Unul dintre capetele hidrei care distruge omenirea și lucrează la venirea lui Antihrist este legalizarea consumului de psihedelice. Nu doar legalizarea ci chiar promovarea consumului. Există un curent mondial puternic de promovare a acestora care curent este strâns legat de „renașterea spirituală” și în general de curentele spirituale holistice în care știința este băgată la grămadă cu o pseudo-filosofie (de facto religie) care promovează pacea, ecologia și alte-deastea. Evident toate astea sunt drăcovenii dar să vedem ce e nou.

Personal vad războiul nevăzut al forțelor întunericului asupra luptei omului pentru luminare și dezrobire de legăturile iadului mai ales ca un atac asupra identității și personalității umane și ca un asalt al confuziei. Putem compara confuzia din plan spiritual și religios cu gazele lacrimogene și fumul folosit ca decoy din război – are rolul ca să diminueze percepția, să atenueze simțurile și să stimuleze o cvasi-adormire pentru ca în spatele acestei confuzii, inamicul să avanseze. Și avansul are loc pe toate planurile – fizic, medical, alimentar, economic, psihologic și în final fizic, prin război și distrugere totală.

Folosirea drogurilor ca unealtă de control a populației nu este ceva nou. Ani 60′ sunt consecința unor experimente militare eșuate prin care armata SUA dorea producerea unor droguri care să atenueze dorința de luptă a inamicilor. Sperau ei, că în loc de gaze ucigătoare, să lanseze niște gaze pe care soldații inamici din tranșee când le vor inhala să se simtă atât de fericiți încât să se dea bătuți. Evident, mai încercau și substanțe pentru „rezolvarea” problemei de reținere a soldaților în a ucide, o problemă binecunoscută în psihologie și pentru care armatele moderne au dezvoltat tot felul de „gadget”-uri – instrumentele remote, interfețele de comandă similare jocurilor și tot sistemul de control al armelor au ca scop în primul rând detașarea operatorului de victimă.

Întorcându-ne la droguri, LSD-ul a fost studiat de CIA în perioada 50-70 cu scopuri militare, dar din greșală (sau nu) a ajuns la public, ceea ce a schimbat lumea. Practic, din ce am înțeles eu istorie, pierderea războiului din Vietnam de către americani se poate pune fără discuție pe spinarea drogurilor dintre care LSD-ul este principalul vinovat. De ce altfel, ar fi fost interzis ulterior, dacă nu exista o cercetare amănunțită care a dovedit că drogul acesta afectează puternic tineretul, până acolo în a distruge fibra societății.

Să ne întoarcem însă în prezent, deoarece asistăm la o „renaștere” puternică a drogurilor care are loc pe mai multe planuri: legislativ, cultural (prin influenceri), economic (prin middle pharma) și spiritual prin new age (încă un cap al hidrei care deși tăiat o perioadă, vedem că renaște alături de unul mai nou și mai perfid – transhumanismul).

S-ar pune din start întrebarea dacă creșterea recentă a interesului pentru droguri este o consecință a disoluției culturale a vestului sau invers – disoluția este rezultatul unei intoxicări prin droguri a oamenior care a dus astfel la scăderea puterilor și vigorii societății prin refularea mecanismelor de autoreglare care ar fi dus la îmbunătățirea situației și o eventuală revigorare cum putem observa în est (Asia, mai precis China, Japonia, Koreea). Nu doresc să dau un răspuns la această întrebare, altul decât cuvântul Pr. Teofil Pârâian – „ce faci, te face”, adică implicațiile sunt reciproce.

Deci pe plan politic avem o mișcare de constrângere și determinare a politicienilor ca să voteze legi care să elimine interdicția consumului de droguri. Deja sunt state în SUA unde s-a întâmplat asta. Deja chiar dacă sunt ilegale, sunt state unde autoritățile tolerează consumul și poliția nu intervine. Nu doresc să despic firul în parte, întrând în clasificarea drogurilor și a riscurilor. Este evident că canabisul este un Gateway drug și este evident că așa cum după căsătoriile homosexuale au venit adopțiile cuplurilor homosexuale, după legalizarea canabisului va veni legalizarea heroinei. Un pas în jos, aduce cu el încă unul și tot așa mai departe.

Dacă mișcarea „de eliberare” este accentuată mai ales în SUA, evident curentul este „exportat” (ca toate bunătățile Imperiului) și în colonii. De exemplu, Suedia a legalizat recent studiile de cercetare a LSD-ului, care evident urmăresc publicarea de „studii” care să demonstreze că e bun și că trebuie legalizată folosirea acestuia.

