Am urmarit recent o conferinta despre exoplanete organizata de World Science Festival (WSF). Pe scurt, conferinta trateaza ce progrese s-au realizat in ultimii ani, si fiind o actiune de popularizare a stiintei, inevitabil s-a ajuns si la intrebari „spicy” de genul: exista viata pe alte planete si indirect exista inteligenta extraterestră? De asemenea inevitabil, participantii nu au ratat momentul ca sa trateze cu superioritate si aroganta utopica eventuala intrare in criza a crestinismului cand stiinta va descoperi ca mai exista viata si pe alte planete si ca omul nu este singura fiinta inteligenta creata de Dumnezeu. Spun utopica deoarece daca in ultimele secole crestinismul nu s-a schimbat prea mult, stiinta si-a cam schimbat destul de des viziunea asupra lumii si deja sunt putini oameni de stiinta care mai spera ca se va atinge un plafon asupra cunoasterii si vom stii vreodata totul. Pana una alta, in criza este cosmologia si fizica moderna care s-au cam blocat [1], nu religia crestina [2].
Parerea general acceptata de oamenii de stiinta – cel putin de cei invitati la conferintele WSF pe care le-am urmarit pe Youtube cam pe toate – este ca teoriile actuale oricat de fundamentale sunt, vor fi schimbate din radacina si noi paradigme vor apare. Relativitatea este singura axioma valabila. Tot ce stim acum este relativ la timpurile si la mentalitatea contemporana, iar viitorul cu siguranta ne va aduce schimbari majore. Nu este deloc anormal ca la astfel de conferinte sa se faca si predictii cu privire la viitoarele descoperiri. Sau daca predictii este mult spus, scenarii. De exemplu, referitor la originea universului si materia neagra, in 2018 va fi lansat un nou satelit mult mai puternic decat COBE care se pare ca va face nu doar o imagine a radiatiei cosmice de fond la o rezolutie mai buna, ci va reusi pe baza polarizarii fotonilor, sa produca o harta care sa corespunda unei varste chiar mai mici a universului, decat clasica harta actuala realizata de COBE si alte experimente. Unul dintre scenariile care pot rezulta din acest viitor experiment este descoperirea compozitiei primare a universului si explicarea distributiei materiei in univers – un mare semn de intrebare al prezentului cand doar aproximativ 25% din univers este vizibil si se incadreaza in legile pe care le stim, restul de 75% este presupusa materie neagra si/sau energie neagra care nu doar ca nu este inca descoperita (desi este dedusa, sau presupusa) , dar legile pe baza carora functioneaza sunt un mister si mai mare.
Fizicienii teoreticieni din prezent au ajuns intr-un fel foarte comparabili cu magicienii evului mediu care amestecau substante, ziceau abracadabra sau alte formule si vrajile lor produceau rezultate pe cat de stranii pe atat de inutile. Evident majoritatea experimentelor erau intelese doar de ei, fiecare magician isi avea ucenicii si doar ei puteau cat de cat sa inteleaga „maestrul”. Rareori existau conventii sau tratate comune, despre consens ce sa mai vorbim. Substantele cu care lucreaza „magicienii” moderni sunt teoriile si conceptele filosofice, mediul nu mai este apa ci matematica iar piatra filosofala este teoria unificata. Oricine are o idee, gaseste o matematica pe care o stapaneste bine, concepe o abstractizare destul de complexa pentru a parea interesanta dar fara nicio baza reala, propune niste legi si asteapta sa fie contrazis, cum a facut Hawking cu informatia din gaurile negre. Cand a vazut ca nimeni nu se pune cu un nebun, Hawking a renuntat la idee si incercat singur sa demonstreze de ce presupunerea sa nu e adevarata. Nici azi demonstratia nu a fost inca acceptata de comunitatea oamenilor de stiinta, problema si rezolvarea ramanand in aer.
De altfel, in prezent comunitatea este destul de fragmentata si dezorientata, noul fenomen denumit teoria stringurilor oferind nu doar posibilitatea ca multe teoriii sa fie adevarate si fie greu de dovedit fie imposibil de contrazis – desi in general ambele -, dar tentatia pentru tinerii cercetatori de a se rupe de mainstream si de a deveni noul Einstein este atat de mare incat putini sunt cei care mai incearca continuarea rezultatelor actuale, verificarea si imbunatatirea lor, ci toti vor sa gaseasca piatra filosofala in cadrul stringurilor.
Sa ne intoarcem insa la extraterestrii. Universul este mare. Descoperirile recente sunt importante si extrem de interesante. S-au descoperit deci foarte multe planete si este doar o chestiune de timp pana cand se vor descoperi planete similare Pamantului: adica sa fie de roca (densitate similara, diametru apropiat) si sa aiba orbita in zona „habitabila”, altfel spus sa fie o goldilike planet. Sa presupunem intr-un scenariu pozitiv ca se vor descoperii mii de astfel de planete si la multe dintre ele prin analiza spectrala sau alte tehnici vor deduce chiar ca au apa si ca au temperatura similara cu a Pamantului. Pana aici, nu este deloc exagerat sa presupunem ca se va ajunge. Pas cu pas, desi era probabil ca si alte stele au planete, s-a ajuns la aceasta confirmare si iata ca in ziua de astazi avem sute de planete descoperite, sisteme interesante si chiar planete asemanatoare Pamantului. Noile progrese vor putea sa gaseasca si ceea ce asteptam cu nerabdare: planete de aceeasi marime cu a noastra, in zone similare, propice dezvoltarii vietii. Se pune intrebarea deci in conferinta: ce parere aveti, poate exista viata? Si daca da, poate exista inteligenta?
Ca o mica paranteza, daca exista viata, este destul de logic ca aceasta poate evolua si ajunge la inteligenta deci intrebarea cu inteligenta este oarecum destul de legata de prima. Mai precis, raspunsul este legat, desi nu putine sunt si dezbaterile pe aceasta tema: daca exista viata, de unde stim ca poate evolua astfel incat sa produca inteligenta? Chiar daca am fi gasit viata pe Marte, nimic nu ne spune ca exista sansa de a deveni inteligenta. Saltul de la viata la inteligenta este pentru multi la fel de important ca cel de la lipsa vietii la viata.
