Am scris acum o lună un articol despre războiul direct dintre SUA și Rusia, în care titram bombastic că acesta deja a început. Acolo mă refeream la ce se întâmplă în subteran și scapă radarului presei sau nu este catalogat ca informație din categoria războiului, anume incendiile și accidentele (părelnice) asupra unor facilități fie de producție, fie de infrastructură etc. Acestea au loc atât în Rusia cât și în SUA. Este greu de cuantificat și analizat dacă frecvența acestora chiar a crescut și dacă chiar are legătură cu războiul. Pe ici, pe colo, agențiile de informații trag semnale, dar oare politicienii sunt interesați?

De la data scrierii articolului, s-a cam confirmat – cel puțin s-a făcut mai multă vâlvă – că atacul „neasumat” asupra conductei Nord Stream 2 aparține SUA. Vâlva e datorată unui ziarist celebru care a scris un articol solid în care pe lângă un istoric al pregătirii acestui atac, citează și o sursă implicată direct în operațiune. Ca un mic spinoff de la topicul actual, spun doar că atacarea era pregătită dinainte de război, ca o acțiune menită să îl împiedice pe Putin să invadeze Ucraina. Subiectul nu prea a fost tratat cu seriozitate deoarece presa este cenzurată. Mainstreamul din vest (și evident și de la noi) a pompat într-o tentativă (bleagă) de reacție la articol a serviciilor prin încropirea unei povestiri fantastice despre cum un grup de extremiști ucrainieni au dat lovitura, care grup a fost atât de capabil să distrugă un zid de beton de 2m care înconjoară conducta plasând tone de dinamită în mediul subacvativ la sute de metrii pe fundul mării, unde doar submarine avansate pot ajunge, dar în schimb acest grup nu e capabil să facă nimic legat de podul din Crimeea care a fost doar puțin zgâriat. Minciunile încropite și declarațiile false făcute pentru a contribui la această poveste sunt hazlii, dacă nu ar fi un memento îngrijorător al propagandei și minciunii în care trăim (cei care citim presa).

O categorie aparte de frecușuri între SUA și Rusia este cel legat de provocările și incidentele aeriene. Rușii au doborât drona, americanii au trimis alta. Zborurile cu bombardiere în Marea Baltică continuă. Din nou bombardiere strategice americane au simulat un atac asupra Sankt Petersburgului, fiind întâmpinate de două avioane rusești. Bombardierele zburau singure, fără apărare, în spațiul internațional. Astfel de exerciții / provocări eu nu le înțeleg. Înțeleg necesitatea operațiunilor, dar nu prea înțeleg strategic importanța unei astfel de operațiuni. Voi intra puțin în despicarea firului.

Este vorba de două bombardiere B-52, modele antice, păstrate de americani în funcțiune doar pentru că au multe și costă puțin întreținerea (ca orice chestii făcute acum 50 de ani, spre deosebire de noile modele super-tehnologizate făcute de companii super dotate cu divizii de lobby extrem de eficiente care pot obține contracte frumoase).

În primul rând, bombardierele lansează rachete de la sute de km, nu au nevoie să se apropie de un oraș anume. Scopul misiunii a fost clar de a testa reacția rușilor, în sensul să vadă dacă aceștia sunt pregătiți să trimită avioane care să intercepteze bombardierele. Acest tip de operațiuni sunt clasice, dar evident că rachete anti-aeriene ar fi prima soluție înainte de trimiterea avioanelor de interceptare. Cu toate acestea, exerciții care să simuleze lansarea de anti-aeriene nu se pot face, prin urmare militarii fac și ei ce pot – simulează atacuri de tip vechi care probabil nu vor fi folosite într-un eventual război. De ce fac asta? Poate ca să justifice banii … poate ca să zică că se pregătesc și ei, poate Biden îi întreabă cum facă să se pregătească. Poate meltenii din coloniile NATO au nevoie de acest tip de știri pentru a susține un narativ că SUA va apăra țările de la periferie când războiul se va extinde, deoarece uite, are bombardiere nucleare, uite că face exerciții etc.

Deci exercițiul nu are treabă cu realitatea din mai multe puncte de vedere:

• bombardierele sunt vechi, depășite. Au fost bune în Afganistan deoarece talibanii nu aveau nici măcar manpad-uri darămite artilerie antiaeriană sau rachete anti-aeriene
• chiar vechi, bombardierele nu au nevoie să se apropie de țintă. Dacă ținta ar fi însă Moscova, poate-poate acum 50 de ani se putea discuta de bombardiere antice subsonice care să încerce măcar să scoată la vânat avioanele rușilor pentru a fi doborâte de rachetele lansate de pe submarinele din Marea Baltică; adică aceste bombardiere ar fi bune de momeală, deși 8-10 oameni cât au echipaj, versus 1-2 oameni cât sunt în interceptoare, nu știu ce să zic; dar momeala poate fi bună pentru a anihila capacitățile inamicului și a putea ulterior trimite modele mai noi și mai rapide care să ajungă la Moscova cu nuclearele; deși nucleare pot fi lansate și din submarinele din Marea Baltică …
• exercițiul este riscant dacă bombardierele nu sunt și însoțite de fightere; într-adevăr să zicem că rușii nu sunt atât de descreierați cât să dea jos cu un bombardier de ăsta, dar oare sunt americanii siguri? De ce atunci să nu acopere acest risc lansând și fightere care să le protejeze în caz că rușii chiar doresc măcar să le șicaneze așa cum au făcut cu drona.

Știu că militar poate nu are sens, dar eu mă gândesc mereu că pe lângă testarea reacției, americanii vor și să le consume rușilor unele resurse, chiar dacă estul Rusiei are oricum un corp de armată separat, care nu este implicat în războiul din Ucraina, deci are propriile resurse. Adică, Suhoaiele trimise în întâmpinarea bombardierelor nu sunt dintre cele care lansează rachete împotriva ucrainienilor. Și oricum rușii au sute de avioane și sute de piloți, nu cred că două avioane contează în ecuație.

Cât despre testare, ce să zic, chiar cred că rușii nu sunt în stare să lanseze două fightere ca să intercepteze aceste bombardiere? Chiar cred americanii că rușii nu au acces la flightradar ca să le vadă cum vin? Dacă nu mă înșel, unul dintre ele l-am văzut și eu când se apropia, dar nu am văzut fighterele rușilor deoarece nu cred că au callsign, fiind militare. Dacă ajută pe cineva, acest tip de exerciții ajută piloții ruși să exerseze pe avioane reale interceptarea, deși repet interceptarea în epoca de azi se face de la zeci de km prin rachete, nu prin dog-fight, cu atât mai puțin între un bombardier și un fighter.

Ce mai observ recent pe Flight Radar este creșterea frecvenței zborurilor către Kaliningrad și nu doar a avioanelor de pasageri ci a avioanelor de cargo militar, adică rușii trimit acolo de toate …