Să trecem acum la componenta de „influenceri”. Aceștia sunt o legiune, dar notabili pe radarul meu ar fi Netflix, Joe Rogan și Elon Musk. Nu intru un detalii, semnalizez doar ipocrizia lui Joe Rogan care pe de o parte se declară adept al disciplinei, al sănătății, al alimentației corecte, al unui stil de viață sănătos (sport și alte BS-uri de astea) dar pe de alta este un agent de marketing al drogurilor, fumând live, oferind invitaților droguri, invitând autori de cărți care promovează drogurile etc.

Netflix să zicem că ar avea scuza că interesul comercial determină „grila de programe”, dar cum știm de obsesia și strategia clară de programare mentală a noilor ideologii woke, nu ne miră că la pachet cu acestea, Netflix împinge în față și consumul de droguri prin serialul „How to Change Your Mind” dar nu numai.

Serialul are clar un manifest: drogurile sunt bune, drogurile sunt științifice, te ajută să îți „extinzi” „viziunea”, drogurile sunt interzise pe nedrept, deoarece știința le aprobă.

Culmea este că după o perioadă de tembelizare plandemică în care știința a fost religia obligatorie și oamenii de știință preoții noii ideologii, acum se încearcă păstrarea programării mentale și „mufarea” consumului de droguri nu (doar) pe direcția plăcerii pe care acestea o aduc ci pe direcția arugmentări pseudo-știițifice. În rezumat, „lupta” se duce pe eliminarea reticențelor (că drogurile ar face rău sănătății) prin proiectarea unei imagini de „ev mediu întunecat” asupra interzicerii acestora tot de către oameni de știință și de doctori după dezastrele observate în trecut. Ca bonus, tot „științific” se prezintă sumar mecanismele prin care drogurile funcționează sugerând că prin „reformatarea sinapselor” pot avea consecințe benefice nenumărate cum ar fi vindecarea traumelor vechi sau stimularea imaginației și chiar a inteligenței.

În subsol, în acest documentar, dar în general, se recunoaște impactul drogurilor asupra mecanismelor de autocenzură și control al minții dar se consideră ca un lurcu bun că drogurile „dezleagă limitările” și stimulează „explorarea necunoscutului”.

Care necunoscut este evident nimic altceva decât lumea diavolilor unde cei care se lasă de bunăvoie conduși în ea, învață cum să fie influențați și cum să asculte de demoni, bucurându-se ca niște retardați de experiențe sumare și periculoase, care deși le consideră ei ca fiind semnificative, în primul rând nu sunt reale și în al doilea rând nu contribuie la adăugarea vreunui beneficiu concret pentru personalitatea sau caracterul celui care se lasă adâncit în ele.

Faptul că mulți din cei care expriementează fie cu anumite droguri, fie cu anumite substanțe, ciuperci sau molecule sintetice declară că au avut „experiențe”, ceea ce nu realizează ei este că de fapt nu au avut experiențele ci doar și-au lăsat capul pompat cu cine știe ce otrăvuri care cine știe ce impact văzut sau nevăzut au asupra lor, afectându-le complet identitatea și punându-le în pericol nu doar viața dar integritatea lor mentală, psihologică și spirituală.

Problema principală este însă că majoritatea naivilor care se lasă adulmecați nu mai au o integritate de niciun fel ci sunt ființe distruse, caractere neconturate, personalități diafane, în general ușor influențabili, oameni fără capacitatea de a se analiza, de a se adapta la mediu, de a activa măcar minimal în societate, de a avea o relație cu alte persoane, de a avea aspirații și pasiuni, pe scurt zis nu prea mai sunt întregi la damigeană din start și de aceea ajung pe mâna drogurilor.

Faptul că există această operațiune satanică de influențare și prin cărți și prin filme și prin podcasturi în paralel cu găurile iadului care sunt oricum de ceva timp cum ar fi cluburile, festivalurile în „aer liber” îmbibat de fum sau alte locuri unde crima organizată distribuie substanțele, este ceva nou prin aceea că încearcă să atragă și pe cei mai timizi și reticenți, pe cei care la o primă analiză ar părea oameni normali, fără probleme mari, departe de categoria tinerilor instabili și pierduți care sunt victime ușoare pentru canalele clasice de distribuție.

Am putea face o paralelă a specificității „științifice (medicale)” a promovării de azi cu accentul evident de „rebeliune” din perioada anilor 60-70 când promovarea drogurilor avea ca filon de motivare, repulsia tradiției și lupta cu „tabuurile” conservatoare ale unei societăți care deja ajunsese la unele culmi pe care probabil omenirea nu le va mai vedea în următorii 100 de ani. Perioada anilor 60-70 din SUA a fost economic o epocă de aur. Cu un singur membru al familie care avea un singur serviciu, se putea trăi într-o casă, se putea cumpăra o mașină, se putea merge în concedii, se putea mânca pe săturate și femeia putea să stea acasă să aibă grijă de 2-3 copii fără probleme, ocupându-se de ei cum trebuie, ducându-i la școală, făcând temele cu ei etc. Iar bărbatul, ajungea acasă la ora 4-5, bea bere, făcea grătare, se uita la meciuri la TV, se întâlnea cu prietenii etc. Nu este foartă cunoscută la noi situația anilor 60-70 din SUA, dar comparați cu realitățile contemporane din SUA: rată dezastruoasă a divorțului, îndatorare peste cap, muncă la cel puțin 2 joburi, cel puțin pentru un membru al familiei pentru a întreține cât de cât o famile cu o casă luată pe credit și cu două mașini, cu emoții la orice cădere a bursei și cu frica că vei putea fi dat afară oricând din cauza instabilității pieței muncii.