Aspectul pe care vreau eu sa il detaliez cu privire la eventualitatea existentei vietii inteligente pe alte planete, este insa in ce masura o astfel de descoperire poate zdruncina din radacini crestinismul. Am observat ca afirmatia asta o fac mai ales ateii si/sau crestinii care nu au o intelegere corecta a crestinismului si evident il judeca pe baza unor clisee – destul de penibil cand e vorba de oameni de stiinta care in principiu opereaza cu informatii precise si rareori se arunca in acuzatii si speculatii bazate pe patima si ethos.
Crestinismul nu spune deloc daca mai exista alte fiinte inteligente pe alte planete desi cunoastem ca exista alte „specii” in alte dimensiuni (ceruri) – cele 9 cete ingeresti. Cu privire la existenta altor dimensiuni (ceruri), avem mai multe relatari in Biblie [3]. Cu privire la dimensiuni, este o discutie complicata in ce masura pe alte planete, in mijlocul stelelor, sau in gaurile negre sunt alte dimensiuni care doar relationeaza cu dimensiunea noastra intr-un oarecare fel si prin urmare am putea de aici deduce ca deja avem un raspuns. Ne mentinem in cadrul actual: tot ce vedem si tot ce putem analiza, percepe, masura, este dimensiunea noastra. Nu discutam acum despre presupusele dimensiuni mai mult sau mai putin infinite ale teoriei stringurilor. Deci in lumea vazuta pot oare sa existe extraterestri? Spune undeva Biblia sau ne invata undeva traditia ca nu exista? Nu! Ni se dau oare indicii ca ar exista? Nu! Stiu ca poate unii o sa comenteze pasajul in care Mantuitorul se refera la alte oi care nu sunt din staulul acesta, dar din putinele mele cunostinte, parintii Bisericii talcuiesc ca oile din afara staulului ar fi neamurile.
Biblia nu este un tratat de istorie sau de stiinta si nu exista nici o contradictie intre tot ce se spune in Biblie cu nimic din ce s-a descoperit pana in ziua de astazi. La fel cu privire la traditia ortodoxa. Eu nu am auzit de vreun sinod care sa bata in cuie nu stiu ce teorie stiintifica si de asemenea nici un preot nu mi-a impus sa cred ceva anume cu privire la existenta sau inexistenta vietii pe alte planete. Faptul ca religia ortodoxa este conservatoare cu privire la dogme nu contrazice cu nimic acceptarea oricaror descoperiri si teorii stiintifice testate si acceptate de majoritatea oamenilor de stiinta. Ce ne facem insa cand crestinismul spune de mii de ani ca avortul este o crima si stiinta abia in ultimele decenii a descoperit ca intr-adevar activitatea cerebrala incepe la cateva saptamani si pruncul este capabil de durere. Nu doar insa ca oamenii de stiinta au descoperit aceste adevaruri, dar au fost filmate avorturi in care se vede clar cum copilul fuge de forceps si se retrage cat poate in zona opusa precum un caine incoltit atacat de hingheri. Religia spune asta de mii de ani, dar stiinta abia recent a confirmat. Doctorii ginecologi atei de acum 20 de ani, spuneau femeilor: avortati! Este doar o gramada de celule. Ei bine, acea gramada este un om si stiinta a dovedit ceea ce ortodoxia a sustinut tot timpul. Sau ce putem spune despre credinta in existenta altor lumi – unul dintre concluziile fireste ale teoriei stringurilor. Si ar fi mai multe exemple de dat.
Nu vad in ce masura extraterestrii ar contrazice in vreun fel religia. Sa facem insa cateva scenarii, cateva supozitii. Sa presupunem ca vom descoperi ca mai exista si alte planete cu viata si sa presupunem prin absurd ca vom deduce ca exista pe acele planete chiar viata inteligenta. Sa presupunem ca prin spectrometrie, viitoarele telescoape vor gasi emisii de CFC in atmosfera acelor planete, un argument solid ca acolo exista viata inteligenta. Cu ce va schimba asta crestinismul? Ce vor simtii crestinii altceva decat curiozitate si entuziasm la fel ca ceilalti oameni? Iata ca omul are si alti frati, iata ca Dumnezeu este Creator de viata si pe alte planete. Ce minunat si ce frumos! Dar oare ei au auzit de Iisus Hristos? Oare Mantuitorul s-a rastignit si la ei? Conteaza asta pentru mantuirea noastra? Schimba asta cu ceva iubirea lui Dumnezeu pentru om si chemarea evanghelica? Un raspuns la intrebarile de mai sus ar fi: nu, poate ca Iisus nu s-a rastignit si la ei pentru ca poate aceia nu au nevoie, nu au cazut in pacat. Sau poate au cazut intr-un pacat mai mic si propovaduirea ingerilor le-a fost de ajuns acelora. Poate aceia nici nu mor, ci traiesc precum in rai, necunoscand pacatul. Astfel s-ar explica si de ce nu au „evoluat” mai mult, ca sa faca nave spatiale si sa ajunga la noi. Traind in iubire, nu mai duc lipsa de nimic si nu ratiunea este scopul vietii lor, ci iubirea. Cunoasterea prin iubire ii satisface mai mult decat scormoneala in tainele cosmologiei si mineritul particulelor fundamentale.
