaginea de soldați apărători ai sănătății publice în ditamai pandemie cu zeci de mii de morți, deși morțile în exces sunt marginale și deși în esență Covid este la fel de fatală ca o pneumonie – idee enunțată și susținută și de dna doctor Flavia a cărei “schema” nu este altceva decât bazată pe tratarea Covid-ului ca pe o pneumonie cu anumite particularități.
Nu vreau să ostracizez o întreagă breaslă și nu doresc în niciun caz să contribui la diviziunea în pro și contra și la angajarea în stupidul război al dialecticii binare despre care am mai tratat. Sunt sigur că mulți dintre doctori știu și înțeleg mult mai multe decât un observator din exterior. Problema este că orice rezistență din interior este timidă și teama de opresiune îi frânează să ia atitudine. De aceea dna Flavia va fi dată ca exemplu și va fi jertfită ca un miel de Paști, pentru a da exemplu celor care îndrăznesc să se abată de la “protocoalele” înțelepților Noului Sion al medicinii organizate centralizat, direct cu recomandări aprobate și emise doar de OMS.
Mie imi este clar că divide et impera este aplicat acum la nivelul societății și chiar în interiorul corpusului medical. Iată cum ziarele bagă râcă și contribuie la ostracizarea dnei Flavia, tot din dorința de a crea un exemplu din ea și de a tăia pofta și a altora să reacționeze.
Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen” Citeşte întreaga ştire: Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”
Chiar credeți că deja este un fenomen și că deja pacienții nu mai ascultă de sistem și vor toți să fie tratați de dna Flavia? În niciun caz – știrile ca cea de sus au clar un rol de corecție și ostracizare a rezistenței la sistem. Prin comparație, aș aduce și știrile de genul “a murit cutare care nu credea în virus”.
În cazul știrii de mai sus, am putea desconsidera pericolul și fenomenul și am putea zice că sursa știrii este vreun doctor megaloman care dorește să scoată și el capul și să-l asculte și pe el cineva și s-a găsit acum să se lege de acest incident pentru că altfel rămânea în anonimitate. Dar vom vedea că fenomenul va continua în zilele următoare deoarece strategia este clară și mecanismele de reacție ale sistemului sunt deja predictibile.
Războiul ideologic și lupta pentru alinierea necondiționată a idioților utili folosiți ca unelte de acțiune dar și a vacilor din grajd în coada la abator este deja pe față și nu mai pune dileme decât dacă suntem optimiști naivi și ne este teamă să vedem norii negrii ai viitorului întunecat care ni se pune în față și la care asistăm – cei care avem curajul măcar să acceptăm realitatea – nepăsători.
Eu unul nu îmi fac iluzie că vacile s-ar putea trezi și o rezistență reală se va putea forma. Mă amuză naivii care s-au grupat în jurul dnei Flavia și cred că deja sistemul s-a speriat și a lăsat-o în pace. Nici vorbă! Din contra, sistemul a câștigat deoarece deja dna Flavia a fost folosită pentru a demonstra că medicina nu se mai poate face ca până acum – fiecare doctor judecă și tratează după capul lui, după știința lui și cu atât mai mult un doctor la privat, care trăiește pe seama pacienților și a renumelui.
În final, doresc să vă atrag atenția: colegiul doctorilor este o glumă proastă. Vă amintiți cazul falsului chirurg estetician care a mutilat o serie întreagă de vedete în București? Dacă nu mă înșel, era un italian. Întreg aparatusul de control și întreg sistemul medical care ar trebui să asigure calitatea și integritatea doctorilor a dat un mare chix cu acesc caz, dar și cu altele similare descoperite atunci în presă, când consensul care trebuia fabricat este acela că “corupția ucide” și era timp de scormonit prin pentru a evidenția astfel de situații. Acum însă, vedem cum doctorii nealiniați ucid, deși au diplome, au recunoaștere, au pacienți etc. Produsul de fabricat s-a schimbat, comenzile sunt noi deoarece s-a trecut într-o altă etapă …
Una dintre produsele fabricii de consens pe piața gogoșilor legate de Covid este ideea că dacă facem boala nu dobândim imunitate, prin urmare, e de rău și trebuie să fim de acord – și chiar să punem umărul – la dictatura medicală sau mai bine zis la dictatura unor bolnavi de putere și control pe fundal de criză medicală.
Deci, ideea de bază este CONTROLUL. Se dorește controlul total și se lucrează la implementarea acestui control pe motivul iminenței crizei medicale – Covid e atât de nasol, încât viața noastră de acum înainte s-a schimbat și trebuie să ne tăiem singuri creaca – adică să distrugem economia – din cauza unei boli cu rata de supraviețuire de 99.95%. Aș face aici o mică paranteză pentru a sublinia una dintre tehnicile fabricii de consens: accentuarea și prezentarea componentei negative a bolii – se moare! – în detrimenul adevărului științific, matematic și medical de bun simț: se moare mult mai puțin ca în majoritatea altor boli, mai precis, rata mortalității este de 2-3 ori mai mare ca a banalei gripe.
Cu privire la graficul de sus, am putea spune: totuși, vedem că Covid e mai rău ca gripa (mai ales pentru cei peste 50 de ani). Vedem din studiu că pentru cei sub 45-50 de ani, Covid este chiar mai blând decât gripa comună. Personal, din spusele celor din jur din categoria de varstă până la 45 de ani, într-adevăr Covid a fost mai blândă ca o gripă. Pe de altă parte, să nu uităm un amănunt important: numărul de infecții este mult mai mare decât cele luate în calcul în studiul de mai sus care probabil se bazează doar pe testări nu și pe extrapolări (probabil mult mai mulți sunt cei care au făcut virusul și prin urmare, cifrele arată altfel).
Se zice deci: se moare din Covid. Și este adevărat, deși nu este adevărat. Este adevărat doarece tehnic, sunt morți din Covid, dar nu este adevărat deoarece atenția exagerată și măsurile aberante nu se pupă cu mortalitatea Covid-ului, dacă ne uităm la cifre. Sunt secțiile de ATI pline? Și care e problema, erau pline mereu! Sunt spitalele pline? Așa erau mereu! Se moare în spital? S-a murit mereu! Am vorbit într-un articol trecut despre retragerea articolului care demonstra statistic că Covid nu a crescut numărul de morți anuali.
Să ne întoarcem însă la minciuna că nu există imunitate și nu trebuie … “să ne culcăm pe o ureche” deoarece trebuie să ne fie frică, să trăim cu morvocul în fund și gata să îndeplinim cu acuratețe toate “recomandările” obligatorii ale “specialiștilor” – fuhrerii noii dictaturii medicale. De altfel, tentativa de ostracizare a oricărei adaptare și “relaxare” cum e numită uneori, este una permanentă și este principala activitate a fabricii de consens. De ce prezintă televiziunile zilnic reportaje de la spitale și arată cum mor oamenii de Covid, deși oamenii mai mor și de altele în același timp, iar accidentele de mașină deja sunt tratate ca rubrica meteo, la coadă. Iată un exemplu mai vechi: Dr. Vlad Stroescu: Ne-am obișnuit întrucâtva cu ideea bolii și riscul morții și asta nu e neapărat bine.
Orice tentativă de adaptare și ignorare a spaimei, orice încercare de a trăi cât de cât normal este puternic atacată în media, de fabrica de consens deoarece puterea politică și legală încă nu este deplin dobândită de noua dictatură a “resetului”. Resetarea începe însă prin ostracizare. Cei care trăiesc normal sunt dușmanii societății, dușmani ai adevărului oficial. Din această cauză, cei care au trecut prin boală și au scăpat sunt cei mai periculoși. Există o dinamică complexă a plandemiei și doresc să explic cât mai în amănunt de ce graba cu vaccinul are o altă explicație decât dorința de a salva vieți: se dorește ca ieșirea din criză să poata fi justificată prin vaccin, nu prin evoluția naturală a bolii, așa cum s-a întâmplat cu gripa spanilolă de exemplu: după primul impact destul de nasol, după valul 1 și valul 2, la aproape 2 ani de la începerea bolii, oamenii deja nu se mai temeau. Pe atunci nu era presa care să mintă că nu există imunitate la acest virus.
Despre chestiunea imunității am mai scris [referința de introdus] într-un articol anterior în care am explicat că nu există nicio bază științifică medicală care să susțină că nu există imunitate, ba din contră: cu fiecare săptămână care trece, cu atât crește evidența că imunitatea există. De ce? Foarte simplu! Deoarece cu trecerea timpului avem din ce în ce mai multe date care consolidează teoria principală că imunitatea se dobândește. De altfel, nu știu dacă ați observat, dar în ultimul timp nimeni nu mai discută despre dobândirea imunității de turmă.
Primul semnal pe care l-am avut legat de acest fenomen, a fost când am discutat cu o asistentă care după ce a făcut Covid era în continuare speriată că va face din nou. Când am întrebat-o de unde știe mi-a răspuns: așa se vorbește prin spital. Deci până și medicii au răspândit această gogoașă. Inițial, când a apărut boala, principala idee era să ținem curba sub control pentru ca spitalele să poată face față și să ajungem la efectul de turmă. Cu siguranță toți oamenii au auzit de efectul de turmă. Ei bine, efectul de turmă nu putem discuta de el în afara existenței imunității pe viață. Dacă ați auzit de efectul de turmă, este deoarece cei care au lansat această idee – că vom scăpa de virus abia când vom face 80% dintre noi – înseamnă că imunitatea a fost ideea de bază de la care s-a pornit. Pentru că fără imunitate, nu există efect de turmă.
