Initial ma gandeam sa intitulez articolul „Ce traznai mai spune panadolul anti-criza”, ca replica la articolul lui Adrian Vasilescu: „De ce nu renunţăm la euro„. Pentru cei care nu stiu, BNR are un acord mai mult sau mai putin discret cu marile trusturi de presa conform carora acestia sa le faca reclama gratuita, altfel nu vor mai putea sa publice. Nu s-ar explica altfel de ce toate marile ziare si trusturi de presa, de la Gandul, Mediafax, Ziarul Financiar si Capital il publica pe Vasilescu si cu ale sale gogosi, iar televiziunile in loc sa il invite pe Ilie Serbanescu care este un critic al politicii BNR, il invita pe Vasilescu care baga gogosi si live si in scris.

Principala teza a lui Vasilescu este ca avem nevoie de valuta (adica de euro) pentru ca platim petrolul in valuta si avem nevoie de valuta cu care sa platim petrolul. Va imaginati asa ceva? Cata inteligenta, cat profesionalism, cat fler financiar are acest om ca realizeaza ca ar fi bine sa ai valuta cat mai multa.

Au fost timpuri grele. Ani la rând, când se apropia iarna, începea panica. Veneau vapoarele cu păcură în portul Constanţa şi nu descărcau marfa fiindcă nu aveam cu ce să plătim. Era penurie de valută. Telefoanele din bănci se înroşeau.

Nevoia de valută a fost o mare lecţie. Când societatea românească a înţeles că euro ar putea fi propria noastră valută, a îmbrăţişat proiectul. Criza însă – pe fondul pierderilor de teren ale monedei euro – a produs o mare descurajare. Dar crizele vin şi trec. (Sursa)

Ce sa mai spunem de gigantica concluzie superhiperbolica si paranormala ca „crizele vin si trec”. Este adevarat acest lucru asa cum e adevarat ca unii in criza prospera, mai ales bancherii centrali ai tarilor bananiere care daca asculta de FMI si de ofera lichiditate bancilor straine prin operatiuni repo si alte mecanisme specifica, isi pastreaza scaunul neclintit, desi ei trebuiau sa pregateasca in avans Banca Nationala pentru asemenea socuri.

Ideea cu trecerea la euro este urmatoarea: avand aceeasi moneda, bancile acorda creditare cu mult mai mare usurinta unei tari, pentru ca presupun ca daca o tara care are moneda euro va da faliment, se va alege praf de moneda euro si de visul european, si prin urmare, marile puteri nu vor permite asta, pentru ca fara euro incepe razboiul, nu asa am fost indoctrinati? Deci daca aceasta moneda a pacii garanteaza creditare ieftina si abundenta, mai sunt unii prosti pe la noi care se gandesc ca ar fi buna si pentru noi treaba asta, ca am avea si noi acces la ea. Mintile luminate ale BNR-ului nu realizeaza ca melodia s-a cam oprit, cei care au trecut la euro dar nu au fost pregatiti cum trebuie acum s-au ars si cei care nu s-au ars nu moneda i-a salvat ci economia solida si productia puternica la export.

Culmea e ca desi Grecia e la cateva sute de kilometrii mai jos si multi romani isi petrec vacanta la greci, adeptii trecerii la euro nu inteleg ce s-ar fi intamplat daca si noi am fi trecut la euro si ce se va intampla daca si noi vom trece la euro, chiar dupa ce grecii au fost distrusi pentru urmatoarele decenii.

In jocul euro exista doua mari tabere: producatori si consumatori. Primii au nevoie de euro ca sa poata produce la costuri mai mici (caci altfel moneda s-ar intari daca nu ar avea porcusori pe langa ei) si cei din urma sunt slugi pentru ceilalti in sensul ca ofera forta de munca ieftina, piata de desfacere si alte resurse care pot fi exploatate. Vezi cazul Dacia: daca nu ar fi forta de munca romaneasca ieftina, ar mai exista astazi Renault? Daca nu ar fi miile de muncitori care produc cabluri si componente pe nimic pentru Volkswagen, ar mai exporta nemtii atatea masini in China daca ar fi nevoiti sa plateasca salarii lui Hans si Gretel si nu lui Ion si Maria?

Ca sa trecem noi acum la euro si sa ne gandim ca vom avea acces la creditare ieftina si dezvoltare sustenabila, este imbecilitate. Cum sa gandim asa cand criza datoriilor suverane din Europa nici nu poate fi vorba ca a trecut, acum e doar o perioada de acalmie pana cand trec alegerile in Germania si nimeni nu stie cum se va termina. Ma uimeste faptul ca Ziarul Financiar publica asemenea gogomanii ale lui Vasilescu si m-am decis sa imi anulez abonamentul tocmai din aceasca cauza. Este adevarat ca uneori publica si articole relevante, cum ar fi acesta: Fost economist-şef al BCE: Criza din zona euro se va reaprinde la toamnă:

Stark susţine că o soluţie sustenabilă pentru ieşirea din criză nu s-a conturat încă, iar Draghi, prin comentariile lui, n-a făcut altceva decât să cumpere timp pentru zona euro.

O moneda proprie este un mare avantaj daca stii sa o gestionezi pentru ca in primul rand, daca nu este administrata aiurea de bancherii centrali (cum se intampla la noi) o moneda nationala este o bariera in fata dezechilibrelor. De exemplu, daca leul ar fi lasat liber, niciodata importurile romanesti nu ar sari prea mult si nici creditarea statului nu ar fi crescut atat de mult si mai ales creditarea ineficienta, pentru consum. Toate aceste rele nu s-ar fi intamplat pentru ca piata ar fi reglat lucrurile: leul ar fi picat pana acolo incat nu mai importam, ci am fi nevoiti sa consumam produse romanesti. Astfel, productia romaneasca ar fi fost stimulata si exporturile ar fi crescut pana la nivelul in care lumea avea din nou incredere in leu. Ba chiar, paradoxal, daca leul ar fi slab si nu ar fi proptit aiurea de BNR, investitiile ar fi mai mari pentru ca productivitatea ar fi mai mare. Asa s-a intamplat in perioada interbelica cand leul era la paritate cu francul, economia romaneasca a pornit de jos si a ajuns sus prin crestere organica si sanatoasa. Dar atunci, BNR nu era condusa de tehno-idiocrati si papagali precum Isarescu si Vasilescu.

Argumentul ca prin trecerea la euro am avea acces la creditare si asa ne-am dezvolta este hilar: Romania are deja acces la bani gratuiti, prin Fondurile Europene, dar tocmai pentru ca acest tip de „ingrasamant” nu este unul organic, ci unul nefiresc, nesustenabil, anticapitalist, asimilarea acestor fonduri nu are succes, asa cum nici asimilarea creditelor ieftine dinainte de criza nu a facut nimic altceva decat sa creeze bula imobiliara si consumul pe credit.

In cele din urma, argumentatia lui Vasilescu – ca si a tuturor euro-spalatilor-pe-creier – este una ideologica si politica, nu are fundamente economice si financiare si realitatea este cel mai concret contra-exemplu impotriva lor.