Poate acea planeta este un fel de pamant nou sau poate chiar pamantul nou promis noua. Poate planetele goldilocks sunt acelea de care zice Mantuitorul: „in casa Tatalui meu multe locasuri sunt”. Poate asta s-ar explica si de ce existand mai multe planete cu viata inteligenta pe ele, calatoriile intergalactice nu au fost inventate si fiintele de pe planetele din univers traiesc singuratice. Sau poate doar noi suntem singuri si nu putem comunica pentru ca nu am atins insa nivelul corespunzator de iubire, care comunica pe o frecventa atat de inalta incat aparatele moderne nu o pot depista si analiza, ci doar progresul in iubire poate facilita comunicarea si cunoasterea cu fratii nostri din Univers. De unde am putea stii altfel? Ce alte informatii am avea ca sa negam aceste raspunsuri? Asa intrebari, asa raspunsuri …
Ce ma mira pe mine in toate dezbaterile astea, este cum de oamenii de stiinta pot sa creada ca mai exista viata inteligenta pe alte planete, ca ce s-a intamplat la noi e general valabil si prin alte zone prin univers si ca poate o data vom ajunge sa calatorim si sa contactam extraterestrii. La cate stele exista in univers si la cate planete cu viata inteligenta exista (ipotetic) oare cum s-ar explica de ce pana acum nici un graunte din acest munte de specii nu a reusit sa „evolueze” macar pana la calatoriile intragalactice. De cati ani exista universul si galaxia noastra, macar la 20% din viteza luminii daca se ajungea, cu niste nave bine facute care sa reziste pe mai multe generatii, galaxia era deja impanzita de tot felul de specii, mai ca in Razboiul Stelelor. Ce spun eu insa prostii! Daca din toate speciile astea, macar 1% ar ajunge la comunicatiile prin radio, deja vedeam filme SF facute pe alte planete de mult timp. Tacerea radio explica insa multe si din pacate intr-un mod uimitor multi oameni de stiinta o ignora si alimenteaza paranoia publica cand vine vorba de extraterestri. Unii o fac si din cauza banilor, stiut fiind ca fara interesul si lobby-ul unui numar cat mai mare de oameni, finantarea s-ar opri si ei ar ramane someri. Un exemplu ar fi doar SETI, desi multe proiecte similare traiesc din curiozitatea si setea de cunoastere a oamenilor care se bazeaza in primul rand pe speranta ca vom descoperi extraterestri.
Credinta in extrateretri, oricat de ciudata este, pare a fi o secta cu un puternic lobby in guvernele care isi permit astfel de cercetari si nu degeaba se fac astfel de conferinte si „popularizarea” stiintei este „predica” „preotilor” si „invatatorilor” acestei secte.
Dumnezeu a facut insa Universul cu tainele lui nu ca sa ne stimuleze curiozitatea ci ca sa ne descopere maretia puterii Lui si sa crestem in iubire si prin contemplare si mirare. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu”, dar din pacate cei care studiaza cerurile nu vad slava, nu vad lumina, ci vad in ceata, au nevoie de instrumente puternice, trebuie sa gaseasca formule, fac experimente costisitoare – toate in speranta gasirii unui raspuns. Si fiecare pas, fiecare mic raspuns aduce si mai multe intrebari. Progresul si evolutia in cosmologie pare mai degraba un bulgare de zapada care la fiecare invartire mai adauga inca un strat de mistere.
UPDATE 12 DEC 2014
Un alt fel de conferinta cu un cu totul alt fel de discurs: Paul Davies – The eerie silence: Are we alone in the Universe?
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] Supersymmetry and the Crisis in Physics
[2] prin religie crestina intelegem bineinteles ortodoxia, catolicismul fiind o religie deviata din crestinism, un melanj intre politica, razboi si dominatie bazata pe religie;
[3] El a zidit locuinţele Sale înalte în ceruri – Amos 9, 6
Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele (Apocalipsa 12,12)
Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri; (Daniel 4, 10)
Problema credintei este foarte delicata si adesea gresit inteleasa. Cand evreii i-au cerut lui Hristos rastignit dovada peremptorie a dumnezeirii Sale („da-Te jos de pe cruce si vom crede”), ei au facut o greseala semantica grava. A crede inseamna a nu vedea. Iar a vedea inseamna a desfiinta credinta, caci adevarul se face evident prin simturi. Daca Hristos S-ar fi dat jos de pe cruce cu putere dumnezeiasca ca sa „le rupa gura” arhiereilor si carturarilor, in termeni dumnezeiesti ar fi insemnat precipitarea instaurarii Imparatiei Cerurilor, parusia si Judecata de Apoi. Finala, irevocabila, fara putinta fe cainta si intoarcere pentru cei care au gresit. Sf ap Pavel: „cum vom mai nadajdui in cele pe care le vedem?” sau „vedem prin credinta ca lumea a fost facuta din nimic […] ca Hristos va sa judece lumea” sau „n-am venit sa induplec intelepciunea oamenilor prin vorbe mestesugite, ci sa adeveresc Imparatia prin semne si puteri, caci daca Imparatia s-ar cunoaste prin intelepciunea acestei lumi, atunci in zadar a mai murit Hristos” (am parafrazat din memorie).
Deci credinta este o cunoastere interioara mai presus de dovezi, care si ele pot sa insele daca sunt gresit interpretate. Este o lucrare a Duhului Sfant direct in sufletul omului, deci si cei care spun „aleg ce sa cred” sunt in eroare semantica. Omul poate sa o primeasca sau sa o refuze, dar continutul credintei adevarate este clar: Dumnezeu a facut totul ca sa ne restabileasca umanitatea si sa ne indumnezeiasca, L-a dat pana si pe Fiul Sau drept jertfa neprihanita pentru pacatele noastre. Iar Fiul ce face? Ne cauta pe toti, oi ratacite, sa ne adune si sa ne uneasca cu El, caci la El este viata si El este insasi viata. Lucru mai tainic si mai inalt ca acesta nu exista. Cei care scormonesc prin tainitele stiintelor ezoterice dupa adevaruri mai presus de Hristos arata ca inca nu au primit darul Duhului Sfant si inca n-au cunoscut (prin credinta) dumnezeirea lui Hristos. Si nici nu pot avea macar dorinta sa se uneasca cu El, sa fie mladite care sa-si traga seva vietii din El. Ci asculta basme.
Dar pentru acestia trebuie sa ne rugam, sa primeasca si ei acest dar. Iar cine e framantat de extraterestri, sa staruie in rugaciune sa i se descopere si va cunoaste. La cat e de mare Dumnezeu, isi permite si varianta de a lasa uriasul Univers nepopulat, doar ca sa avem noi la ce sa ne holbam si sa zicem „mare esti, Doamne!”. Cineva zicea ca daca am fi doar noi in Univers, ar fi o uriasa risipa de spatiu. Crestinismul spune ca atat de mult valoreaza sufletul omului, incat toata lumea (cosmosul) e nimic pe langa el. Si ce mare e lumea! Asta ca sa intelegem cu ochiul liber (si curat) la ce valoare ne-a ridicat Dumnezeu.
Fie sa ne bucuram cu totii de nasterea lui Hristos !
Sunt secte (adventistii) care au deja ca „adevaruri” de credinta viata extraterestra, in asa zis „lumi necazute in pacat”.