Acum însă, deoarece economia nu a fost distrusă dintr-o lovitură și virusul nu a omorât încă suficienți oameni cât “să nu mai punem presiune pe planetă”, e nevoie de vaccin și de instituirea unor măsuri drastice extraordinare permanente sau măcare periodice prin care să se dea în cap din ce în ce economiei, mai ales țărilor sărace și în curs de dezvoltare care au o demografie în creștere. Dar poate despre demografie vom vorbi altă dată.
În concluzie, de ce dorește fabrica de consens să impună ideea că imunitatea nu există și trebuie să rămânem în continuare speriați – chiar și cei care au făcut virusul – și evident să tânjim după vaccin? Pentru că altfel, se termină distrația și mijloacele de control nu mai funcționează. De altfel, iritația cu care mass-media tratează aglomerația de la mall-uri și faptul că românii nu se tem de virus, denotă componentele psihopate ale acestor bolnavi și cat de porniți sunt pe direcția controlării totale a populației prin frică și teroare.
Imunitatea există cel puțin pentru timpul cât a trecut de la primul val, adică din martie – 8-9 luni. A nega asta, este absurd și într-adevăr MSM nu neagă. Face însă maxim ce poate face pentru a pompa în direcția opusă. Iată un exemplu: CNN prezintă un studiu care a găsit 2 bolnavi care au făcut din nou Covid. Unul a fost ok, altul nu a fost ok. În mor normal, din 2 cazuri nu poți face un studiu științific. Concluzia care este însă? Este prezentată posibilitatea reinfectării deși realitatea este imunitatea. Adica, din milioane de oameni, e normal că s-au găsit 2 care au făcut din nou. Poate sunt mai mulți. Poate sunt 1-2%. Dar nu știm nimic deocamdată. Totul e nou și boala nu e încă studiată. De ce să nu pornim de la realitatea fundamentală că dobândirea de anticorpi denotă că imunitatea există, chiar dacă numărul anticorpilor scade – ceea ce se întâmplă și la alte boli? La fel cum și la alte boli, scade numărul de anticorpi deși imunitatea rămâne, foarte probabil și la Covid e la fel. La fel cum și la alte boli, dacă sistemul imunitar – care are suișuri și coborâșuri – este într-o etapă proastă, cineva poate muri chiar dintr-o boală pe care a mai făcut-o înainte și pentru care a dobândit imunitate, dar având sistemul imunitar la pământ … până aici i-a fost.
Dacă imunitatea nu ar exista, oare nu am auzi de nenumărate cazuri de reinfectări? Iată totuși că fabrica de consens cu greu găsește exemple de reinfectări pe care să le folosească ca momeală pentru idioții care pun botul la rahatul servit cu lingurița de MSM.
Faptul că semnele de întrebare asupra imunitatății sunt mereu lansate în paralel cu însămânțarea ideii că vaccinul poate oferi o imunitate mai bună este un incidiu clar al teoriei prezentate aici. Iată câteva exemple de știri care deși vin din surse paralele, par toate scoase pe aceeași fabrică:
Cu greu vom găsi în astfel de știri sublinierea unui amânunt important: deși numărul anticorpilor scade (ceea ce este firesc) nu se știe încă numărul minim necesar de anticorpi care să garanteze imunitatea. Oriunde veți găsi această subliniere, să știți că vă aflați într-o zonă încă liberă de opinie, nealiniată.
Cei care aduc argumente că imunitatea prin vaccin va fi mai puternică decât cea prin trecerea prin boală, fac însă o mare eroare științifică și denota multă parșivitate: mai întâi vaccinurile trebuie să dovedească CĂ FUNCȚIONEAZĂ. Deocamdată avem … tehnica warp speed de aprobare a distribuirii acestora indiferent de cerințele unei cercetări medicale prudente. După ce vaccinurile își vor dovedi utilitatea – imunitatea la Covid – rămâne abia atunci să așteptăm să treacă ceva timp (poate un an) ca să putem lansa ideea că imunitatea dată de vaccinuri e mai bună decât imunitatea dobândită. Până una alta, la 8-9 luni de la primul val vedem că marea majoritate a celor care au făcut virusul prima dată nu l-au făcut a doua oară. Excepțiile sunt puține și se pot explica prin căderea dramatică a sistemului imunitar – poate atunci erau mai sănătoși ca acum (acele excepții). E la mintea cocoșului ideea prudenței și faptul că tocmai CNN (Fake News) publică un asemenea articol nu e de mirare.
Pe de altă parte, comparația cu alte vaccinuri este deplasată, deoarece vaccinul anti-covid este un nou tip de vaccin și este numit impropriu vaccin. Pasteur s-ar opune vehement denumirii noului ser de reprogramare genetică ca vaccin. Deși deoarece un alt termen mai bun nu avem și pentru ca publicul larg să înțeleagă (și să primească) ce este această campanie masivă de reprogramare genetică a umanității, s-a mers pe ideea folosirii termenului de vaccin deși evident a venit la pachet cu efectul (infim totuși) de respingere pe care vaccinurile le au. Însă vaccinurile anti-Covid care modifică ADN-ul nu sunt tehnic vaccinuri – vaccinul înseamnă inserarea unui agent asemănător virusului sau bacteriei la care se dorește stimularea dezvoltării de anti-corpi. Programarea genei umane ca să producă un asemenea agent în vederea educării sistemului imunitar este o cu totul altă minune. E ca și cum ai spune, o mașină este o lanternă. Da, mașina are niște faruri și o putem folosi ca o lanternă, dar principala caracteristică a mașinii este că putem merge cu 200km/h cu ea. La fel și cu programarea genetică: faptul că prin programare se comandă ADN-ului uman să facă o proteină care educă sistemul imunitar este ceva extraordinar cu mult peste un vaccin. Prin programare s-ar putea – dacă ar știi ce să modifice – chiar crearea unui agent (să îi zicem agent) care să și antreneze organismul să lupte cu Covid și să și reducă cu 20% fertilitatea, contribuind astfel la reducerea populației pe glob.
Termenul în engleză este MANUFACTURING CONSENT și a fost introdus de Noam Chomsky și Edward S. Herman într-o carte din 1988. Voi încerca în acest articol un fel de intro în concept, menționând că nu am citit cartea, deși l-am urmărit o perioadă pe Chomsky deși este puțin (sau mult) peste nivelul meu. După – și în timpul introducerii – voi încerca o exemplificare din mediul mioritic (dar nu numai) a teoriei lui Chomsky.
Trusturile de comunicarea în masă (mass-media) sunt instituții ideologice puternice și eficiente care îndeplinesc o funcție de propadangă sistemică însă coerciunea este ascunsă sau discretă, nu este explicită. Ce înțeleg eu aici? Să luăm în considerare un reporter sportiv care comentează un meci. Ideal, acest reporter, trebuie să transmită și să comenteze un meci cât mai obiectiv, fără a-și manifesta simpatiile, fără a comenta pozitiv echipa favorită și a comenta negativ echipa nefavorită. O astfel de relatare – obiectivă – ar corespunde unei prese ideale, libere, echidistante. O altă posibilitate a actului comentării unui meci ar fi declararea pe față a simpatiei față de o echipă. De exemplu, în cazul în care echipa României ar juca cu o altă țară, e firesc ca comentatorul român să fie biased, adică să aibă clar o poziționare. E firesc să se bucure când România dă gol, e firesc să dezaprobe deciziile arbritului împotriva echipei României etc. Coerciunea ascunsă, în exemplul unui comentator al unui meci este atunci când comentatorul este forțat prin diverse pârghii să țină partea unei anume echipe dar să o facă cât mai discret, pretinzând totuși obiectivitate și echidistanță. Pârghiile pot fi variate: un patron al unei echipe l-a cumpărat pe reporterul respectiv sau i-a promis un job bine plătit, sau poate trustul media care l-a trimis pe reporter la meci are un șef care are o anumită preferință și acesta și-o impune comnetatorului, etc. Termenul exact în engleză este covert coercion.
Un alt aspect al teoriei consensului fabricat este conceptul de model de propaganda(a comunicarii). Coerciunea asupra institutiilor mass-media nu se face aleator, de oricine și-ar permite (prin diverse unelte) să impună o asemenea coerciune ci de centrele de putere – in principal financiara.
Citatul de mai sus este un ciot … Ma apucasem de acest articol inainte de alegeri si a ramas un draft. Imi propusesem sa explic cat mai simplu ce inseamna consensul si fabricarea lui, dar dupa cum vedeti nu prea am reusit. De aceea nici nu am mai lucrat la el, incercand sa citesc mai mult in dorinta de a intelege mai mult si de a putea explica mai bine.
Dar timpurile se scurg deja prea repede si noile alegeri au dat un prilej pe care nu vreau sa-l pierd legat de subiectul tratat. Bunaoara, voi demonstra pe viu cum MSM incearca fabricarea unui consens cu privire la noul partid AUR, impingand anumite idei si cenzurand orice tentativa de echilibrare. Practic, din cauza urgentei si a surprizei – baba este cu fusta ridicata acum si putem sa vedem toata … splendoarea ei – fabrica de consens nu mai are timp sa cizelele productia ci lucreaza la foc intens, permitandu-ne astfel sa vedem acest desfasurandu-se chiar in fata noastra fără prea multe aranjamente si complicatii.
