Există pentru omul modern conectat (prea mult) la internet și la rețelele sociale, false idei despre război. Există iluzia că armele sofisticate și tehnologice pot să constituie un avantaj major, de unde NATO este invicibil deoarece are puterea tehnologiei. În acest curent (abur) de gândire, se ignoră oricum faptul că 95% din tehnologie vine din Asia, din care 80% vine din China: semiconductori, procesoare, plăci de bază, senzori, camere optice etc. Iar rușii au acces la ele probabil la un preț mai bun ca NATO. Vă amintiți scandalul cu 5G, cu interzicerea Huawei-ului de la achizițiile guvernamentale pe ici pe colo? Nu în SUA! Și nu alte companii, căci nu doar Huawei este Made in China. Tot românul știe că de exemplu Phillips deși este marcă olandeză, pe toate produsele scrie Made in China. TOTUL se produce în China.

Întorcându-ne la cum se duce un război, pe scurt este așa: se face întâi recunoaștere să vezi unde are dușmanul apărare. Faci apoi o hartă și o estimare a armamentului și vezi unde te poate lovi și cu ce. Dacă dușmanul nu are artilerie (cum e cazul Ucrainei) sau range-ul acesteia este mic, aduci artileria ta care să lovească pozițiile lor. Sau avioane (dacă geografia locului nu permite artileria – caz rar în Ucraina). Sau drone, dacă te riști să le pierzi (dronele nu au foc de autoapărare, ci doar lansează proiectile). După artilerie, care teoretic fie l-a scos pe dușman din pozițiile de apărare (tranșee și eventual cazemate) fie l-au neutralizat, trimiți tancurile care să îi fugărească și să lovească în eventualele transportoare cu care aceștia fug sau încearcă să revină pe poziții. Se înțelege că dacă dușmanul are și el tancuri, contează range-ul și skill-ul tanchiștilor pe care îi ai (nu prea buni la ruși). După tancuri, vine infanteria pentru a curați și mai în amănunt zona și pentru a evita ca tancurile să fie lovite de eventuali dușmani rămași ascunși în peisaj. Și astfel se înaintează: bombardamente, tancuri și infanterie. Ideal în același timp, dar cum rușii nu se grăbesc și cum linia de front este mare, se mai lucrează pe bucăți. Adică în unele poziții se stagnează mai mult, războiul ia o pauză din lipsa de … unelte și meșteri care să le folosească.

Problemele inițiale ale rușilor au fost că ei au pariat pe o invazie șoc – au crezut că simpla prezență a trupelor îi va speria pe ucrainieni, de aceea ordinele date soldaților au fost tembele deoaerce pe mulți acest pariu i-a costat viața: în locul avansului în trepte care să asigure fiecare armă că nu este vulnerabilă, s-a preferat trimiterea în față a tancurilor, pe zone maxime (cât duce rezervorul). În unele zone a reușit, de aceea s-a continuat cu strategia asta. Dar cum avansul s-a făcut fără verificarea teritoriului, tancurile expuse au fost ulterior lovite și apoi rușii au trebuit să o ia de la zero. Pe alocuri, convoaiele de alimentare care veneau din urmă au fost lovite.

Dar acum s-a schimbat tactica. Rușii luptă cum se luptă. Nu este deloc așa cum zic unii „tactică sovietică”, pur și simplu așa se duce lupta: bombe, artilerie, eventual aviație, tancuri, eventual transportoare armate și apoi infanteria (evident tot prin transportoare, rareori – când sunt indicii că există dușmani) avansul se face pe picioare, verificând teritoriul pas cu pas (în orașe casă cu casă).

Puținele succese răsunătoare ale ucrainienilor din perioada inițială au fost datorate rezitenței infanteriei care a putut lovi din spate tancurile și transportoarele. Deoarece rușii pur și simplu s-au răspândit pe un teritoriu foarte mare și au încercat să ocupe din toate părțile, prin urmare au fost zone unde au fost expuși. Alte greșeli au mai fost legate de comunicații. Transmiterea ordinelor de avans, de exemplu, se făcea cu walky-talk-uri de 2 lei, necodate și cum ucrainienii și ruși vorbest aceiași limbă, evident că toată lumea auzeau ce vorbeau rușii între ei. Prin urmare, având informații de la sursa, chiar de la comandanții rușilor, e firesc că ucrainienii au putut să îi lovească nasol.

Prin urmare, ce se poate schimba pentru ca Ucraina să facă față ocupației? Ce poate face Ucraina ca să reziste militar mai mult și mai bine ca acum? Primul lucru ar fi artileria – are nevoie de artilerie care să bată mai departe decât a rușilor. Și eventual mai precis. Artileria – fiind o armă veche – a avansat destul de mult și culmea ar fi cumva mobilitatea: o armă care să tagă cât mai departe și să fie cât mai mobilă. Asta face diferența. Ori asta nu au ucrainienii și nu vor primi de la vest deoarece există riscul ca dacă primesc astfel de arme să lovească orașe și teritorii din Rusia. Chiar dacă să zicem, vor primi artilerie care să loveasă la 100km, există următoarea problema: rușii pot lansa rachete care să lovească în acea artilerie, chiar dacă este mobilă. De la momentul lansării proiectilului, până la aterizare, orice mașină poate merge să zicem cu maxim 50km/h. Cum obuzul/obuzele de artilerie, prin felul cum lovesc, pot deconspira poziția originală și momentul lansării, se poate calcula cu aproximație un cerc pe raza căruia lansatorul s-a putut deplasa și analizând harta, se poate reduce drastic locațiile posibile unde poate fi la un moment dat, prin urmare se pot lansa rachete care să lovească toate pozițiile posibile și astfel să scoată din luptă și echipamentul și personalul respectiv. Caz în care, discuția se duce logic înspre întrebarea: dacă se pierde o piesă de artilerie, poate aceasta să fie înlocuită? Sau: cine are mai multe de înlocuit (și piese, și operatori). Nu mai zicem că Ucraina, de departe nu ar posibilitățile de rachete de care dispun rușii.