In ortodoxie nu exista nici o dogma vizavi de viata extraterestra, dar unele elemente de doctrina derivate din intelegerea actuala a Sf. Scripturi, se pare ca vin in conflict cu aceasta idee.
Desi e posibil ca intelegerea sa se schimbe daca se accepta din start non-unicitatea Creatiei de pe acest Pamant dar iarasi, evident…aceasta nu se poate intampla fara…evidente iar in acest sens cultura SF nu ajuta ci dimpotriva.
Este totusi amuzant sa vezi cum in materie de extraterestri credinta devine cea rationala (cere dovezi) iar „ratiunea” devine cea aberanta (cum ii place sa descrie credinta) acceptand din start lucruri pentru care nu exista dovezi, doar pentru faptul ca a fost alimentata excesiv cu literatura si mai ales ecranizare fantastica.
Alin, nu „ratiunea” devine aberanta ci unii oameni care pretind ca opereaza cu ratiunea, ignora voit anumite portiuni din ratiune care sunt indubitabile, operand cu mecanisme de argumentare obscure in vederea acoperirii „gaurilor”. Asta cel putin cu privire la viata extraterestra, dar in aceeasi masura obscuritatea opereaza si cu privire la teoria evolutionismului.
Daca o sa urmaresti si conferinta lui Paul Davis acesta o sa demistifice argumentul celor de la conferinta organizata de WSF cu privire la numarul planetelor: daca sunt multe planete, avem multe sanse sa existe viata, etc. Paul Davis argumenteaza ca aceasta cifra, oricat de mare pare in sine, este infima in comparatie cu sansele aparitiei vietii – un mecanism/mister inca necescifrat si poate la fel de greu de analizat ca si sansele existentei extraterestrilor – de altfel misterul este acelasi in esenta.
Colateral Davis mentioneaza ca a participat si el la o conferinta despre exoplanete, el la baza fiind cosmolog (Vezi si conferinta despre cancer) pe care sper sa o gasesc si sa o postez aici.
@Bogdan
Omule,nici nu stii cat m-au bucurat comentariile tale.As fi vrut sa zic si eu ceva,dar nu ma pricep
la partea cu argumentarea.
In concluzie,citind Sf.Parinti din vechime(Filocalia,Patericul etc.)dar si cei mai apropiati de noi,
multe din intrebarile care ne framanta primesc un raspuns.
Ganduri bune.
@Florin:
Multumesc pentru sustinere.
Nici eu nu le am cu argumentarea, nu fac decat sa repet ce am citit pe la altii (in special la Cuv. Paisie Aghioritul, Sf. Ioan Maximovitch si alti sfinti si cuviosi).
Pe toti ne-au framanat si poate inca ne mai framanta unele intrebari, dar daca incercam sa alungam „gandul cel rau” si sa avem numai „gandul cel bun” (asa cum ne indeamna de multe ori Cuv. Paisie Aghioritul), pana la urma Dumnezeu ne da si raspunsul la intrebarile noastre, de obicei prin scrierile vreunui Sf. Parinte, atunci cand este vremea. Dar uneori trebuie sa asteptam raspunsul cateva zile, luni, sau chiar ani.
Uite de ex. un citat de la Cuv. Paisie Aghioritul, despre cei care se îndoiesc de cele scrise în Sfânta Scriptură (Prooroci, Evanghelii), sau au alte nedumeriri:
„Dacă citește puțin Evanghelia, poate să nu
creadă? Și dacă ar mai fi existat încă unele amănunte,
acestea ar fi ajutat mult ca toți oamenii să creadă. Dar
Dumnezeu intenționat n-a îngăduit, ca să se cearnă
oamenii, ca să vadă câți Îl iubesc, câți se jertfesc pentru
El, fără să aștepte minuni etc. Pe un om mărinimos,
cred că nu-l ating și nu-l vatămă oricâte hule ar auzi.”
(Cuvinte duhovnicesti, vol 2 (Trezire duhovniceasca), p. 291).
Si in incheiere sa ne amintim de ce i-a spus Mantuitorul lui Toma:
„Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20:29)
Dupa mintea mea, spusele Mantuitorului ar putea sa insemne si „fericiti cei ce au crezut in Mine si fara sa aiba toate raspunsurile la toate intrebarile lor.”
Doamne ajuta.
@Silviu Costea:
Daca inca te mai intrebi de ce Vechiul Testament pare sa fie atat de diferit de cel Nou, gasesti cel mai bun raspuns in Noul Testament (Marcu 10:2-9):
„Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.
Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise?
Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.
Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.”
E mai clar acum? Anumite lucruri „rele” au fost ingaduite in Vechiul Testament din simplu motiv ca oamenii aceia atata puteau duce, nu erau in stare de mai mult.
La fel vezi si Matei capitolul 5: „ati auzit ca s-a zis … (legea veche) dar Eu va zic ca …(legea noua)”.
@Silviu Costea:
„Raul” din Vechiul Testament este adesea adus ca „argument” impotriva credintei in Dumnezeu. Raspunsuri pentru asta s-au dat inca de pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur (sec. IV – V). Oamenii Vechiului Testament au primit o revelatie inferioara Noului Testament, pentru ca doar o asemenea revelatie li se potrivea lor. Erau niste oameni (unii din ei) semi-salbatici. Sfantul Ioan Gura de Aur compara omenirea Vechiului Testament cu un bebelus care merge in patru labe, caruia nu i se potrivesc aceleasi invataturi ca unui om matur (Noul Testament).
In afara de asta, Dumnezeu este Cel care da viata, si tot Dumnezeu este Cel care o ia, si o ia asa cum crede El de cuviinta: printr-o boala, printr-un cutremur, sau prin Moise.
Daca Divinitatea „te pedepseste pentru necredinta”: cred ca nu intelegi bine ce inseamna pedeapsa, adica iadul. Nu ma pricep eu foarte bine la explicat, dar iti spun ce inteleg eu prin iad, in cateva cuvinte:
In iad nu te chinuie Dumnezeu in sensul ca Dumnezeu nu iti face rau cu scopul de a te face sa suferi, nu te aseaza intr-un cazan cu apa fierbinte ca sa se uite la tine cum te chinui acolo. In iad te chinuie propriile tale boli sufletesti (patimile) de care nu ai reusit sa te eliberezi in timpul vietii. Asa cum trupul sufera cand este bolnav, asa si in iad sufletul sufera din cauza bolilor sale.
Odata ce mori, sufletul tau pierde posibilitatea de pocainta (in greaca cuvantul pocainta (metanoia) inseamna schimbarea schimbarea mintii, schimbarea naturii umane), si ramane pentru eternitate cu patimile (si virtutile) pe care le-a acumulat in timpul vietii. Un exemplu tipic dat de mai multi sfinti este patima curviei, atractia sexuala. Odata ce ai murit cu aceasta patima, vei simti vesnic dorinta sexuala dar nu ti-o vei mai putea satisface niciodata. Asta este una din suferintele iadului. Vei simti vesnic dorinta sa faci sex, dar nu vei mai putea face vreodata, pentru simplul motiv ca trupurile inviate nu mai au aceasta functie. Daca ai fi privat de aceasta in timpul vietii (de ex. inchis pe viata, sau o boala, etc), in cativa ani dorinta sexuala ar muri de la sine. Dar in viata de apoi dorinta sexuala nu va muri niciodata, daca te-a stapanit in timpul vietii de aici.
Ai citit vreodata piesa de teatru a lui Jean-Paul Sartre „Cu usile inchise” (Huis clos, sau No exit)? Se apropie putin de aceasta imagine a iadului, chiar daca mai are scapari. Ai sa ma intrebi acum de unde stia JP Sartre (care era ateu) cum arata iadul. Dupa cum spun Parintii Bisericii, oamenii incep sa simta inca din aceasta viata iadul sau Raiul spre care se indreapta. Asa cred si eu ca Sartre simtea iadul spre care se indrepta.
Si cateva citate din memorie (putin inexacte, probabil):
„daca Dumnezeu ar pune pacatosii in Rai, suferinta lor ar fi si mai mare” – Cuv. Paisie Aghioritul.
„iadul nu este un loc, ci este o stare a sufletului” – Sf. Ioan Maximovitch.
„daca nu iubesti pe vrajmasii tai, nu-ti vei afla linistea nici daca ai fi asezat in mijlocul Raiului” – Sf. Siluan Atonitul.
Adica in concluzie, in iad nu te chinui din cauza ca iti face cineva rau in mod intentionat, in iad te chinui (vesnic) din cauza propriilor tale boli sufletesti pe care le-ai luat cu tine dupa moarte, si de care atunci nu mai poti scapa.
Necredinta este una din ele, si inca una destul de grava. Este o respingere constienta a Creatorului. La cate zeci de mii de pagini (in romana nu prea multe, dar in engleza destule) s-au scris despre cat de gresita este teoria evolutiei, este inadmisibil sa nu credem in Creator. De unde au aparut toate din jurul nostru?
Pana si cea mai simpla forma de viata unicelulara este mai complexa decat un automobil. Cum oare ar putea asa ceva sa apara de la sine?
Nu exista nici un fel de fosile care sa arate tranzitia de la vreo forma de viata la alta. Pana si evolutionistii recunosc asta.
Si atunci cum sa nu crezi in Creator?
Va apreciez credinta, si mi-a parut bine de discutie. Bune argumente, si chiar daca nu m-ati „convertit”, mi-a facut placere sa vad atata pasiune si sa invat unele lucruri noi. Sunteti oameni buni, si aveti tot respectul meu. Va doresc tot binele din lume, si sper la fel ca si voi probabil, ca societatea sa se schimbe, astfel ca autorul sa ramana fara subiecte pentru acest minunat blog. Sarbatori Fericite tuturor!
inca o conferinta mult mai interesanta – din punctul de vedere al vietii in univers: https://www.youtube.com/watch?v=z5vPLSj3cNs
In concluzie, parerea mea, dupa ce am citit ce zic si unii parinti moderni ai Bisericii Ortodoxe (Pr. Serafim Rose, de ex.), „extrateresrii” si OZN-urile vazute pana acum de oameni (in toata istoria noastra, veche si moderna) nu sunt altceva decat diavoli si manifestari diavolesti.
mare parte a „aratarilor” sunt minciuni: minciuna a devenit poatologica mai ales in SUA, oamenii sunt bolnavi si tin sa devina interesanti spunand minciuni; evident ca cei cu viziuni apar la TV, le sunt luate interviuri sau pur si simplul faptul ca dobadesc o faima in comunitatea in care traiesc este cea mai mare a realizarii lor; apoi o mica parte mai sunt bolnavii mintali care au „viziuni” din imaginile si informatile pe care le consuma; abia pe ultima felie sunt cei cu influente dracesti
Si va veni antihristul si va insela pe multi.
Stim cu totii asta, dar nu stim cand si mai ales CUM (in ce forma) va veni. Va veni ca un om cu puteri supranaturale, care zboara prin aer si face alte minuni dracesti? Sau va fi doar un personaj carismatic? Sau altfel?
Exista multi care cred ca „extraterestrii” vor fi implicati in aceasta inselare globala cu antihristul. Adica se vor manifesta fel de fel de duhuri diavolesti care se vor prezenta drept „extraterestri” veniti sa ne ajute, si antihristul va fi „cadoul” lor pentru noi. Vor spune probabil ca ei ne-au creat pe noi, si ca de asta aratam oarecum similar (cap, ochi, maini, picioare). Vor spune ca au mai fost pe aici si in trecut (vezi emisunile „Ancient Aliens” de pe History). Etc…
Momentan astea sunt doar niste pareri ale unora, dar scenariul (alieni + antihrist) va parea foarte credibil acestei lumi in mare parte ratacita.
Ce e si mai trist este ca acest scenariu pare sa fie in faza de pregatire de macar cateva sute de ani. „Ancient aliens” (adica diavolii) au vizitat diverse popoare in trecut, popoare de la care au ramas desene cu „nave spatiale”, „becuri”, „avioane”, povesti cu masinarii zburatoare (vimanas la indieni) si alte chestii. In afara de asta, „alienii” astia care li se tot arata unora (posedati, probabil) arata suspect de similar cu noi: au cap, ochi, maini, picioare, etc… Ma intreb de ce oare se arata asa? Nu cumva vor sa ne pacaleasca ca avem niste puncte comune in trecutul indepartat?