Teza
Avem asadar alegeri si un nou partid intrat in parlament. Nu e nimic nou, USR a facut la fel. O paralela intre cele doua fenomene, desi similare, ar fi suficiente sa demonstreze teza noastra: presa nu este libera ci este mai pervertita decat clasa politica. Practic, realitatea ne-a aratat ca sistemul politic este mult mai liber si democrat decat presa “libera” – cata vreme un nou partid, pornit complet de jos, fara fonduri, fara o miscare prea organizata, ajunge instant in parlament, denota o oarecare libertate. In presa mainstream insa nu vom vedea opinii “nealiniate” la consensul care se doreste fabricat – singura nealiniere este cea aliniata la alte centre de putere – pentru ca din fericire in Romania, desi presa este o fabrica de consens, exista 2-3 centre de putere cu interese putin variate si pe faliile tectonice, se mai intzeapa una pe alta pe mici subiecte.
Din start, doresc sa atrag atentia asupra unui aspect: libertatea si indepententa presei. Nimeni nu contesta libertatea – teoretica a presei si e complicat de dovedit lipsa libertatii. Sunt putini insa cei care pot arata de ce presa nu este libera, ce este o presa independenta, care nu emite opinii ci in fiecare subiect transmite opinii variate care sa acopere toate aspectele realitatii. Omul de rand are un oarecare sentiment si o oarecare intuitii ca “presa minte”, dar din pacate neavand o cultura a libertatii si neintelegand mecanismele de manipulare, este angrenat in lupta politica si minciuna nu este decat o acuza (o arma) indreptata impotriva competitorilor. Altfel spus, omul de rand, fara sa realizeze este angajat in fabrica de consens si se face pe sine un multiplicator si lucrator care propaga mesajele taberei de care este aliniat – in general politic.
Simplul fapt ca afinitatea fata de un anume centru media sau altul se face pe criterii politice denota anormalitatea si cancerul care domina in presa romaneasca. Bunaoara, ca sa trecem la exemplificare, avem pe de o parte tabara “pro-europeana” care include Digi24, Hotnews, Mediafax, Protv, Ziarul Financiar la care se adauga si tentaculele din exterior (rfi, deutsche welle, etc) si o tabara “pro-ciuma rosie” care a fost masinaria de tinut sub control balta electorala a fostului partid comunist si a satelitilor sai: grupul Antenelor, trusturile de stat (TVR, Agerpres etc), ziarul Adevarul, g4media, economica.net etc.
Ce nu doresc – si nu e treaba de un om – este o analiza a mass-mediei romanesti, a centrelor de putere care o controleaza si a intereselor acestor centre. Voi incerca – pe cat se poate – o limitare la prezentarea in presa a fenomenului AUR
Comparatia cu USR
USR dupa cum stim a aparut tot peste noapte in parlament. Nu cred sa fii fost niste alegeri la care USR sa fii obtinut 1% si apoi sa mai vedem inca 4 ani de zbatere dupa care sa faca surpriza sa intre in parlament, similar cum s-a intamplat cu AUR. Daca nu ma insel, USR a aparut in urma evenimentului Colectiv. Digi24 a imbratisat atat de mult USR-ul incat au lasat la o parte orice tentativa de independenta, profesionalism, echidistanta si implicarea ajunsese pana acolo incat certau pe unii lideri USR deoarece acestia nu doreau sa intre la guvernare, adica implicarea Digi24 intra in maruntaiele interne ale deciziilor USR si ale conturarii unei personalitati si orientari a noului partid. Nu doar liderii partidului, ci nenumarati membrii, chiar si din tara, erau zilnic invitati si li se oferau timpi generosi pentru a dezbate chestiunile. Altfel spus, Digi24 era ca un membru USR care insa are deja o portavoce foarte puternica si spre deosebire de alti membrii USR care in afara de a vota online pe acel simulacru de proces democratic pe care il are USR, si in afara de a-si manifesta opozitia sau acceptarea unei decizii pe pagina proprie de Facebook sau pe comentariile postarilor Digi24 pe retelele sociale ale emisiunilor in care se discutau problemele USR, acei mici minioni – idiotii utili de astazi – nu puteau face nimic, pentru ca una e o portavoce pe care o aud mii de membrii si milioane de potentiali alegatori si alta e o opinie individuala.
Spre deosebire de implicarea de atunci in USR, in cazul AUR, Digi24 nu doar ca nu a invitat macar un membru Aur in studio sa emita vreo opinie, dar reporterii Digi24 isi manifesta oroarea de faptul ca intrand in parlament, membrii Aur vor avea – prin lege – dreptul la cuvant si vor putea sa isi prezinte oferta electorala votantilor din Romania. Deci – zicea un reporter – va dati seama daca acest partid a obtinut atatea procente doar “fiind vocal” pe retelele sociale, ce se va intampla cand acest partid va putea sa vorbeasca si sa fie auzit de lume la televizor? Evident ca nu pot face referire la sursa, dar opinia enuntata mai sus a avut loc la Digi24 chiar in prima zi dupa alegeri.
Obiectivitate?
Intorcandu-ne la teoria lui Chomsky, sa facem un scurt memento sa spunem care este esenta acestei teorii. Fabricarea consensului este vedem deci o realitate concreta: anumite idei, anumite orientari devin consens in presa controlata (adica 100%). Realitatea ar trebui evident sa fie alta. Teoretic, Romania (si SUA) este o democratie si in democratii presa traditional a fost libera si a prezentat obiectiv realitatea. Ce inseamna insa acest obiectiv – deoarece cu siguranta multi avem tentatia sa zicem: niciodata si nicaieri nu a existat aceasta obiectivitate de vreme ce in spatele oricarei stiri se afla un om cu opinii proprii. Ei bine, intr-adevar e firesc ca un individ sa aiba o opinie. Insa au existat vremuri in care opiniile variate supravietuiau – si erau incurajate – in cadrul aceluiasi trust. In ziua de astazi, este imposibil sa gasim de exemplu la Digi24 o relatare neutra cu privire la AUR: un astfel de repoter, daca va face o asemenea gresala, va fi dat afara instant. Daca va relata AUR ca pe o miscare populara de succes, ca pe un exercitiu de democratie, acel reporter isi va semna condamnarea la moarte in presa romaneasca.
Trebuie deci sa facem diferentierea: exista situatia ideala in care presa este obiectiva si relateaza opiniile existente cat mai neutru (fara implicare, fara a spune: opinia asta e buna, asta nu e buna, dar exista). Exista situatia (ipotetica) in care fiecare reporter are independenta. La un show la aceeasi televiziune vedem un reporter care are o opinie, la altul vedem un reporter care are alta opinie. De exemplu sa zicem ca se discuta despre mancare, ce anume din masa traditionala de Craciun este mai bun: sarmalele sau carnatii? Nu ne-ar mira daca la Digi24 la o emisiune vom auzi: sarmalele si la alta vom auzi: carnatii. Ni se pare firesc. Niciodata insa nu vom avea o situatie similara cand e vorba de opiniile politice, deoarece Digi24 este fabrica de consens politic si mesajul actual catre trebuie sa fie emis este AUR sunt fascisti.
A venit poate momentul sa ne punem intrebarea: ce putem insa spune de Facebook? Cum de nu este si Facebook insa o fabrica de consens? In primul rand, Facebook este o fabrica automata de consens, in sensul ca are boti care verifica alinierea la consens. Nu doar Facebook ci si Twitter si Youtube. Singura problema cu aceste retele este ca exista un moment goldilike in care ajustarea botilor nu este inca optima ci exista unele posibilitati de esuare in tentativa de tinere sub control a consensului. Se intelege de ce: complexitatea este inca prea mare si puterea de conectare si atractivitatea acestor retele, au depasit deocamdata mecanismele de inteligenta artificiala care ar avea ca scop fabricarea consensului. De ce? Deoarece, deocamdata aspectul comercial a dominat. Daca in cazul presei MSM clasice, trusturile de presa sunt finantate de centre de putere pentru care aspectele financiare sunt putin relevante, avand deja puterea si interesele “mediatice” fiind doar de fabricare a consensului, in cazul Facebook, puterea de comunicare si folosirea acestora ca alternativa la presa mainstream sunt doar consecintele unor scopuri economice, financiare. Adica, initial companiile care au creat aceste retele aveau interese financiare. Mai putin Google care deja avand bani din motorul de cautare, a cumparat Youtube-ul doar pentru ca era inca o companie interesanta si una din sute de alte companii achizitionate pe care marele gigant le-a inghit de-a lungul timpului pentru a evita orice competitor. Facebook le-a scapat din aroganta: Google a crezut ca poate face un Facebook mai bun. A esuat si a pierdut cursa, dar in cazul Youtube i-a reusit. Putina lume realizeaza ca firesc ar fi ca Youtube sa fie o companie independenta: asa cum avem motor de cautare – Google, asa cum avem magazin online Amazon, asa cum avem retele sociale chiar mai multe – Facebook, Twitter, Gab, asa ar fi fost firesc sa avem si mai multe site-uri video. Stiu ca exista Vimeo, Bitchute si altele, dar Youtube are de facto monopol pe content video. Deci, cum Facebook a avut ca scop finantele, botii si mecanismele digitale de control, verificare, identificare a continutului, identificare a userilor si in general mare parte din resursele tehnice au fost indreptate inspre componenta de marketing de unde vin banii. Dar cum banii au fost deja facuti si nu mai sunt o problema si cum puterea Facebook devine din ce in ce mai mare, fabricarea consensului va deveni deja o prioritate pentru aceasta retea si deja este mai ales in SUA. Romania, fiind marginea lumii, are inca un privilegiu: cenzura pe Facebook este limitata din cauza resurselor Facebook dedicate Romaniei si limbii romane. Sa nu uitam ca botii trebuie sa cunoasca perfect limba, sa inteleaga sensurile, sa ingeleaga ironia, sa aiba o lista de cuvinte cheie interzise, etc. Necontand pe plan mondial, Romania a fost lasata la urma si botii nu fac treaba prea buna. De aceea, comunicarea relativ libera inca este permisa pe Facebook si controlul nu este inca total. Acesta este poate fenomenul cheie care a dus la succesul AUR (si al USR mai inainte): posibilitatea formarii unor opinii si a unor miscari, nealiniate consensului fabricat, lipsite de controlul centrelor de putere care detin fabricile de consens.
