Ultimul articol pe aceasta temă îl găsiţi aici. Voi relua probabil unele idei de acolo şi doar voi actualiza la contextul actual.

Aşadar avem noile restricţii de la 1 Noiembrie. De departe, principalul lucru de spus este perfecţionarea strategiei. Spre deosebire de perioada plandemică când agresivitatea cu care a fost pompat vaccinul a dus la o reacţie alergică organică de respingere, eliminarea cash-ului se face pas cu pas conform strategiei clasice fiert broasca în oală la foc încet.

Dar nu doar fierberea în oală este resposabilă pentru aceşi paşi mărunţi (în aparenţă) dar fermi de fapt ci şi faptul că această schimbară este globală, are loc în toată lumea, de fapt în toată lumea legată de Imperiu. În rest nu discutăm deoarece nu ne interesează, dar ca fapt divers elveţienii au introdus în Constituţie dreptul de a folosi cash, tocmai pentru că văd şi simt ce se întâmplă. Ca fapt divers, nu cred că vor rezista nici ei, doar dacă ies din Swift. Singura rezistenţă reală va fi trocul dar despre asta am discutat în seria de articole despre ieşirea din sistem. Nu sunt însă profet şi poate aşa cum oferirea de arme populaţiei a fost o reţetă bună în Al 2-lea Război Mondial, puterea Constituţiei în viitoarea transformare poate fi salvatoare pentru o ţară. Personal nu ştiu ce gândesc elveţienii şi cât de informaţi sunt.

În seria de măsuri de „transformare”, pe meleaguri mioritice, mai există restructurarea totală a sistemului contabil şi integrarea totală cu ANAF. De la 1 decembrie, mare parte din firme vor fi obligate să transmită în timp real datele complete ale facturilor către ANAF, adică cine a cumpărat, ce a cumpărat şi la ce preţ a cumpărat. Măsura este evident aberantă şi încalcă cu mult mai multe drepturi decât limitarea cash, dar vă reamintesc că în Marele Reset, nu mai aveţi drepturi şi nici drept la transparenţă. Când Klaus vorbeşte despre dreptul la transparenţă, omul de rând crede că se referă la faptul că vor fi camere de filmat peste tot sau că telefoanele sunt ascultate. He-he, asta e veche, Klaus se referă la faptul că tot ce cumperi va fi monitorizat (în prima etapă) şi apoi validat (când transformarea va fi completă).

Tot timpul aceşti resetişti au în cap controlul a ceea ce vom putea cumpăra. În paralel cu banii cash, o perioadă vor circula tot felul de instrumente de plată care sunt specifice noii infrastructuri deşi o perioadă vor folosii bani vechi.

Etapa în care suntem acum este construirea infrastructurii de control. Aşadar, deocamdată nu ne pot limita numărul de pungi de plastic pe care le cumpărăm. Dar scopul final este limitarea numărului de calorii şi de la pungi de plastic la calorii nu este o problemă prea mare, pentru computere este doar un id de produs, sunt doar adunări şi scăderi care trebuie făcute pentru a permite o tranzacţie.

Aşadar în paralel cu limitarea tranzacţiilor cash, la noi vedem că se introduc tot felul de „tichete” care sunt echivalente unor carduri, care funcţionează pe infrastructura cardurilor actuale şi vor funcţiona în continuare. Ce este nou este faptul că aceste carduri pot fi folosite doar pentru a achiziţiona un anume tip de produs. De exemplu, pentru cei cu venituri sub o anumită limită, nu s-au dat bani, deşi era foarte simplu deoarece fiecare are cont bancar, sau cel puţin când bagă aceste limitări cash, statul te forţează să ai cont bancar şi card. Cu toate acestea, deşi cunoşteau persoanele care trebuie să primească aceşti bani (prin CNP) şi deşi puteau foarte uşor ca prin solicitările acestor tichete speciale, omul să furnizeze un cont bancar unde să primească banii, deoarece trebuie controlat pe ce se duc aceşti bani, s-au construit sisteme paralele de control. De exemplu, tichetele sociale pentru încălzire se pot folosi doar prin Poşta Română.

Un alt exemplu: tichetele pentru profesori cu care pot cumpăra rechizite şi cărţi. Deşi merg cam peste tot, trebuie să cumpere cu ele doar cărţi şi rechizite. Controlul nu este însă foarte precis deoarece nu există mecanisme. Degeaba se angajază magazinele să nu accepte plăţi cu aceste carduri decât pentru rechizite deoarece în practică omul poate să cumpere orice, aşa cum se întâmpla cu tichetele de masă care teoretic nu puteai cumpăra haine cu ele, dar practic nu se lua nimeni de tine.

Ei bine, astfel de „derapaje” nu vor mai fi permise, deoarece principiile resetului sunt ca omul să consume minimul necesar supravieţuirii deoarece nu mai sunt resurse pentru toţi. Şi deoarece o criză economică nu se poate produce peste noapte deoarece ar produce reacţii sociale prin care forumul şi oamenii lui din coaliţie ar pierde controlul, se folosesc paşii incrementali dar fermi către reducerea incrementală dar accelerată a nivelului de trai prin mijloace de control.

Prin aceste mijloace de control se va controla populaţia astfel încât să fie evitate mijloacele de protest. De aceea focusul este spre săraci şi proşti care nu gândesc. Acestora li se va arunca un os de ros şi evident că nu vor mai protesta. Cine să protesteze împotriva acestor măsuri? Oamenii de afaceri care văd The Big Picture? Aceştia sunt sub 1% şi nu au nicio putere. Evident, cei mai vinovaţi pentru asta sunt capetele de topor locale care acţionează şi serviciile secrete care le tolerează. De nenumărate ori am spus că la noi serviciile de securitate sunt nişte companii private de protecţie pentru politicienii locali deoarece cel mai mare serviciu, CIA este un serviciu de securitate privat pentru miliardarii lumii, membrii ai forumului şi prin urmare dependenţa serviciilor noastre de CIA presupune efectuarea acestui serviciu de protecţie pentru lichelele de la noi care execută orbeşte paşii care trebuie făcuţi către dictatura totală.

Nu doresc să termin pesimist articolul. Există mereu variante şi o rezistenţă în masă suficientă poate da peste cap toată şandramaua. Dar oricât de multă rezistenţă socială şi politică vom face, se pune problema suveranităţii şi angrenării pe o cale proprie. Vedem cel puţin Marea Britanie că încearcă acest lucru. Inevitabil există probleme, dar chiar dacă este furtună, britanicii s-au decuplat de Titanic. Mulţi discută despre rezistenţa pe plan individual dar aici am comentat suficient în seria de articole despre ieşirea din sistem. Dacă ieşirea din sistem la nivel de ţară nu depinde de noi şi este cumva imposibilă, ieşirea din sistem pe plan personal este viabilă şi are nenumărate beneficii chiar dincolo de riscurile controlului şi a resetului care se construieşte.