Ma intreb oare, oamenii asta de stiinta care au studiat fenomenul „ancient aliens” cum de nu li se pare suspect ca alienii astia colaborau cu incasii, aztecii si alte popoare pagane salbatice si canibale, dar nu colaborau cu popoarele ceva mai civilizate, cum ar fi de exemplu grecii si romanii? Ceva e in neregula aici… Oare din cauza ca practicile religioase ale popoarelor vizitate de „ancient aliens” aduc destul de mult a satanism?
Citisem mai demult un studiu interesant: toti cei care sustineau ca fusesera rapiti de extraterestri fusesera implicat in viata lor in pacate grave strict interzise de Biserica, cum ar fi spiritismul, vorbitul cu mortii, channeling, etc. Si prin urmare ajunsesera posedati.
De acord cu ce spui in articol. Am citit si eu mai demult un articol bun pe aceasta tema scris de CS Lewis. L-am gasit pe net la: http://scientificintegrity.blogspot.ro/2010/04/religion-and-rocketry-by-cs-lewis.html
Argumentele lui sunt asemanatoare cu ale tale (oricum sunt de bun simt :-)) Apropo, ai citit CS Lewis? Eu citit destul de multe chestii scrise de el. Imi place pentru ca are un stil argumentativ foarte bun (la o adica era si de asteptat sa aiba, ca si profesor la Oxford si Cambridge).
nu stiu nimic de Lewis, multam de link, o sa vad; sunt abonat la canalul lui Dr. Craig: https://www.youtube.com/channel/UCWyWFV9K5Ei0jiTttfnDpXQ
ce mai aveam de adaugat: e uimitor cum criza in fizica multi o prezinta ca pe „o mare oportunitate” pentru tinerii fizicieni si generatia care urmeaza, in sensul ca ei urmeaza sa reinventeze totul; nici unul nu concepe ca poate pur si simplu sunt la o infundatura si cateva secole de aici inainte, mare lucru nu se va intampla in fizica; inainte de experimentul de la CERN mult spuneau: orice vom descoperi, va fi epocal: fie vom confirma teoria actuala, fie vom descoperi noi chestii care o sa puna fundatia unei noi teorii; intre timp ce s-a intamplat? nici macar nu sunt siguri daca au descoperit Higgs si fundatura a ramas si mai intunecata … si unii canta prohodul crestinismului cand vom descoperi extraterestri …
Admin, aici te contrazic totusi: S-a reusit foarte de curand teleportarea particulelor. Intelegi ce repercursiuni pot fi pe viitor?!?
Spune biblia, sau nu spune biblia. Who cares? Iar daca voi continuati sa credeti ca exista dumnezeu, si ii mai si atribuiti acestuia caracteristici umane (autor de carti…), sau care doreste razbunare (alta caracteristica umana), si prin simplul fapt ca accepta existenta unui satan, aceasta divinitate nu doar ca are caracteristici umane, insa are caracteristicile unui om RAU! Din pct. de vedere religios, crestinismul este foarte, foarte primitiv. Budismul il depaseste foarte mult dpdv spiritual si moral. Hai sa fim seriosi, religia este o forma de PUTERE, si poate cea mai mare din lume, si tocmai de aceea exista. Nu pentru ca ar avea un strop de adevar. In legatura cu stiinta, ai dreptate. fizicienii de la einstein incoace, sau mai precis de la descoperirea fizicii cuantice, fac filozofie, si nu stiinta. Insa probabil ca nu suntem indeajuns de evoluati biologic pentru a intelege natura universului, si este exact ca si cum ai incerca sa inveti un caine fizica cuantica…
cum faci ierarhizarea religiilor, raportat la ce criterii? e problema elementara a filozofiei pe care ignorand-o, dovedesti ca poate tu ai nitel o gandire primitiva bazata pe sabloane;
Nu am facut nici o ierarhizare. Pur si simplu crestinismul este primitiv in sensul pur al cuvantului; nu se mai potriveste vremurilor de astazi. Budismul este cu totul altceva; Buddha a fost un om, si totusi el nu semana deloc cu o fiinta umana, pentru simplul fapt ca el nu a indemnat la crima niciodata, si ar fi mult mai multe exemple. Ma repet: nu imi place zeul crestinismului, pentru ca este prea rautacios, pentru ca numeste „poporul sfant” un popor care a adus doar crime si razboaie in aceasta lume, pentru ca indeamna la razboi in cartea sfanta. Nu incerc sa conving pe nimeni ca biblia este o facatura, la fel ca toate religiile; insa stiu sigur un lucru: daca dumnezeu exista, si daca el este asa cum spune biblia, atunci am CONVINGEREA ca sunt mult mai sfant ca el. Simpla lui PREZENTA a adus sute de razboaie si de crime in numele lui. Te asigur ca eu nu as fi permis asa ceva. Iar daca as fi un zeu, in nici un caz nu as avea nevoie sa fiu „slavit”, „iubit”, s.a.m.d. Si in niciun caz nu l-as trimite pe prefericitul daniel sa ne jupoaie de bani 🙂 Voi, credinciosii adevarati, adica cei cu un IQ peste mediu, sunteti persoane remarcabile; te citesc de ceva ani, si te asigur ca am savurat cu placere fiecare articol, chiar daca nu m-am regasit chiar in toate. Eu vad OMUL, si nu ceea in ce crede sau nu crede. Asta este mai putin relevant. Si nu inseamna ca daca esti ateu trebuie obligatoriu sa fii destept sau invers. Probabil ca am o gandire primitiva; nu sunt in masura sa ma evaluez de unul singur. Apoi, te asigur de faptul ca fi ateu nu inseamna ca esti o persoana rea. Caci daca un crestin nu face rau din frica de dumnezeu (chestia cu frica mi se pare putin… dictatoriala), un ateu se fereste sa o faca din principiul moralitatii. Apoi, sa nu uitam ca este usor sa faci rau, insa destul de greu sa faci bine. Iar un om puternic alege calea cea mai grea intotdeauna… Sarbatori Fericite!
Din moment ce zici ca budismul este SUPERIOR crestinismului, este mai moral etc, ai facut o ierarhizare, la asta ma refeream. Ca si panelistii din conferinta comentata de mine – desi tipa din stanga a fost destul de rezervata si nu au deviat prea mult – am observat ca majoritatea ateilor au o inclinatie inexplicabila in a acuza crestinismul pe baza unor sabloane si generalizari simpliste. La tine nu ar fi problema, dar la niste oameni de stiinta invitati la o conferinta, problema e mare sa se bage peste ce nu e felia lor. Pentru cei care au vazut conferinta, as aminti ce rezervati si cuminti au stat in banca lor cand a venit vorba de eventualitatea unei alte forme de viata: s-au rezervat, de frica sa nu ii critece biologistii ca se bage in supozitii pe terenul altora. Asta, desi ca oameni de stiinta nu cred ca nu au auzit care este scala sanselor probabilistice care caracterizeaza doar mici fragmente din viata. De exemplu, pana si eu am auzit de junkyard tornado – si in timp ce falfaiau zerouri cu numarul de stele si posibile planete care sa gazduiasca viata, nu au zis nimic macar de probabilitatea formarii unei enzime, cate zeroruri sunt la numitorul ecuatiei. Dupa cum am spus, motivul este in primul rand banul. Mai tarziu in conferinta, oamenii spun ca sunt fericiti ca primesc finantare si ca rata somajului la astrofizicieni in SUA de de 0%. Prin urmare e si evident ca sa pompeze in speculatia ca viata poate exista si ca daca mai primesc vreo 8 miliarde o sa ne arate poze mai frumoase cu exoplanete si poate chiar descopera pe ET.
In rest, nu am chef de dispute, pot doar sa-ti spun ca tot ce zici tu sunt stereotipuri de genul celor pe care le-am comentat in articol. Stii ce e culmea? Crestinismul a dat lumii civilizatia europeana care a adus progresul si umanitatea la culmni nesperate si acum unii considera crestinismul invechit si inapoiat in timp ce societatea moderna se indreapta spre haos si dezintegrare in ritm direct proportional cu renuntarea la morala crestina. Sunt lucruri atat de simple de vazut si totusi atat de ignorate. Budismul pune pe aceeasi treapta omul si animalul si tu zici ca „superior” crestinismului – desi evident orice clasificare e inutila si nu are sens. Pe langa faptul ca nu cunosti crestinismul nici macar la suprafata, incearca sa te eliberezi de mantrele haterilor primitivi care au preluat stafeta comunismului si rumega la nesfarsit idei si preconceptii total false, cum ar fi aceea cu razboiul, ca toate razboaiele sunt din cauza crestinismului. Paradoxal, razboaiele de azi sunt create mai ales un grup minoritar din SUA cu alta religie decat crestinismul, care isi foloseste puterea pentru a elimina popoarele de o alta religie concurenta pe acelasi teritoriu. Cat despre budism sau alte religii asiatice „pacifiste” cred ca ai informatii la fel de sumare ca cele despre crestinism: „in spite of Buddha’s non-violent teachings and principles, Buddhist monks are no strangers when it comes to violence and conflict. During the colonial era, several Buddhist monastic orders made it mandatory for their members to engage in armed violence against the Europeans” sau mai nou, vezi crimele budistilor impotriva musulmanilor in Myanmar. Exemplele pot continua … dar deja suntem way out of topic
eu vorbeam despre religia in sine, si nu despre preoti sau monahi, deci exemplul preotilor budisti este irelevant. Nu are rost sa mai amintesc si eu de sutele de preoti crestini pedofili, si despre satanismul pe fata al BOR, care se inchina banului si luxului. Eu ti-am adus argumente, iar daca vrei iti voi da si citate din biblie; iar tu le numesti stereotipuri… Biserica a adus civilizatia in europa prin bici si moarte, cu Inchizitii si asasinate politice. Sa nu ne ascundem la umbra creionului. Partea asta fanatica a crestinismului nu imi place; va deranjeaza argumentele, iar tu, care esti o persoana inteligenta, refuzi sa vezi adevarul, il eviti. Insa probabil ca esti mai fericit asa, deci nu te voi mai deranja. Nu, nu ma deranjeaza crestinismul, ai inteles gresit. Ma deranjeaza BISERICA. Daca fiecare crestin ar avea o biserica in sufletul lui ar fi minunat. Insa, din pacate, va trebuie palate, in timp ce sarmanii copiii nostri invata in frig si mucegai, iar batranii ne mor in spitalele infecte. Dar, asa cum e vorba aceea, cum iti asterni, asa dormi. Si sincer, am convingerea ca ne meritam soarta ca popor. Am depus juramantul militar prin anii 90, si imi amintesc ca a venit un drac de popa sa ne sfinteasca pe noi si armele noastre, care erau facute sa omoare nu caprioare sau mistreti, ci oameni. Nu neg existenta unei divinitati, insa nici nu o accept, neavand argumente. Insa, daca intr-adevar exista, atunci cu siguranta biserica este unealta dracului, la fel cum spune si un vechi proverb spaniol: In spatele crucii se afla diavolul. Iar un crestin adevarat nu are ce cauta la biserica, ci isi construieste una in suflet, caci nu cred ca este nevoie de biserica sau de popi ca sa comunici cu divinitatea. Scopul EVIDENT al bisericii este acela de a obtine PUTERE si BANI. De aceea face si politica. Si chiar felul in care procedeaza biserica pur si simplu NE INDEPARTEAZA de divinitate, si nu invers, cum ar trebui. Caci nu sunt chiar ateu, mai degraba as spune agnostic.
