Disclaimer

Mi-e cam jenă puţin să declar deja contraofenisiva ratată deoarece data trecută a început tot jalnic şi s-a terminat spectaculos – contrar predicţiilor mele că ucrainienii nu prea mai pot să facă nimic. Situaţia este însă diferită şi ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Data trecută ruşii au pierdut ceva teritorii ocupate, dar problema a fost cauzată de dimensiunea prea mare a frontului, practic aveau porţiuni neapărate mai deloc sau apărate prost cu trupe din Donbass, cu voluntari pregătiţi peste noapte.

Acum ruşii s-au pregătit cu multe linii de apărare de-a lungul frontului şi par să adopte tehnica „turtling” care are următoarele atribute:

• focus pe apărare şi fortificarea poziţiilor actuale – nu doar prin artilerie, dar şi prin poziţionarea agresivă de radare, monitorizarea cu drone, patrule de recond, ruşii apără agresiv liniile actuale. Pentru a preveni atacurile cu tancuri, au plantat mai multe tranşee şi alte fortificaţii;
• avans pas cu pas, ocuparea de mici fâşii de front şi repoziţionarea apărării pentru a face imposibilă penetrarea inamicului;
• bombardarea zilnică a poziţiilor ucrainienilor de pe linia frontului şi forţarea mişcării continue a asseturilor acestora pentru a evita să fie identificare şi neutralizate.

Status

Contraofenisva merge prost – are deja cam o săptămână şi ucrainienii nu au câştigat nimic. Au pierdut însă 2 din 6 batalioane de tancuri. Deocamdată au avut o tentativă de a trece prin liniile ruşilor, dar nu au reuşit decât să avanseze 1km pe teritoriul ruşilor pentru a fi loviţi de artilerie şi pentru a da înapoi.

Există însă anumite porţiuni de-a lungul frontului unde ucrainienii fac progrese însă acestea sunt nesemnificative.

Marea dilemă este de fapt dacă ucrainienii au început ofensiva sau doar testează liniile de apărare ale ruşilor. Ar fi însă trist ca soldaţii să fie trimişi efectiv ca carne de tun doar ca să testeze reacţia ruşilor, ştiut fiind că probabil sunt trimişi la moarte. Dar nu este exclus – să nu uităm că acelaşi lucru l-au făcut şi ruşii la începerea războiului.

Presiune

Cu privire la contraofensivă, am mai zis că am observat o presiune a „partenerilor” de a vedea acţiune. Mantrele cu „ofensiva de primăvară” a ucrainienilor, care nu a venit deoarece „era pământul îngheţat” sunt doar rezultatul unui narativ programat, conform căruia ucrainienii trebuiau să lucreze pe plantaţie (front) nu să stea degeaba, că altfel presa o să îşi îndrepte focusul pe petrecerile copiilor boşilor ucrainieni din vest cum a fost de Revelion şi nu pe sacrificiile făcute de ucrainieni pe front.

Practic pentru „parteneri” orice acţiune este utilă, singura problemă ar fi stagnarea şi lălăiala. Fie ucrainienii îi bat pe ruşi, fie ruşii îi bat pe ucrainieni şi urmează „negocierile” şi împărţania finală. În cele din urmă, vestul va primi oricum o felie, singura dilemă este cât de mare va fi felia şi pentru asta doresc acţiune şi îl împung pe Zelensky să „motiveze” geneeralii ca să îşi arunce soldaţii în gheara ursului, orice-ar fi. Poate de aceea se şi ascunde comandantul armatei ucrainienilor de nu mai dă presa de el.

Zelensky a încercat să tragă de timp şi a bătut apropouri că cu avioanele contraofensiva ar fi mai eficientă. Faza e că aşa cum regizorii ne-au obişnuit, nu se poate trece la următoarea rundă de ajutoare până nu vedem scena actuală. Şi în scena actuală, trebuie să fie măcel, adică ucrainienii trebuie să încerce, să ne arate că nu se poate altfel, că au nevoie de avioane, pentru a ajunta la escaladarea conflictului şi creşterea incrementală a ajutorului oferit, aşa cum am tratat în articolul anterior.

Bahmut

Bahmut este un simbol. Puţină lume ştie că pe lângă Mariupol şi încă un alt oraş, aceste oraşe erau nişte redute ale naţionaliştilor ucrainieni din Azov. Dacă avem nevoie să facem cea mai scurtă şi indubitabilă demonstraţie a propagandei şi minciunii care este pompată de presa oficială cu privire la războiul din Ucraina, Bahmut este una dintre cele mai clare exemple în care la un momendat se spune un lucru deoarece ne convine care apoi se spune contrarul lui deoarece mai tărziu ne convine contrariul. Bunăoară, înainte de a pierde Bahmutul, când acesta era un simbol al „rezistenţei” ucrainienilor, presa punea reflectoarele pe Bahmut şi zicea că apărarea acestui oraş este foarte importantă din motive strategice deoarece dacă ar fi pierdut, ruşii ar avea „deschidere” către alte drumuri şi oportunităţi de a avansa rapid în interiorul Ucrainei.

Pe măsură ce ruşii încercau şi ei să îl ocupe, se zicea că Bahmut este folosit ca o „capcană” de ucrainieni, pentru a-i prinde pe ruşi şi a-i omorî. Prin urmare, faptul că mureau mulţi ucrainieni acolo nu era problemă deoarece la fiecare ucrainian mureau 10 ruşi, deci e bine să se continue în continuare lupta la Bahmut.

Apoi, după ce a fost pierdut sau chiar pe măsură ce ucrainienii se retrăgeau, se zicea că strategic Bahmut nu înseamnă nimic, ba poate chiar e bine să fie „cedat” ruşilor deoarece astfel ucrainienii pot să transfere trupele în alte locaţii şi să se focuseze pe „contraofensivă”.

Pe alocuri s-a mai folosit Bahmut-ul pentru a explica de ce „contraofensiva” întârzie.

Războiul este văzut de europeni ca un meci de fotbal în care echipa preferată, după ce a primit 3 goluri, a reuşit să dea un gol de onoare (respingerea atacului iniţial). Apoi, a mai dat un gol deoarece favoriţii au dormit în front (contraofenstiva) şi între timp au primit un cartonaş roşu, nu prea mai au rezerve şi au obosit încercând să recupereze diferenţa. Acum li se cere să dea golul egalizator, deşi favoriţii nici nu au scos vedetele încă pe teren (T14 Armata, nucleare, avioane etc) ci joacă cu rezervele (puşcăriaşii vrăjiţi de Prigojin).