De unde cetățeanul „standard” în anii 60-70 era un familist normal, cu job stabil, cu venituri ok, cu mașină, cu copii, cu timp liber, astăzi modelul este tânărul care stă cu părinții până la 35 de ani, are două-trei facultăți terminate, credite cât cuprinde, are 1-2 joburi la distanță, muncește de se spetește ca să plătească ratele la mașină, nu mai e interesat de familie deoarece nu își permite nici măcar să-și plătească chiria singur, cei care își permit stau la grămadă ca studenții mai mulți în același apartament. Și este slugă dedicată a sistemului, fiind activ politic, ancorat ideologic, militant apărător al științei, deși poartă adânc în suflet și în inimă rănile singurătății și ala goliciunii valorilor propunse de noile idelogii, fie știința coafată cu spoială de religie prin promisiunile utopice ale transhumanismului și progresului infinit, fie „lupta de eliberare” de subjugarea patriarhală a omului alb.

Către acest cetățean standard – care deși nu se află la scursura societății încă mai are o oarecare integritate și potențial de a fi salvat – se adresează campania de promovare „științifică” a drogurilor, scopurile fiind de două tipuri: pe față și pe ascuns.

Scopul pe față este evident controlul și oferirea unei alternative la „meandrele concretului”. Nu este ceva greu de ascuns că vestul a ajuns într-o fundătură și că urmează o perioadă nasoală. În acest context, drogurile oferă un recul care va permite controlul masiv la populației și evitarea unor tentative de revoluții care să schimbe centrele de putere actuale și să afecteze „status-quo”-ul echilibrului de putere. Mai ales pentru categoriile de jos, controlul se face prin oferirea acelor carduri EBT (electronic benefits) care au fost recent introduse și la noi sub titulatura „tichete sociale”. Acesta este un ajutor minim care oferă un os de ros celor lăsați în urmă și care altfel s-ar răscula. Nu știu în România, dar în SUA cu EBT-urile se pot cumpăra țigări și băutură. Când nu funcționează sistemul electronic sau vreun proprietar de magazin nu dă băutură și țigări pe EBT-uri (controlul statului este zero, legal nu e permis, practic se trece cu vederea) crește rata criminalității. Cât EBT-urile funcționează, partidul democrat are voturile asigurate.

Cum există mereu o categorie care indiferent de nivelul economic, are un nivel IQ suficient de ridicat pentru a înțelege cum merg lucrurile și cine apasă la butoane și ce urmărește, această categorie este targetată prin genul de cărți și documentare despre care discutăm aici. De asemenea, sunt folosiți influencerii despre care nu mă intereseaza și nu cred că trebuie demonstrat motivarea financiară a lor (nu e cazul la Elon Musk) ci în primul rând trebuie să subliniem afinitatea acestora ideologică față de consumarea drogurilor în urma experiențelor personale, care bineînțeles i-au făcut robi diavolului care acum lucrează prin ei ca să prindă în pânza lui pe cât mai mulți.

Ar mai fi multe de zis despre acest fenomen și voi încerca – în măsura timpului – să fac o analiză punctuală a documentarului, deoarece fiecare episod are specificul lui, discutând despre un anume tip de drog. Pare un domeniu întunecat în care nu are rost să ne pierdem timpul și efortul dar cum nu toți au o perspectivă religioasă asupra lumii și cum se invocă de către promotori de multe ori în acest documentar „realitatea spirituală” nu putem să rămânem indiferenți ci trebuie să atenționăm și să clarificăm aceste aspecte.

Pentru cei neinițiați și fără legătură cu religia, realitățile spirituale (influența diavolilor mai ales) sunt tratate destul de superficial și cu o atracție pervertită care mai bine ar fi direcționată către rugăciune și poate către studierea riguroasă și asumată a unei religii sau a câtor mai multe religii. Cei care au făcut-o, au biruit și Dumnezeu i-a ridicat din râul de foc care duce la iad. Un astfel de exemplu notabil este David Patrick care și-a povestit experiența proprie cu psihidelice și cum a ajuns la ortodoxie, aici: