Abia după ce am auzit la podcastul The Telegraph că și Klaus al nostru a fost la Kiev că noi suntem rezolvatorii exportului de grâne al ucrainienilor, mi-am dat seama că am dezinformat cititorii cu titlul articolului anterior, deoarece mai potrivit era „Cei patru călăreți ai apocalipsei Ucrainei”. Totodată, inevitabil memele legate de prezența aiurea a lui Klaus alături de cei trei au invadat rețelele sociale și prin urmare, am aflat și eu că și Klaus s-a dus la Kiev, nu doar cei 3.

Revizuind vizita, facem următoarele concluzii.

Zelinsky este un avatar

Oricât de dus cu pluta ar fi Zelinsky din cauza războiului și a situației nașpa în care și-a băgat țara, nu se justifică de ce cu asemenea oaspeți de seamă s-a afișat în tricou. Totul este cel puțin ciudat și arată o totală lipsă de respect. Nu cred ca este nevoie pentru cititorii noștri să decodificăm întreaga semnificație a acestei prezențe. Apariția permanentă în tricou a lui Zelinsky denotă sfârșitul istoriei. Politica nu este ce a fost, rangurile nu mai sunt ce au fost, autoritatea nu mai este ce a fost.

Știu că poate la unii li se pare firesc ca președintele Ucrainei să joace acest rol de luptător, să îmbrace această haină de super-erou motivațional care îi flituiește pe americani refuzându-le evacuarea cu faimoasa frază: „I Don’t Need A Ride, I Need More Ammunition”.

Nimic însă nu este firesc și nimic întâmplător nu apare la TV. Totul este o producție bine regizată cu un target și un mesaj bine determinat și cu toate elementele necesare pentru a obține acel rezultat. De aceea nu mă mai uit la TV – este imposibil să poți filtra ceva, este inutil să încerci să selectezi și doar „să te informezi”, iluzionându-te că ești imun la spălarea creierului. Nici vorbă! Nu zic că alte medii nu au efecte similare, dar cu cât mediul este mai fuzzy, cu atât potențialul de control și propagandă este mai limitat.

Nu deoarece există riscul ca oricând să trebuiască să ia arma în mână, se îmbracă Zelinsky în costum pseudo-militar. Spun pseudo deoarece acel tricou nu îl va apăra de gloanțe, o vestă militară ar fi mai frească dacă îi este frică de gloanțe. Dar care om întreg la minte crede că dacă rușii ar vrea să îl neutralizeze pe Zelinsly, nu ar fi făcut-o deja? Doar idioții incapabili să adune 1 cu 1…

Nu mă hazardez în a analiza prea mult rolul lui Zelinky, ma rezum la a atrage atenția că acesta este un avatar, un simbol al unui nou tip de politician. Un politician care luptă, care nu negociază, care încurajază poporul să lupte. Un politician dispus să moară cu dușmanul de gât, un politican care renunță la cutume, nu mai respectă protocoale, are o singură grijă – ca tătuc absolut al patriei, face totul ca să obțină arme și donații de miliarde pentru țara sa și ca să unească poporul.

Culmea e că Zelinsky vrea să unească poporul într-o uniune care în alte părți distruge popoarele, culturile și tradițiile și importă gunoaie din toată lumea pentru a distruge orice urmă de tradiție și moștenire culturală europeană creștină, promovând așa-zis-ul „multi-culturalism”. În această gaură neagră pentru conceptul de stat și de identitate vrea Zelinsky să integreze poporul ucrainean. Și asta o face conștient și ucrainienii îl urmează ca idioții, neavând habar de ce îi așteaptă. Cei mai luminați, care au scos capul în afară și au dat de putoarea sovietului europenist, se amăgesc cu ideea că te faci frate cu dracul până treci podul, adică decât rușii, mai bine euroii …