De aceea Digi24 s-a implicat in USR, din incercarea de a alinia directia USR la consensul fabricat si pentru a curma devierile de la consens. De aceea Digi24 & co. ignora AUR, din lipsa oricarei sperante de aliniere la consens si din dorinta de neutralizare (eliminare) a relevantei AUR prin ostracizarea si marginalizarea acestui partid si a membrilor. Au insa o mare problema: multi membri AUR nu au nici ei habar cum au ajuns parlamentari si deputati, adica nu sperau ca asa ceva este posibil. Articolul acesta este mai mult o initiativa exploratorie, o investigatie tehnica in incercarea de a identifica patternurile de succes ale acestui partid in speranta de a neutraliza pe viitor aceste mecanisme.
Outlierii sunt cel mai mare pericol pentru centrele de putere ale establishmentului in toate locurile si in toate vremurile. Daca partidele principale, traditionale, poti fi frecate pe o parte si pe alta, daca liderii acestora sunt relativ usor de controlat si sunt in primul rand testati si aprobati de centru, in cadrul outlierilor pericolele sunt mari. Dar care sa fie pericolul? Pai pericolul poate fi independenta. Insasi prin natura sa, fabrica de consens va deveni inutila cand se va dovedi ca produsele ei nu functioneaza. Reamintesc: fabrica de consens (MSM & co.) produce consens. Ce este acesta? Consensul este materia prima a patronului fabricii. De exemplu: familia traditionala nu exista, homosexualii trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca. Acest produs (materie prima) trebuie apoi sa devina consens, adica sa fie vandut cumparatorilor si toti cumparatorii sa il foloseasca. Daca acest produs nu este cumparat, fabrica nu aduce profit si muncitorii (reporterii, producatorii, influencerii, actorii “civici”) vor fi dati afara deoarece munca lor este inutila si mananca salarii degeaba.
Cum ne dam insa seama si cum putem identifica faptul ca unele produse vin de la fabrica de consens. Acestea au pe ele ștanțate anumite stampile (etichete). Etichetele sunt fie cuvinte cheie, fie metafore, fie idei. Iata de exemplu cateva cuvinte cheie (legate de Aur) ar fi: extremism, fascism, vizibilitate doar online, sprijin (pentru promovare pe Facebook) de la Sank Petersburt / sau Cambridge Analytica, membri alientati mental, misoginism, dacopati, troli, etc. Metaforele ar fi “prezenta vocala” (ca si cum USRistii ar fi fost o ceata de melomani cand au aparut), social media (la USR era salutat activismul online pe retele de sociale deoarece incuraja … “democratia”). Vocalismul si agresvitatea online in cazul USR erau prezentate pozitiv, ca mijloace de expresie a simtului civic, ca “greenshoots” ale democratiei. Niciodata in cazul USR nu s-a vorbit de troli, sprijin de la est etc. Apropos de sugerarea ajutorului rusilor: aberatia unei asemenea coalitii este dincolo de orice ratiune. AUR a aparut ca o miscare de unire a Romaniei cu Moldova. Va dati seama cat de mult si-ar dori rusii sa sprijine aceasta miscare? Cu toate acestea, rareori cand e vorba de Aur in MSM nu se sugereaza posibilitatea unui sprijin. Cum dovezile sunt zero, sunt aruncate in aer (fabricate) tot felul de specualtii aiuristice: ca si Trump a facut asa, ca poate i-a finantat IPS Teodosie si de aia au facut spam pe Facebook, ca sigur rusii au targetat audientele (bulele) etc, etc.
Diferențele culturale sunt considerate mai importante decât diferențele sociale;
Drepturile omului nu sunt considerate universal valabile;
Unele structuri democratice statale lipsesc;
Conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democrația.
Vom gasi insa o explicare a acestor puncte si o justificare a ostracizarii partidului Aur folosind termenul “extrema dreapta”? Nu, nu e nevoie. E suficienta ostracizarea. Titlul poate fi preluat de alte portavoci si tradus chiar in afara, prin urmare, mesajul este tranmis si consensul fabricat. Din nou disonanta logica amintita in cazul stampilei “boții rusi” se reia si in cazul catalogarii ca extrema dreapta. Care dintre punctele de mai sus sunt specifice acestui partid, cata vreme cu exceptia nationalismului, niciun alt punct de vedere al partidului nu este inca sedimentat si nu exista o orientare clara? De altfel, lipsa de coeziune si personalitate a unui nou partid s-a vazut si la USR in durerile facerii cand Digi24 s-a implicat – dupa cum am spus mai sus – in lupta interna, incercand sa puna cumva “indicatoarele” spre care trebuie sa mearga partidul pentru a evita “deraierile”. Similar, fiind partid nou, nici Aur nu cred ca are orientari prea clare, ideologii etc. Nici macar nu stim ce spune Aur si cine sunt membrii, deoarece totul este nou. Fiind nou, suprinzator si nealiniat insa este prea periculos pentru centrele de putere care aveau deja un partid “nou”, “revolutionar” – USR. Prin urmare, inca unul, pune probleme majore establishmentului. Repet uneori acest cuvant, fara sa dau detalii si fara sa ma explic. Nu este greu de explicat: simplul fapt ca s-a vehiculat un prim-ministru militar trebuie sa explice acest termen. Ca o mica paranteza, dupa cum stim USR s-a opus vehemen “solutiei militare”, semn ca fabrica mai are inca de cizelat in interiorul USR-ului.
Membrii sau simpatizanții Alianței pentru Unirea Românilor s-au remarcat, în special în ultima perioadă, printr-o prezență extrem de vocală în social media.
Vom vedea deseori repetata si aceasta mantra. De ce? Care partide nu au fost vocale in social media? Personal am avut de-a face foarte mult cu botii psd-isti care au generat sute de utilizatori care se inregistrau automat si postau automat pe Facebook. Botii faceau share la postarile lui Olguta si a lui Manda sau postau diverse meme si articole anti-liberale. Semn ca pana si botii rusi cumparati de PSD cu greu s-au prins ca principalul competitor e altul, nu PNL. Dar, revenint la social media: toate partidele care au membri au fost vocale in social media deoarece membrii sunt vocali si social media este o portavoce. Nu poti fi tacut pe social media decat daca nu existi. Ori partidele accesoriu ale PSD-ului nu existau prin membri lor, nu de putine ori s-au relatat cazuri in care in anumite zone, membrii PSD au fost incurajati sa voteze cu un anume partid-atas al PSD-ului doar pentru ca acesta sa intre in parlament. Lumea nu intelege acest mecanism, de ce PSD a preferat sa conduca prin aliante cu partide atas. Raspunsul este simplu: dinamica partidelor minuscule era folosita din varii motive: pentru pedepsirea temporara a unor nealiniati din partid, pentru refularea unor opinii diferite pe anumite subiecte punctuale, pentru acoperirea unui bazin electoral cat mai vast dar mai ales pentru beneficiile financiare ale legilor pe care tot ei le-au dat.
Urmeaza apoi in articol cei “patru piloni” pe care s-ar baza programul politic al AUR, acesti piloni fiind insa principalul camp de batalie al centrelor de putere (al patronilor fabricii de consens): familia, natiunea, credinta si libertatea. Aici am ajuns la un punct foarte important, deoarece indirect, in oglinda, putem vedea fata diavolului: ce anume si ce obiective are fabrica de consens, ce conses doreste sa produca in vederea inlcocuiri consensului actual – sau a lipsei acestuia – din societate.
Familia – patronii fabricii de consens nu au nevoie de familie. Familia iti consuma timpul: stai la masa, vorbesti, comunici cu familia, nu cu televizorul. Esti in afara sferei lor de influenta. Evident, daca esti familie homosexuala (0.001%), esti conectat direct la fabrica si poate esti chiar produsul ei. Poti fi chiar o creatie artificiala cu simplul scop de a fi folosit ca o unealta in procesul de fabricare a consensului. E mai mult spus legat de familie, dar principalul lucru de retinut este ca familia este sursa de ideologie, este locul de unde vin ideile noilor oameni, ceea ce este o problema majora pentru centrele de putere care doresc reformatarea si mai ales controlul ideologiei – aceasta este in fapt industria lor. Pericolul pentru centrele de putere pe care il reprezinta familia este evident chiar din primul paragraf din “analiza” celor patru piloane pe care doresc sa le distruga patronii fabricii de consens:
Pentru AUR, „familia este celula de bază a oricărei societăți viabile” – iată o expresie perenă, moștenită direct din Epoca de Aur, când cetățenilor model li se reamintea cu regularitate că familia era „celula de bază a societății”.
Natiunea – aici lucrurile au fost deja rezolvate. Prin integrarea in UE aceasta “problema” a fost rezolvata. Controlul este total si riscurile sunt infime. Exista insa momente de risc, cum ar fi crizele economice, in care producatorii de consens trebuie sa scoata produse dedicate pentru a pastra integritatea imperiului si pentru a stinge din fașă orice risc de “intoarcere in trecut”. De altfel, in curand vom vedea noi produse mediatice care vor asocia termeniul de natiune cu “intoarcerea in trecut”. Deocamdata, acest produs este “poleiat” cu idea ca inainte natiunile erau sursa razboaielor. Razboiul Franta-Germania ne este prezentat ca exemplu mereu cand se justifica existenta UE si se incearca mentinerea alinierii cu ideea implantata ca uniunea este singura protectie in fata razboiului. Va dati seama cat de civilizata si de moderna este Europa actuala incat daca nu ar fi UE, tarile s-ar lansa instant intr-un razboi? Oare nu vedem peste tot razboaie acolo unde nu exista uniuni? Nu vedem razboaie in Africa, in Asia, in America, in Australia si in Oceania unde nicaieri nu exista o uniune similara UE desi au exista razboaie in trecut? Ba chiar, razboaiele actuale sunt tot “opera” unuia dintre cele 2 imperii: cel Anglo-American si cel European.
Foarte interesant la capitlul natiune este ca desi Aur se declara pro-european nu este suficient. Europenismul cu jumatate de gura nu este tolerat in noul limbaj. Europenismul acceptat de fabrica este cel in care Moldova adera la UE si noi suntem “uniti” cu Moldova prin intermediul UE, adica suntem doar niste madulare ale aceluiasi trup. Unirea cu Moldova in afara UE sau fara binecuvantarea UE este blasfemie, deoarece nu face decat sa trezeasca “demonii” trecutului, sentimentele “nationaliste” care sunt evident periculoase.
Credinta – este principala piedica ideologica a fabricii de consens deoarece adeptii credintei nu … “consuma” sau consuma dificil produsele fabricii. Orice credinta este periculoasa doar daca nu este aliniata consensului. Credinta catolica este mereu ridicata in slavi. Nici RadioVatican nu a prezentat mai “cuvios” si mai fastuos vizita Papei Francisc in Romania decat Digi24. Cata vreme o organizatie religioasa este aliniata (papa e putin spus aliniat, este chiar patron), aceasta nu este deloc periculoasa. Am vazut in cazul USR cum organizatiile aliniate partial nu sunt ostracizate ci doar “modelate”, adica prin implicarea directa in dezbateri si prin pomparea unor puncte de vedere si a unor indivizi “aliniati”, fabrica de consens incearca si reuseste directionarea si coordonarea orientarii in acele organizatii. Nu conteaza natura organizatiilor. Problema cu Ortodoxia insa este ca insasi prin natura lor, ortodocsii nu sunt aliniati si nu sunt dependenti de lideri. Fiind soborniceasca, ortodoxia este probabil ultima reduta de democratie in lumea moderna, deoarece fiecare membru este puternic motivat sa “apere ortodoxia” reiterand principiile de baza ale ortodoxiei, asa cum in fiecare democratie, teoretic, cetatenii reitereaza mereu principiile de baza: libertatea, fraternitatea, egalitatea. Insa dupa cum vedem, aceste principii sunt depasite, si trebuiesc inlocuite cu “europenitatea”, adica supunerea oarba fata de Comisia UE si fata de tot ce vine de la Comisie. Vedem cum protestele din Franta, desi sunt evident o reactie democratica la tentativele de crestere a puterilor politiei (in fapt inca un progres mic dar ferm in marsul dictatorial), au fost prezentate negativ de fabrica de consens, ca pe niste “tulburari” ale unor “fascisti” care “au ars masinile politiei”. Cand insa imigrantii din Franta ard masinile politie, aceste proteste sunt prezentate ca “anti-rasisite”.
Disonanta logica cu privire la ostracizarea orientarii crestin-ortodoxe a Aur vine chiar in finalul “punctului” unde prost sa fii sa nu realizezi absurdul argumentarii: “Nicio mențiune despre musulmani, budiști, rastafarieni” in conceptia AUR. Cu siguranta, daca ar face un reportaj despre ce sunt rastafarienii prin satele din Timis (asa cum au facut despre AUR), ar gasi foarte multi rastafarieni pe-acolo …
Libertatea – aici este atacat AUR deoarece se declara anti-marxist. Digi24, care doreste libertate totala, ca toate minoritatila sa aiba drepturi, se gandeste si la marxisti si condamna AUR deoarece acestia se declara impotriva marxistilor. Asa cum vedem ca apara drepturile rastafarienilor, Digi24 se arata intrigata de faptul ca desi AUR se declara imptoriva libertatii de expresie, lupta impotriva marxistilor. Aici este probabil disonata logica maxima, deoarece evident libertatea de expresie include si dreptul marxistilor sa se exprime. Orientarea impotriva marxismului si afirmarea celorlalte valor, evident sunt chestiuni care nu au nimic cu libertatea marxistilor de a se exprima. De altfel, ce nici macar nu are curajul sa exprime Digi24 este temerile pe care comportamentul si ideologia unor membri USR le-au starnit la adresa oamenilor de rand. Eu personal, consider de exemplu USR un partid marxist tocmai prin militantismul anti-crestin pe care il afirma dar mai ales prin lupta de clasa si ideile socialiste extreme. De fapt, USR ar fi mai bine clasificat ca un partid socialist extremist. Nu de putine ori am vazut opinii in randul USR conform carora proprietatile ar trebui confiscate si nu de putine ori, opiniile economice ale USR s-au asemanat in totalitate PSD-ului. De altfel, programul USR publicat pe site-ul lor este plin de referinte socialiste. Iata un simplu exemplu, gasit in 1 minut: clusterele industriale. Aici USR nu face decat sa dea copy/paste din programul PSD unde e folosit de fapt termenul de “parcuri industriale”. Parcurile industriale sunt cele mai mari tunuri trase in Romania: statul (noi) finantam dezvoltarea de utilitati, logistica etc prin organismele administratiei locale (in general Consilii Judetene) care sunt apoi capusate de firmele de partid. Nu se intra intr-un parc industrial (cluster industrial) daca nu ai carnet de membru. Ineficienta acestor parcuri este crasa si nu sunt decat prilej de tunuri pentru smecheri. Asta vrea USR, dar nu numai asta. Iata de ce USR este marxist si de ce ideile marxiste sunt un pericol real in Romania, nu doar pentru ca PSD-ul a facut un melaj cancerigen intre tehnicile de acaparare a puterii si de control specifice bolsevismului si pseudo-capitalismul privat al camarilei de firme de partid . Toti membrii PSD sunt mari afaceristi, sunt adevarati capitalisti luptatori si inovatori insa ce lipseste este piata libera si competitia – aceste valori nu le vom vedea niciodata promovate in programul vreunui partid (nici macar la AUR), deoarece sunt adevaratul extremism de dreapta. Reducerea taxelor, micsorarea aparatului bugetofag, vanzarea tuturor companiilor de stat care nu sunt decat surse de tunuri si gauri pentru buget, stimularea competitie, dereglementarea – acestea sunt adevaratele masuri de extrema dreapta pentru care ar putea fi ostracizat un partid.
In final, poate ar fi necesara o concluzie si ceva predictii Nu voi face acestea ci doar voi face o recomandare: citiți, citiți, citiți. Rezistenta prin cultura este singura optiune in razboiul informatic si psihologic in care traim. Auto-educatia, informarea riguroasa si cu rabdare, gandirea critica, punerea sub semnul intrebarii a oricui si a orice, fundamentarea in scepticism si aratarea cu degetul a diavolului sunt singurele meceanisme de protectie. Insa inainte de toate, intelegerea mecanismelor de functionare a fabricii de consens este utila pentru a ne putea feri pe de o parte de produsele acesteia si pe de alta parte pentru a putea incropi o miscare de rezistenta. Ne aflam practic intr-un moment de cotitura pentru libertate cand, asa cum am spus, botii retelelor sociale sunt inca nepregatiti si nu dau eficienta maxima in fabricarea unui consens pe aceste platforme. Fara Facebook, probabil Romania ar fi astazi condusa 90% de USR si am avea cea mai “revolutionara” si “progresista” guvernare din intreaga UE. Predictia mea este ca in curand, produsele fabricii de consens nu vor fi doar prezentate la raft de unde noi sa putem sa le consumam ci magazinele vor fi inchise si curierul va veni la usa sa ne aduca produsele, fara ca noi sa le fii comandat. Cine are urechi de auzit, sa auda!
În toată această perioadă, în loc să protestăm și să dăm jos guvernul trădător, ne holbim mirați la ecranul lucios (mai nou mat) cum ne spune presa că “seismologii au fost luați prin surprindere de cutremur”. Deoarece reporterii sunt retardați și inculți, detalierea este irelevantă. Pe de altă parte, știrile nu ne dau informații ci emoții. Frica este o emoție, lipsa fricii și explicațiile raționale nu dau nicio emoție, prin urmare nu ajută la mecanismul de programare-control care este principalul scop al presei mainstream.
Așa cum spuneam în articolul anterior, seismologia nu este o știință, ci constă în 10% măsurători ale mișcării pământului și 90% basme legate de plăcile tectonice. Plăcile tectonice sunt o teorie științifică încropită ca să explice … cutremurele. Cum s-a ajuns la asta? Au măsurat unde au loc cutremurele, ce intensitate au și apoi au desenat o hartă. Unde sunt cutremure mai mari, au desenat falii ale unor plăci mai mari și unde sunt cutremure mai mici, consideră sub-falii. Este hazliu cum există și plăci mari și plăci mici în cadrul plăcilor mari.
Cu fiecare nou cutremur, plăcile și faliile sunt redesenate, deoarece nu totdeauna se pupă cutremurele cu faliile, deseori au loc excepții și prin urmare seismologii arată mirați, dar nu foarte mirați deoarece nu e prima dată când redesenează o subplacă. Căci plăcile mari se redesenează mai rar și schimbările de la pattern sunt puse pe seama “mișcării plăcilor”.
Mișcarea plăcilor este din nou un exemplu de observație care deși aproape corectă, vine în susținerea unei teorii șubrede, care deseori este infirmată de observații. În primul rând, există o proastă imagine în acuratețea măsurătorilor. Se bagă în față NASA, se bagă sateliții, dar eu nu văd cum pot să măsoare sateliții o diferență de 1m câtă vreme sateliții sunt în aer, deci nu au o poziție fixă și triangularea nu este chiar o magie, având deseori o marjă de eroare destul de mare. Mai ales dacă un întreg continent se mișcă, cum pot ei să determine această mișcare dacă sateliții sunt poziționați în funcție de continent? Singura măsurătoare cât de cât reală a deplasării s-ar putea face doar cu laser.
Una peste alta, chiar în cadrul teoriei plăcilor, cutremurele din Gorj nu sunt ceva ieșit din comun. Ieșită din comun este căderea în plasa presei a specialiștilor care au afirmat că nu se așteptau (pe bune) la așa ceva dar nu prea a mai contat explicația ulterioară: deoarece nu avem date, deoarece nu am avut senzori în această zonă și deoarece subfaliile desenate de noi sunt varză, rareori bat cu realitatea. Un eveniment similar a avut loc în 2016 când a fost un cutremur la Brașov și din nou seismologii noștri au exprimat mirare pe care presa a transformat-o în șoc.
Filosofiile legate de motivația războiului între națiuni nu încetează. E bine să nu înceteze, dacă am învăța ceva din ele și am acționa, dar dacă doar le rumegăm, transformându-ne în consumatori de spaimă și pe lângă starea de frică și în general de deznădejde mai ne lăsăm dominați și de perspective greșite asupra lumii, construite pe informațiile, perspectivele și mai ales emoțiile pompate de duhurile care controlează fabrica de consens, suntem expuși accidentelor.
Altfel spus, doresc să lansez ideea că putem – într-o oarecare măsură – să prevestim ce se va întâmpla și să ne poziționăm corespunzător pe plan personal în raport cu viitorul. Zic în plan personal deoarece în ciuda tentațiilor de evadare către macro, în intenție scopul activității mele online (atât pe blog cât și pe social media) este să transfer puțin know-how și … lifestyle către compatrioții mei aflați mereu în mari dificultăți din cauza provocărilor geografice dar și ale vremurilor în care ne aflăm. În ciuda ispitelor, nu-mi fac iluzii că pot ajuta cu ceva la un nivel peste nivelul individual, deoarece sunt sceptic – ca să zic pe scurt.
În orice conflict există o balanță de putere. Vă voi da un exemplu simplu ca să înțelegeți ce doresc să spun. Să zicem că doi copii vecini au un conflict. Se ivește pur și simplu deoarece viața e complexă. Prin urmare, unul îl bate pe celălalt. Celălalt are însă un frate care când vede conflictul (dacă e în zonă) vine și își ajută fratele, pedepsindu-l pe agresor. Dar pedeapsa fratelui mai mare este redusă și auto-constrânsă deoarece acesta știe că agresorul are un tată agresiv și dacă exagerează prea mult în pedeapsă, urmează să și-o fure și el chiar dacă agresorul inițial încasează oricum pedeapsa dar nu la amplitudinea posibilităților fratelui apărător. Data viitoare, agresorul de acum însă se va feri să atace pe vecinul mai slab care l-a provocat să îl atace de frica fratelui. Dar deoarece are un tată puternic și rău de care știe că fratele acestuia se teme, deși nu îl va mai bate, nu se va da înapoi în a-l înjura. Deoarece singur, copilul cel mic și neajutorat nu se poate apăra, dar dacă ia bătaie, fratele său va sări – nu însă pentru o înjurătură sau poate pentru un șut în fund. Evident aceste fapte par ancestrale în ziua de astăzi când copiii sunt urmăriți și la locul de joacă 99% din secunde și la cel mai mic conflict indiferent cât de superficial, părinții intervin și îi cenzurează, așa cum Facebook (și rețelele sociale) super-cenzurează orice conflict online și încearcă să creeze un bubble society în care microagresiunile sunt pedepsite instant, poate chiar la momentul intenției. De aceea balanța de putere în viitor va căpăta moduri de expresie mult mai complexe și mai … elaborate, până când bula se va sparge și ne vom întoarce la arme, așa cum se întâmplă deja în Afganistan, Siria, Ucraina și alte zone ale planetei.
Legile naturii ne spun cumva că în orice conflict, agresorul se va întinde până va fi oprit și până va calcula că dacă mai face un pas, costul beneficiu-pierdere nu va mai merita și prin urmare, acolo se va trasa granița. Un alt fel de a declara această lege, ar fi aceea că în conflictele internaționale nu există emoție, compasiune sau justiție. Nici măcar oboseală. Totul ține de resurse, asset-uri, capacități, constrângeri.
Mergând acum la conflicul din Rusia, ce putem spune legat de balanța de putere? În primul rând, m-aș întoarce puțin în timp în perioada post-sovietică proximă – e firesc că NATO s-a extins atunci deoarece nu exista nimeni ca să oprească această extindere. Prin extinderea NATO, SUA dobândeau noi avantaje care au meritat să calce peste promisiunile verbale (deci oricum irelevante) oferite de președinții americani rușilor.
Paranteză – nu știu dacă am mai spus și dacă cititorii au clar în minte acest mic dar important amănunt – SUA nu a garantat niciodată în scris URSS-ului sau Rusiei că nu se va mai extinde. Gorbaciov s-a mulțumit cu garanții verbale. Nu există niciun document unde SUA să se fii angajat – noi nu ne mai extindem. Există însă document în care SUA și Rusia se angajază să ofere garanții de securitate Ucrainei …
Deci dacă SUA a putut, deoarece balanța de putere la acel moment dat a fost în favoarea lor, a împins NATO spre periferie, din motive evidente: extinderea influenție militare și a controlului politic. Practic prin aderarea la NATO, fiecare țară (mai ales cele mici și slabe) devine supusă politic total SUA. Prin simpla prezență a capacităților militare și în general prin desfășurarea unui aparatus diplomatic, SUA pot afecta major politica unei țări mici defavorizând, lovind și chiar eliminând potențialele centre de putere politice care sunt anti-imperiale. Turcia este exemplul care confirmă regula, în sensul că s-a mers până acolo încât întreaga armată turcă să fie implicată într-un complot de eliminare a președintelui.
De la extinderea NATO, până la tentativele de control și colonizare a sistemului financiar și energetic al Rusiei în perioada lui Eltin, totul se explică prin cheia balanței de putere – SUA au încercat maxim ce au putut să reușească și Rusia ar fi făcut la fel (sau chiar mai rău) dacă se aflau într-o poziție similară.
Dar dacă tot discutăm de acea perioadă, avem și un exemplul de partea rusă: Transnistria. Rusia a folosit slăbiciunea României din acea perioadă (și oarecum a Moldovei) și și-a păstrat Transnistria, chiar intenționând ocuparea întregii Moldove, care la nivelul intenției rusești de atunci, trebuia să fie un nou Kaliningrad pentru partea estică a Europei. Faptul că nu “a insistat” în această direcție, deși putea, se datorează calculului (greșit sau nu – vom vedea) de atunci, că Ucraina va rămâne permanent în sfera rusă, prin urmare, nu este nevoie de ocuparea militară a Moldovei. CSI-ul de asemenea este cumva tot un fel de tentativă de creare a unui NATO post-sovietic mai restrâns și mai dependent cumva de Moscova decât Pactul de la Varșovia care s-a dovedit un eșec al istoriei.
Înainte de a trece la câteva observații legate de balanța de putere în actualul conflict, aș dori să explic de ce am inclus în titlu și “accidentul istoric”. Prin accident istoric mulți înțeleg evenimente întâmplătoare sau personalități care reacționează ciudat, în mod neașteptat, în afara “realiăților”. De fiecare dată când auziți de accident istoric, vă propun să gândiți – complexitate. Viața este complexă și este imposibil de calculat toți parametrii care influențează istoria. Pe lângă complexitatea vieții, intervenția divină poate de asemenea să direcționeze evoluția puternic într-o direcție sau alta, astfel încât orice analiză logică, rațională, coerentă să nu mai aibă niciun sens. Dar acesta este rolul lui Dumnezeu, rolul oamenilor este să facă ce pot, iar a gândi și a calcula este posibil omenește.
Prin prisma conceptului de balanță de putere pe care am încercat să îl prezint și să îl propun ca schemă de gândire în tot ce vedem că se întâmplă în război, care să fie argumentele pentru care să sperăm că Rusia se va opri la Donbas și Lugansk și nu va ocupa întreaga Ucraină? În primul rând, această idee este cumva una nouă, lansată de Fabrica de Consens pentru a justifica – în continuare – efortul vestului de a trimite arme în Ucraina. Pentru a face grea viața rușilor și a-i descuraja să înainteze dincolo de aceste provincii … de aia se spune meltenilor că Rusia se va opri și nu va ataca prea curând Polonia și țările NATO. Argumentul vedem că s-ar încadra în teoria balanței de putere, dar greșită este evaluarea constrângerilor de o parte și de alta. Greșala (intenționată) se face în subestimarea capacității rușilor și în supraestimarea capacităților ucrainienilor și a ajutorului primit. Totodată se ignoră eșecul sancțiunilor – o mare greutate în balanța de putere. Motivele acestei minciuni programate sunt penibile, au rațiuni financiare și țin de meandrele industriei de fabricare a consensului.
Așadar Rusia va continua ocuparea Ucrainei – poate nu acest an, dar până la un tratat … războiul nu se va termina. Avem deci pe de o parte puterea armată a Rusiei. Convențională! Măcăne aiurea “analiștii” că Rusia stă prost. Stă, dar se adaptează. Recent Rusia a făcut următoarele progrese în război:
nu mai pierde aiurea tancuri și convoaie din cauza problemelor logistice și a expunerii liniilor de aprovizionare; această anomalie (cine se aștepta la asemenea greșeli din partea unei armate de top???) s-a datorat tentativei de “război blitz” a rușilor. Privit retrospectiv, a fost un pariu. Dacă câștigau, rușii ocupau Ucraina rapid, în câteva zile și realizau o lovitură de imagine puternică care urma să rezoneze ani de zile și să fie fundamentală pentru discursul în raport cu vestul. Cam cum a fost aselenizarea pentru americani … Dacă au pierdut, au pierdut ceva oameni și resurse, dar nu contează în ecuația finală a războiului. Este doar un procent (1,2%) în plus la cost. Mai nou rușii au învățat să lupte cu mai multe arme odată, nu fac greșeli de expunere și chiar câștigă bătălii tactice (nu prin dominarea puterii brute) – vezi Popasna …
sancțiunile nu au avut efect. Singura măsură care ar fi avut efect ar fi fost tăierea totală a petrolului și a gazlor. Rușii însă au calculat bine apriorii că pentru nemți asta e imposibil. Să nu uităm de unde au plecat! I-au pregătit pe nemți atât de bine – în sensul că i-au strâns blocați în lațul dependenței – încât chiar porniseră acea conductă Nord Stream 2 … atât de mult credeau nemții (looseri și incapabili) că vor putea ei să sugă gaze ieftine de la ruși. Incompetența și prostia nemților în relația cu rușii este cumva comparabilă cu docilitatea cu care aliații l-au tratat pe Hitler în build-up-ul celui de-Al 2-lea Război Mondial. “Cehia – o țară departe …” – reacția prim-ministrului Britanic când Germania a ocupat Cehia este acum comparabilă cu declarația lui Olaf – It does not help “if the lights go out here”. În ciuda tentațiilor de a-l exonera pe “Scholz-o-matic” deoarece el doar moștenește rahatul pe care i l-a lăsat în poală cea mai proastă femeie din politică din ultimii 100 de ani (cu consecințe poate mai nasoale decât ale Elenei Ceaușescu), adevărul este că toată Germania (și nu doar Olaf) este pur și simplu incapabilă să se ridice la importanța momentului pe care îl trăim și prin urmare foarte probabil nu va mai exista o Germanie în viitor, așa cum nu va mai exista UE
Ar fi mai multe de zis, dar nu o lungesc. Pe ambele planuri (militar și economic) Rusia are ce greutate să pună în balanță. Dar Ucraina (și vestul) ce pun? Alte arme decât cele care sunt acum trimise Ucrainei, nu există! Cu cât trece timpul, cu atât entuziasmul de a ajuta Ucraina scade și de asemenea Ucraina pierde oameni capabili să opereze acele arme. Militar, nu prea există alte soluții pentru a ajuta Ucraina. Singura soluție militară ar fi fost atacarea Rusiei de către toate fostele republici sovietice care au probleme cu Rusia (Moldova în Transnistria, Georgia în Osetia și Abhazia, etc). Poate însă că exista chiar o coordonare și un plan de atac al Rusiei în toate “punctele fierbinți”, și reaprinderea focarului din Nagorno-Karabakh chiar recent (anul trecut) este un argument. Că nu toți s-au aliniat și că efortul a fost cumva dispersat în timp (aș adăuga aici și Kazahstanul care dacă pica în afara Rusiei însemna o pierdere masivă pe plan economic și geopolitic) este altă poveste, dar poate în aceste tentative de lovire a intereselor Rusiei în diverse puncte se află în spate tot SUA de unde motivația de pornire a războiului din Ucraina ca mutare imposibil de amânat pentru ruși în perspectiva înarmării și fortificării acesteia de câtre NATO și poate chiar a includerii ei în alianță.
Să ne întoarcem acum la ce concluzii putem trage pe plan personal care să ne poată ajuta în viața de zi cu zi. Din ce s-a consumat deocamdată din conflict, vedem clar că există un oarecare răspuns al vestului și există chiar perspectiva ca NATO să rămână în picioare și prin urmare, falia dintre continente să crape undeva prin Ucraina, poate chiar la granița cu noi și rușii să se oprească din alte tentative. Practic în scenariul pozitiv al evoluției acestui conflict, chiar în cadrul analizei orientate înspre balanța de putere, putem spera la un război rece. Ne place rece deoarece înseamnă că nu este fierbinte și înseamnă cu nu avem parte de bombe și de moarte. Dar lucrurile nu stau chiar așa și vă rog să aveți răbdare să încercați să înțelegeți argumentele mele pe care deși poate nu le detaliez și formulez corect, le am foarte clar în minte și le repet periodic prezentându-le sub o formă sau alta.
Să privim acum spre SUA/NATO prin prisma balanței de putere, ca actor. Am amintit la început că NATO a profitat de slăbiciunea Rusiei în perioada post-sovietică. Dar asta face și acum! A profitat de incapacitatea Rusiei de a controla Ucraina politic și prin urmare și-a întins masiv influența politică în Ucraina. Era suficient pentru americani să nu facă nimic în Ucraina pentru ca acest război să nu existe. Era suficient să permită echilibrului intern – care iată a durat 20 de ani – să decidă ce fel de politicieni ajung să controleze Ucraina și în ce măsură. Altfel spus, spoiala de democrație și divergențele interne, dacă continuau, puteau permite ca la putere în Ucraina să ajungă și pro-ruși și pro-europeni, să existe o alternanță, să existe o dinamică care să nu ducă la conflict armat. Rusia a pornit în 2014 tensiunile din Donbas și Lugansk doar ca răspuns la Euromaidan. Vă amintiți “Fuck the EU” a lui Nuland?- o mică rază de “lumină” din grota centrelor de strategie care decid soarta noastră și a UE, din partea Imperiului. Așadar, cum UE este slabă și nu poate face nimic în Ucraina, SUA își urmărește interesul și împinge la maxim pe toate planurile în vederea lovirii Rusiei. A făcut-o prin Euromaidan, a făcut-o prin sancțiunile care au urmat ocupării Crimeei, au făcut-o înarmând ulterior Ucraina. În ciuda războiului actual, “investiția” în Ucraina a dat roade. Din punctul de vedere al SUA, al intereselor SUA, Ucraina este deja o reușită – Rusia a fost sancționată (atât cât este), armata a fost afectată, rușii și-au dat pe față cvasi-irelevanța în eventualitatea unui război convențional cu NATO sau SUA, anumite arme secrete sau inexistența lor au fost analizate (rușii poate au fost tentați să le folosească sau au dovedit că nu le au) etc, etc. Ca să nu mai zic de generalii ruși omorâți care sunt evident rodul suportului pe care americanii l-au dat rușilor. Probabil resurse masive ale ucrainienilor au fost folosite pentru omorârea generalilor care acțiuni însă nu știu în ce măsură au contat în ecuația finală a ucrainienilor, care în orice scenariu vor fi (și sunt deja) sacrificați pe altarul balanței de putere.
Dacă SUA a lovit deja fatal Rusia sau măcar a dat pe fața incapacitatea pe plan convențional a armatei rusești, ce mai rămâne de consumat? Riscul nuclear … în această cheie trebuie să citim riscurile pentru noi, în aceea că așa cum am spus dinainte de începutul acestui război SUA dorește un război nuclear Rusia-Europa și dorește ca SUA să nu fie inclusă!
Iată deci că riscurile masive pentru noi sunt ca așa cum sunt uncrainienii, să fim și noi, puși la mezat. Nu contează neapărat scenariile și evoluțiile care ar putea duce la asta. Dacă extragem esența acestui conflict – balanța de putere – și vedem clar care sunt cele două puteri, ce urmăresc și încotro înclină balanța, putem să evaluăm corect și riscurile noastre. Și acestea sunt imense. Dar deja am lungit-o …
Cine face omicron, nu mai face delta. Și cică cine a făcut delta, poate face omicron. Omicron evident e mai blând, că se duce în sus (nas/faringe) nu în jos (gât, plămâni). Prin urmare, omicron va cam termina plandemia, cel puțin pe moment.
Acum, evident că rămâne valabilă ideea că oricând se poate lansa un virus nou sau o tulpină nouă, deși e destul de tricky să nimerească una care să fie și stealth și infecțioază și să omoare selectiv, nu în scară largă.
Să nu uităm niciodată din vedere când vorbim despre omicroane, delte și altele că virusul ăsta este artificial și a fost lansat intenționat. Cum știm asta? Păi știm deja că e artificial (teoria e acceptată de mainstream, avem suficiente leak-uri și mai ales explicații genetice) și apoi coroborând cu unele evenimente ciudate dinainte de apariția virusului în China, putem concluziona că între cele două scenarii – planificare și accident, planificarea este mai probabilă. Nu vă plictisesc cu prea multe, amintesc doar acel eveniment Event 201 organizat de Johns Hopkins (cei care au și lansat inițial modelele cu milioane de morți în câteva luni), World Economic Forum și Bill & Melinda Gates. Culmea este că materialele și întreg evenimentul este păstrat activ online ca un fel de sfidare totală și siguranță de sine că oile nu se vor prinde. Le puteți vizualiza și pe Youtube.
La nivel de zvon (deoarece nu mai știu unde am citit) aș aminti că unele leakuri arată și că fundația Gates a finanțat acel ONG care s-a ocupat cu studierea virusului în China. Deci avem legătura directă între producția virusului și mecanismul de control și comandă la care s-au antrenat în Event 201. Evident, acesta este doar un exemplu, sunt mai mult. Unele sunt firești, adică o pandemie era așteptată. Dar coincidențe ca Event 201 sunt excluse, și actorii și timingul și patternul evenimentelor pandemice comparat cu pregătirea, arată că nu avem de ce să mai avem semne de întrebare cine sunt actorii și de ce s-a întâmplat totul cum s-a întâmplat.
Am mai povestit în vară cum există în plandemie momente de respiro prin care oile sunt lăsate să se calmeze înainte de a face un nou pas mai departe. Bunăoară acum s-a calmat chestiunea cu vaccinurile pe plaiuri mioritice și pe ici pe colo în afară. Marea Britanie e un caz aparte deoarece sunt esențiali. Elitele nu vor să distrugă perla coroanei deoarece britanicii vor fi populație esențială în Marele Reset. În schimb, Australia, Austria, Franța, Italia și altele sunt deja captive certificatului.
Dar noi nu avem parte decât de un momentum. Era bine dacă băgau de acum (din punctul lor de vedere) deoarece oile aveau timp să se obișnuiască cu blestematul de certificat, cum să îl folosească, cum să îl tipărească etc. Dar deja 99% dintre oi au fost dresate deoarece la mall nu se intră fără, prin urmare, nu contează dacă în etapa actuala procentul de vaccinare nu este suficient de mare și certificatul nu e trecut prin lege. Este timp de noi tulpini și de noi campanii pentru a speria oile suficient cât să primească fără probleme certificatul obligatoriu. Mai ales că se dorește implementarea vaccinării periodice, dacă se băga acum la noi și cum expiră deja pentru unii și la noi, asta adăuga o problema suplimentară, anume frecvența care la noi este la fel de greu de băgat pe gât oilor ca și prima vaccinare. Deci s-a preferat așteptarea pe baza ideii că trebuie ceva timp ca oile să fie adaptate la noi și de asemenea, cu ocazia noilor campanii și tulpini, spaima fiind reactualizată, se va putea băga la pachet și periodicitatea care acum nu e deloc bine promovată, deoarece pur și simplu fabrica de consens nu a avut capacitate de producție suficientă, certificatul ocupând tot spațiul și inflația venind din urmă.
Vedem de ce dorea Rafila ca turbatul să bage certificatul până la 1 ianuarie – ca să nu piardă spațiul de emisie care e acum ocupat de hiperinflație și ca să apuce să bage certificatul înainte de o eventuală fierbere a mămăligii care să ducă la anticipate și care să spulbere vaccinarea obligatorie pentru 3-4 luni până vom avea un nou guvern. Să nu credeți că Rafila &co nu știau de pe atunci că omicronul face vaccinul inutil, pe lângă faptul că omicron nu e deloc nasol (1) și vaccinul nu protejează împotriva omicron (2) – cum vedem peste tot în țările vaccinate.
În concluzie, ni se mai dă timp ca să facem ce trebuie. Din păcate mulți încă dorm și cred că scăpăm. Vai de ei! Cu toate acestea, omicronul care probabil este evoluție naturală chiar dacă a pornit din virus artificial, oferă imunitate sporită care probabil va acoperi și eventuale noi tulpini. Asta le va încurca puțin treaba deoarece ei aveau nevoie de morți cât mai mulți nu de rată de infecție mare. Dar după cum știm, natura e deosebit de greu de stăpânit și în teoria compelxității, știm că mici variații în parametrii inițiali ai unui sistem complex, pot duce la situații total diferite după un număr suficient de mare de iterații. Chiar dacă pot lansa tulpini noi, sau viruși noi, cum se propagă aceștia în societate și cum reacționează pe milioane de oameni este greu de prezis acum când omicronul este destul de ciudat/diferit de celelalte tulpini și a reușit atât de mult să le încurce planurile.
În plus, pe lângă specificitatea omicronului, mai avem și impactul asupra vaccinaților care poate crea o reacție de feedback extraordinară în sensul pierderii încrederii și tracțiunii pe care – în ciuda eșecului și în cazul delta – vaccinul o avea totuși. Adică, cu puțin ajutor statistic, reușiseră să convingă lumea că vaccinul e bun și că protejează deși vedeam toți vaccinați care făceau boala. Și se suprapunea faptul că oricum virusul a fost totdeauna blând cu 90% dintre oameni (cei sub 60-70 de ani și fără comorbidități nasoale) cu narativul că vaccinul ajută și de aceea sunt simptomele ușoare (nu se ajunge la spitalizare). Acum însă, omicronul a dat în toți și nu mai merge nici măcar măcănitul că te ajută să nu mai mori pe capete, că oricum omicronul nu omoară ca delta, prin urmare, avem pe de o parte darea pe față a minciunii vaccinului și pe de altă parte, eliminarea fricii față de virus. Pe măsură ce oamenii văd și aud în jurul lor pe alții care au trecut prin omicron, de voie de nevoie, lumea acceptă ceea ce trebuia să accepte inițial – că boala este endemică, o boală simplă, tratabilă, care nu omoară pe capete și nu are nevoie de măsuri speciale cum ar fi carantine, măști și vaccinuri. Ori asta nu e bine, deoarece ei aveau în plan vaccinarea periodică. Și cum să mai pompezi asta acum?
Asistăm așadar la fumarea unei prime etape din planul Marelui Reset. Avem bineînțeles alte scenarii care vedem deja că se desfășoară accelerat – hiperinflația și războiul. Mai sunt ca “backup” căderea/închiderea băncilor și atacurile cibernetice care să paralizeze infrastructura. Dar astea, fără certificat, nu îi ajută prea mult, deoarece certificatul avea scopul de id global care urma să fie folosit ulterior pentru controlul populației care va mai supraviețui războiului. Evident că se vor găsi mijloace noi de implementat și acest biocip despre care se vorbește poate fi unul dintre noile produse ale fabricii de consens.
Nu prea îmi place să analizez oamenii cu probleme mentale dintre care CTP este evident unul. Că CTP nu are o minimă cultură democratică, mi-am dat seama devreme, încă de când lingea în cur PSD-ul și Iliescu. Hipsterii de azi nu au habar, deși Google îi poate ajuta. Dar acest gunoi, un dinozaur al unui regim de tristă amintire (“tranziția neo-bolșevită iliesciană”) care a mâncat ceva decenii din istoria României, mai are încă picioare solide și rezistă pe oglinda de spălat creiere și de aceea mă simt cumva obligat să vin cu o scurtă explicație.
Pe de o parte, am observat că CTP este o componentă a mașinăriei de fabricat consens despre care am vorbit în mai multe articole. Pe scurt, această mașinărie produce narativul care determină politica (prin presă și influenceri). Sursa narativului este discretă, în umbră dar putem vedea modul de acțiune și de producere a unui narativ de către punctele de distribuție a acestui consens. Bunăoară, cu privire la certificat, am explicat că acesta are rol de buletin de identitate global ca infrastructură de implementare a conformității ca monedă globală, pentru început. Ulterior, se intenționează transformarea acestuia în conector la server, gadget prin care vom primi softul genetic și instrucțiunile de urmat pentru a fi buni cetățeni, în opoziție cu “dușmanii poporului” sau “bandiții” cum erau catalogați în sistemul bolșevic. Rolurile certificatului și ale gadgetului cu care va fi upgradat sunt însă multiple și nu are rost să o lungim aici.
Funcțional CTP este operat de “moderatorii” de la Digi24 care tehnic au rol de CTC al produsului. CTP produce narativ și marfă conformă cu normele de producție și este verificat de moderatori. Deși uneori ce spune CTP nu pare conform specificațiilor, produsul iese totuși pe fabrică deoarece una e produsul alta e folosirea lui. Și la urma urmei, meșterul care face produsul nu trebuie să judece cum va fi acesta folosit deoarece e treaba agenților de marketing să învețe oamenii ce și cum. CTC-ul are rolul de a se asigura că produsul nu are ceva defecțiuni, cum ar fi de exemplu să înceapă CTP să zică că măștile nu mai sunt bune. Asta ar fi auto-anihilare, deoarece chiar dacă ar susține pe de o parte certificatul verde, CTP ar săpa la rădăcina unor simboluri importante. Ca o jucărie interesantă dar periculoasă pentru copii. Ceea ce nu e cazul acum cu această critică la adresa lui Rafila.
Deci deși pare o desincronizare în narativ, nu avem a face cu o manifestare a disonanței cognitive despre care am mai tratat. Concret, CTP îl critică pe Rafila că o dă întoarsă cu certificatul. Ca bolnav mintal și psihopat ce este, CTP face spumă că nu vede la pușcărie (sau torturați) pe cei care nu primesc cu vaccinul. Spun că este psihopat deoarece tremură când vine vorba de orice măsuri de coerciție care apar pe tapet și pare transplantat dintr-o epocă de tristă amintire pe care uneori o critică cu o falsă detașare, căci de fapt el este un tiran laș, fără putere, care în viața lui a folosit pixul ca armă deoarece nu s-a descurcat mai bine cu altele și deoarece altfel probabil nu ar fi rămas liber ci ar fi ajuns la pușcărie.
Rafila însă are o perspectivă mai de sus, și e departe de el renunțarea la certificat. Cunoscând planurile, și fiind sincronizat la modus operandi global, Rafila are altă misiune acum și este un general care luptă pe front și este criticat de un soldat tembel. Făcând o paralelă cu armata, Rafila așteaptă lansarea nuclearei, și CTP îl critică de ce a dat ordin la soldați să stea în bunker deocamdată, până ajunge racheta cu nucleara la destinație. Care racheta pare a fi acest omicron.
You must be logged in to post a comment.