cu privire la inchizitie, intreaba niste istorici ce parere au, cat de nasoala a fost si pe ce perioada s-a desfasurat; impresia ta e bazata pe sabloane: multi atei folosesc inchizitia cand vine vorba de a argumenta ca crestinismul s-a impus prin forta si a produs razboaie; pe strainii care nu au auzit de ortodoxie ii intelegem, insa pe cei care au auzit si mai ales pe romani, avem dreptul sa le cerem argumente cand acuza crestinismul de favorizarea si provocarea de razboaie; mai merita oare sa amintim de Imperiul Bizantin si de ce a insemnat acesta, despre cum din punct de vedere istoric Imperiul Bizantin a fost culmea civilizatiei, ca perioada si ca stare de dezvoltare a societatii, depasind chiar si modernitatea care in primul rand mai trebuie sa dovedeasca ca nu va distruge omenirea, sunt totusi abia cateva sute de ani din care putini fara razboaie mult mai violente si mai animalice decat ciomagelile din evul mediu; apoi amesteci apele in sensul ca ignori ca din punctul de vedere al ortodocsilor catolicii nu sunt crestini, ba chiar unii (printre care si eu) il considera pe papa ca fiind in legatura directa cu dracul si evident lucrand impotriva mesajului lui Hristos; cat despre citate din Biblie care indeamna la razboi, citeste mai mult, eventual citeste Biblia pana la capat, ma refer la Noul Testament; sfintirea armelor este buna cand se face in scop defensiv; cand se face sfintire pentru mercenarii care se duc in Afganistan este un act politic si este pacat; dar nu inteleg care ar fi propunerea ta, sa lasam criminalii sa conduca lumea si sa omoare la intamplare? fiindca alternativa la auto-aparare este haosul; ori, sunt putine religii atat de absurde, printre ele numarandu-se si budismul unde e o crima sa omori o furnica, ceea ce este evident nu doar imposibil ci si impotriva omului; ce te faci daca sare un leu pe tine sa te manance, scoti pusca sau ii zici „in numele lui Budha, pofta buna”? de altfel propunerea finala a budismului este nirvana, adica neantizarea, distrugerea, disparitia; nu ma mai incanta nimic daca in final, eu o sa ma „integrez total in asbolut” pentru ca asta inseamna ca nu o sa mai fiu eu; in momentul in care nu mai am personalitate, nu mai am alegere, nu mai am perceptii personale, nu mai am actiuni personale, nu mai sunt eu; faptul ca simt, gandesc, actionez determinat de „absolut” nu ma incanta cu nimic; intr-un fel budismul este maximul gandirii umane, la ce a putut sa ajunga omul sa propuna ca finalitate, neavand contact cu Dumnezeu; budismul este mai degraba o morala, un set de principii, nu da raspunsuri sau mai bine zis nu da nici un raspuns la marile intrebari;
@Silviu Costea:
Argumentele de genul „de ce exista Satan” sau „de ce exista atata rau in lume” sunt vechi de cand lumea (vezi Epicur, de ex., cu vreo 300 de ani inainte de Hristos). Problema cu aceste argumente este dubla:
1. Aceasta argumentare denota o gandire limitata: de unde stii tu ca nu are si raul din lume rostul lui in mantuirea noastra? Poate ca Dumnezeu stie ce face de ingaduie ca raul sa existe (deocamdata).
2. Aceasta argumentare denota o mandrie periculoasa: omul isi imagineaza ca poate discerne ce are si ce nu are rost in lume, ce ar trebui si ce nu ar trebui sa fie, si apoi incepe sa-L critice pe Dumnezeu pentru ca lumea nu este asa cum crede el ca ar trebui sa fie.
Incearca sa vezi mai departe de lumea si de viata asta trecatoare (o mare parte dintre noi deja am trecut de jumatatea ei, daca ne gandim ca durata medie de viata e de 70 de ani). Noi nu traim acesti 60-70-80 de ani ca sa ne bucuram de pace, ca sa muncim, ca sa ne uitam la TV, etc… Scopul pentru care traim aceasta viata este ca sa ne mantuim sufletele. Celelalte enumerate mai sus sunt secundare. Dumnezeu face tot ce poate ca sa ne ajute in aceasta privinta, dar nu ne poate mantui cu forta.
In momentul in care nu mai vezi scopul principal al vietii (mantuirea sufletului), incepi sa vezi alt fel de scopuri mai putin importante (de ex. pace in lume, sanatate, bunastare sociale, etc…), si intreaga ta viata ia o directie gresita.
raul din lume este optiunea omului, este consecinta liberului arbitru; pentru ca alegerea omului insa nu este bine conturata, Dumnezeu a ingaduit ca omul sa duca o existenta temporara pe pamant pentru clarificarea si orientarea definitiva; Dumnezeu nu poate baga oamenilor pe gat binele: sa presupunem prin absurd un dumnezeu care sa fereasca omul de toate relele si sa aiba grija sa nu se intample nimic rau: razboaie, boli, accidente, totul sa fie astfel aranjat incat oameni sa aiba tot ce au nevoie, tot ce vor, sa aiba acces la toate facilitatile care le permit un trai fericit in vesnicie; nu e greu sa vedem ca deja exista oameni care le au pe toate si in ciuda binelui de care au parte, razboiul este cu ei, dorinta de dominatie, de stapanire peste alti oameni, dorinta de ridicare deasupra celuilalt, vor naste inevitabil conflicte;
de aceea se si pune accent pe iertare in crestinism, deoarece in rai nu pot exista certuri, cea mai mica cearta in rai, cel mai mic conflict duce la razboi, este evident; dobandirea iertarii: uitarea si ignorarea raului venit din afara si a smereniei: evitarea provocarii oricarui rau, evitarea oricarei miscari care sa umbreasca pe cei din jurul meu sunt conditii minimale de „convietuire” in rai si nu sunt in nici un caz promisiuni doar pentru lumea „de dincolo”; „dincolo”-ul promis este dincolo-ul de mandria noastra, lumea de dincolo este deja acesibila celor care dobandesc iertarea si smerenia, ei deja traiesc in acea lume in care nu exista razboaie si durere, in care iubirea se simte la tot pasul si in care nimic nu poate altera starea de fericire
Bogdan, „de ce exista satan” nu este un argument. Argumentele mele impotriva bibliei sunt declaratiile razboinice ale divinitatii, si indemnul la fapte rele (atunci cand l-a indemnat pe Moise la razboi cu egiptenii). Si ar fi mult mai multe, nu are sens sa le enumar, caci probabil tu le stii mai bine decat mine. Iar daca divinitatea spune ca a face rau are rost (de ex. existenta lui satan), atunci mai bine imi vad de-ale mele, si ii las pe altii sa creada… Da, pacea in lume este mult mai importanta, cat si o viata linistita, o familie, etc. Nu ai cu ce sa gresesti daca esti o persoana buna, chiar daca divinitatea exista si nu crezi in ea. Iar daca ea te pedepseste pentru necredinta, atunci nu este o divinitate care sa-mi merite respectul. Insa, ma repet, am certitudinea ca gresiti gandind asa, si atribuindu-i divinitatii trasaturi umane. Nu cred ca credinta este rea, la fel cum si necredinta nu poate fi rea; este o optiune a fiecaruia. Rau este sa ignori raul din jurul tau, si sa declari linistit ca totul are un rost…