Marky Mark and the Funky Bunch

Dacă se duceau doar cei 3 avea sens – principalele trei economii din UE, trimit un semnal. Cu Klaus alături însă, această combinație este cel puțin bizară. Ce rol a avut Klaus? De ce nu s-a dus de la polonezi? Am putea zice teoretic, că cei 3 poate au dorit să tragă cu ei și un majordom din est ca să arăte doml’e că la UE e egalitate între popoare, nu e Al 4-lea Reich cum zic conspiraționiștii. Prin urmare era firesc ca alături de cele 3 locomotive ale UE din vest să fie locomotiva din est, adică Polonia. Dar cum UE cam vrea să gâtuie polonezii deoarece sunt mai catolici ca Papa care – ciudat – este foarte europenist în toate cele, de la poponarism până la ecologism, s-au gândit deci să ia pe cel mai fraier, adică pe Klaus, că Orban oricum i-ar fi flituit, bulgarii sunt prea cu gâtul lat, cehii și slovacii toată lumea îi încurcă între ei … Nu m-au preocupat bancurile legate de mirarea presei din vest – cine e plăvanul? – că astea sunt infantilisme. Evident că se știe cine e plăvanul, dar formația ciudată – 3 lideri ale celor mai puternice economii alături de un lider al cele mai slabe economii, a fost ciudată.

Am explicat de fapt, în articolul anterior, că vizita în sine este ciudată, deoarece oricum s-au cam tot fâlfâit liderii la Kiev când conta (pentru alegerile interne) deoarece asocierea cu Ucraina (fecioara victimă din acest conflict) aducea puncte candidaților. Acum că Macaroana a câștigat, că Draghi a fost consolidat prin „realegere la al x-lea congres” (Italia a devenit un mic voievodat din punct de vedere politic, efectiv nu mai există politică), singura mea explicație ar fi că Olaf cel tembel pur și simplu se temea să meargă singur și i-a tras și pe ăștia după el ca să fie 200% sigur că rușii nu dau cu rachetele când trece el prin Kiev. Altfel zis, angst-ul german l-a oprit pe Olaf să meargă singur și prin urmare și-a luat majordomii cu el ca să fie mai ferit. Klaus nu a fost invitat direct, dar rezonând pe aceiași frecvență cu Olaf și simțind că ăsta se simte tulburat și nu s-ar supăra de companie, Klaus cel tăcut s-a autoinvitat și astfel a ajuns și el pe-acolo. Cel puțin Carmen l-a crezut că este un erou pentru curajul arătat să se expună rachetelor hypersonice cu precizie rusești și prin urmare revenirea probabil a fost spicy pentru un cuplu de babaci probabil afundat în plictis, disoluție și pasiune zero kelvin.

Suport prin import

Ideea principală a prezenței celor patru călărețil ai apocalipsei a fost că arată unitate. Unitate în sprijinirea Ucrainei. Dar unitatea măcănită nu îi mai convinge nici măcar pe Ucrainieni care de la mic la mare nu încetează a-l taxa pe Macaroană pentru apropoul lansat că Putin nu trebuie umilit și consecintele care derivă din acesta. Probabil reacția ucrainienilor la ipocrizia și mârșăvia acestei declarații este singurul lucru bun care se întâmplă zilele astea.

În fapt, mult mai important era pentru Ucrainieni decât vizita de imagine a celor patru călăreți, tăierea gazului sau măcar a petrolului. Ceea ce nu se întâmplă și probabil nu se va întâmpla curând. Ba mai mult, e posibil ca să aștepte europenii până când rușii vor termina conducta către chinezi din Siberia și îi vor lăsa pe europeni cu gura căscată fără gaz la iarnă, jucându-i Putin pe degete cum va voi el atunci. Am mai menționat acest mic important aspect: în prezent, nu există piață de deschidere pentru ruși pentru gazele din Siberia deoarece conductele au fost făcute către vest. O parte din flux a fost deja direcționat spre turci dar aceștia nu pot să absorbe tot. Prin urmare, nu doar de când cu războiul ci chiar dinainte, deoarece UE este în cădere economică de ceva timp (comparativ cu Asia care duduie), rușii s-au gândit să vândă gaz siberian și la chinezi deoarece aceștia s-au oferit să pună umărul la construcția infrastructurii. Prin urmare este doar chestiune de timp …

Integrare pentru dezintegrare

Mesajele de acceptare a cererii Ucrainei de aderare la UE sunt ilegale și încalcă tratatul. Parlamentul știu că a dat ceva declarații … nu cred însă că s-a votat. Ideea este însă că în tratatul UE, nu se acceptă aderarea țărilor cu probleme, în război. Ar fi sinucigaș. Orice bloc economic și politic vrea să atragă parnteneri puternici, nu foste republici sovietice aflate în colaps. Cum va funcționa UE dacă deja Ucraina este o povară prin cererea de arme, resurse, prin afluxul de imigraniți etc? Una sunt declarațiile de susținere, ajutorul umanitar, politic și militar – în limita posibilităților – și alta este călcarea în picioare a alegerii popoarelor țărilor membre ale uniunii care când au votat aderarea, nu au votat să adere la război nuclear cu Rusia, ci li s-a spus că o să curgă miere și lapte, că vin investitori, că avem euro, că vom avea democrație și anti-corupție. Ori acceptarea Ucrainei ar însemna efectiv încălcarea tuturor acestor promisiuni, scrise și nescrise. Nu mai zic că la cât de mult ne-au frecat pe noi europenii, mergând până la a cere pușcărie pentru promotorii legionarismului și interzicerea cărților, ar fi culmea să îi accepte acum pe ucrainieni cu atâtea bube pe cap și pe tot corpul: război cu Rusia, distrugere a industriei, corupție și mafie politică, nazism în armată și alte organizații ale statului, dar despre ce vorbim noi, că Ucraina nu prea mai este un stat, starea de război înseamnă moarte. Care Ucraina va fi primită în UE? Cea aflată acum în război? Cea care va rămâne după ce o ciopârțesc rușii? Cea din exil dacă ocupă rușii tot?!

De facto, UE deja a devenit un URSS deși nu îi place comparația și deși birocrații din infrastructura partidului unic europenist (indiferent de ce etichetă de formă are el pus peste – liberal, conservator, etc) doresc să se creadă democrați. Dar democrație în UE înseamnă doar să spui dacă vrei ca transexualii să aibă locuri gratuite la facultate sau poate ai altă opinie și propui ca transexualii să aibă o facultate întreagă pentru ei. Este exlcus însă să propui ca Ucraina să nu fie acceptată deoarece e la mintea cocoșului că nu e bine pentru nimeni și nu aduce altceva decât probleme. Și în primul rănd, este în război!

Pace sau război?

Cum văd eu vizita a avut două tipuri de mesaje – unul oficial și unul neoficial. Cel oficial, cu zăhărelul aderării și cel neoficial cu condiționarea aderării de către acceptarea păcii, adică a cedării de teritorii. Ucraina e la mijloc între presiunea europenilor de a face pace și încurajarea americanilor de a lupta în continuare, cu promisiunea de armament și alte de-astea.

Marea mea dilemă este – așa cum am zis în articolul trecut – dacă Zelinsly, în fața ultimatumului lui Olaf (și a colegilor lui de șorțuleț) va ceda teritorii și va accepta pacea cu rușii deoarece nemților le tremură chiloții la ce inflație a dat peste ei. Și cum valorile economice, politice și strategice au fost epurate pe criteriile noi ideologii wokiste și incompetenții s-au adunat la putere ca mizeria din spuma mării, UE nu are capacitatea să facă față șocurilor economice ale războiului economic cu Rusia, dus el chiar parțial și tunat să le convină celor mari în detrimentul celor mici. Bunăoară, nemții au pompat ei în panourile electrice, au băgat pe gât legislația cu „verzuiala” deoarece ca unici importatori și distribuitori de astfel de echipamente, aveau vânzare la greu, dar sunt conștineți că dacă Putin taie gazul la orașul-fabrică Bayer, 10% din PIB-ul german va pica peste noapte, ceea ce este echivalent cu revoluție în inima Reich-ului – de neconceput.

De aceeea urgența acestei călătorii, ca să îi zică față către față lui Zelinsky ceea ce tot a încercat Macaron și s-a cam ars mediatic, să îi sugereze, cum că Putin nu trebuie umilit, adică trebuie să îi arunce un os-două de teritorii pentru mândria propire (care cred ei că l-a mânat în război) și apoi să facă pace, ca să poată astfel relua importurile și afacerile cu rușii – căci pentru nemți Rusia este un vest sălbatic. Evident că și Ucraina „Liberă”, ca teren virgin, de-rusificat, va fi gata de ocupat economic așa cum au făcut cu Europa de Est și companiile germane deja își fac planuri de atac.

Una peste alta, viitorul este cel mai greu de prezis, dar eu mă încumet să zic că Zelinsky nu va juca hora europenistă ci mai degrabă se va baza pe sprijinul americanilor și al polonezilor continuând să lupte suficient de mult pentru a băga UE în criză (evident indirect). Prin urmare, vizita a fost una inutilă și ineficientă, deși Klaus probabil s-a ales cu ceva zăhărel pentru eroismul arătat.