Întorcându-ne la articolul de fundamentare a predicției într-un război (balanța de putere) avem așadar răspunsul de ce Ucraina probabil nu va putea face față Rusiei și doa un efort susținut din partea vestului prin care să ofere arme și mai multe și mai puternice ucrainienilor ar putea să compenseze în această balanță în primul rând deficitul de personal al ucrainienilor și în al doilea rând deficitul economic (Ucraina este deja distrusă în timp ce Rusia în afara de câteva incendii are ditamai economie de război în spate care pompează în rachete, tancuri, avioane etc).

O soluție la ABC-ul prezentat mai sus, ar fi brute-force-ul. Dacă teoretic ucrainienii ar avea cei 800.000 de oameni cu care se laudă și toți ar fi dotați cu AK74 și pregătiți, ar putea pur și simplu să ia cu asalt toate pozițiile rusești. Doar un număr similar de oameni, la fel de dotați, ar putea să le facă față, altfel, Ucraina pur și simplu ar anihila invadatorii și ar avea chiar opțiunea să penetreze în Rusia și să ocupe Moscova. Poate că din disperare rușii ar lansa ceva nucleare atunci, dar nu i-ar ajuta la nimic deoarece ucrainienii deja ar fi intrați în Rusia și deja ar ocupa bucată cu bucată în ritmul de avans al infanteriei. Deci teoretic se poate lupta și doar cu infanterie (ce are Ucraina acum) doar că adevărul este că Ucraina nu are aceste sute de mii de recruți, nu are cu ce să îi hrănească, nu are arme să le dea, nu are mașini să le dea, nu are haine să îi îmbrace. Imaginați-vă 800.000 de perechi de bocanci ce înseamnă.

Cum vestul nu este dispus să ofere artilerile suficient de puternică (în raza de acțiune și în precizie și în flexibilitatea de mișcare) pentru a compensa avansul rușilor, este evident că o oprire a războiului va avea loc doar când rușii vor dori să înceteze avansul. Spun că vestul nu este dispus să ofere aceste arme deoarece dacă era dispus, o făcea deja – trecerea timpului face și mai greu de recuperat pozițiile pierdute și prin urmare oferirea tardivă a acestor arme, ajuta mult mai puțin decât oferirea acelorași arme mai înainte. Evident că nu este exlusă posibilitatea unei mobilizări accelerate, dar asta presupune creșterea intensității motivației vestului de a ajuta Ucraina, ori aici asistăm la un trend invers – se întețesc apelurile către Ucraina ca să accepte cedarea teritoriilor și să încerce pacea. Și asta fără măcar să aibă clar perspectiva din partea rușilor că sunt dispuși să se mulțumească cu ce au acaparat deja și nu intenționează să ocupe TOATĂ Ucraina.

Întorcându-ne la balanța de putere, există posibilitatea ca rușii să calculeze ca dacă ocupă toată Ucraina, vor determina vesticii să se mobilizeze și mai mult și la un punct anume în război, ajutorul oferit să fie cu totul altul decât ce a fost și să conteze în război. Aici intrăm însă în tactică și în strategie și se poate lungi mult. Rușii au însă de partea lor timpul – pot ocupa ce sunt interesați să păstreze (mai au încă ceva) și apoi pot consolida apărarea încât să facă imposibilă recuperarea de către ucrainieni a acelor poziții. Sau pot pur și simplu să pedepsească orice tentativă a ucrainienilor cu noi și noi ciopârțiri din teritoriu, așa cum s-a întâmplat acum. Adică au luat Crimeea și poate dacă o cedau oficial și cedau și Donbasul, poate-poate, nu se alegeau cu acest război și cu pierderile deja încasate.

În final, întorcându-ne la ABC vă provoc să calculați în ce măsură România se poate apăra și ce poate face în cazul unui avans al rușilor peste noi. Munții sunt o cu totul altă poveste și contează imens, dar aviația de asemenea contează și tare mi-e teamă că România nu are deloc dotarea anti-aeriană a ucrainienilor și nici nu va avea parte de ajutoare prea semnificative în acest sens. Vedem că în ciuda zvonurilor că Rusia nu controlează spațiul aerian în Ucraina (deși evident că sunt zone alb-gri), cam orice avion ucrainean lansat recent a fost doborât și de asemenea dronele acelea turcești au cam picat toate. Că rușii nu se mai riscă să ridice elicoptere și folsesc rar avioane, asta e deoarece rezolvă ce au nevoie cu rachete – nu mai au nevoie atât de mult de suportul aerian și riscul nu are sens. Noi însă, am putea face față avioanelor ruseși pentru a consolida anumite poziții de apărare în munți din care să lansăm atacuri asupra rușilor? Nu știu … Dar cu ungurii în coastă, cred că la primul rus intrat în țară, noi ar trebui mai întâi să ne consolidăm spatele.