Este doar o părerea a mea şi este doar un feeling după interviul cu Tucker. Putin duhneşte a incompetenţă, este prea tolerant, prea blând, prea filosof. Şi în plus, prea ermetic şi închis, având astfel informaţii puţine, incomplete, sumare şi o proastă comunicare cu toate departamentele statului. Medvedev este total invers şi de departe este principalul candidat.

A vorbi despre dispariţia lui Putin acum pare ciudat. Nu ar fi însă ceva ciudat dacă privim în istoria Rusiei. Nu vreau să fac apel la istorie ca Putin, dar cert este că focarul Prigojin a fost stins dar mocneala a rămas. Şi la primul vânt mai puternic, focul se va reaprinde, de data asta cu altă vigoare.

Teoria mea este că Rusia este condusă de un Deep State, ca mai toate ţările mari sau mici. Chiar şi revoluţia din 89 de la noi a fost de exemplu executată de o grupare de securişti condusă de Virgil Măgureanu sau care avea în top pe acesta. Vedeţi declaraţiile recente ale acestuia. SUA este clar condusă de un Deep State, altfel vă daţi seama ce haos ar fi dacă la putere ar fi un preşedinte dement ca Biden. Gurile rele spun că Obama ar fi la butoane, alţii că Clintoneasa. Eu cred că şi Clintoneasa este puţin dementă şi nu ar fi capabilă să conducă, dar Obama a fost inteligent şi cu siguranţă are un rol masiv astăzi în deciziile luate prin Biden.

O întrebare cheie a lui Tucker din interviu a fost: dacă Ucraina merită ocupată, de ce nu ai ocupat-o când ai venit la putere? E vorba de argumentaţa lui Putin cum că Elţîn a fost incompetent şi a fost folosit de vest pentru a distruge Rusia (fapt evident). Răspunsul său a fost însă puţin pe lângă, în sensul că el a atacat Ucraina abia când aceasta a vrut să intre în NATO şi abia când a început să declare război minorităţii ruseşti. Răspuns parţial corect. După mine însă, atacarea târzie a Ucrainei e datorată slabei conduceri a lui Putin şi fricii lui. Putin este un mare fricos, de aceea ş virulenţa cu care îşi omoară cei mai nesemnificativi opozanţi. La fel ca şi Ceauşescu, Putin e speriat crunt că îşi va pierde scaunul şi este efectiv şocat de ideea că va trebui să facă altceva şi să piardă puterea deplină în stat. Temerile lui sunt poate justificate în sensul că lui îi este frică că nemafiind preşedinte, va fi omorât de vreunul căruia Putin i-a făcut rău cât a fost la putere. Care nu sunt puţini! Ca să facă „curăţenie” în sistemul „capitalist” început de americani în Rusia pe vremea lui Elţîn, Putin a tot eliminat diverşi milionari şi miliardari, patroni pe tot felul de companii de extracţie, de distribuţie resurse etc. Câţiva poate au fost omorâţi, dar nu toţi. Poate unii au făcut puşcărie, dar evident că de când au ieşit au o singură obsesie, să se răzbune.

Toată puterea financiară a Rusiei, bugetele masive construite de un stat extrem de eficient care are chiar excedent bugetar în timp de război, care are un raport PIB/datorie minim, care are rezerve de aur maxime, toţi aceşti bani au în spate jucători mari, miliardari, centre de putere, centre de interese, ceea ce eu generic denumesc DEEP STATE. Şi acest Deep State are un singur interes: propagarea status-quo-lui. Instinctul de conservare. Aşa cum prin Forumul de la Davos, miliardarii lumii tânjesc să obţină controlul politic şi speră ca prin măsuri soft, de discuţii, tatonări, programe comune între state şi companii private, se poate merge pe o direcţie de conservare şi consolidare a status-quo-ului, tot aşa şi în Rusia , cine este la putere acum doreşte ca puterea să rămână şi lucrurile să meargă în continuare înainte.

Evident că băgarea Ucrainei în NATO, pe lângă riscul existenţial asupra securităţii, punea şi riscul existenţial asupra regimului politic rusesc prin oferirea unui exemplu. Ucraina, ca clonă mai mică a Rusiei, putea băga idei în mintea boporului şi putea să fie un Hong Kong sau mai bine zis un Taiwan pentru Rusia în sensul de exemplu negativ de regim democratic, capitalist care are în fundal acelaşi popor cu ţara mamă. Imaginaţi-vă ce perspective erau pentru Rusia dacă Ucraina era băgată în UE, dacă se dezvolta capitalismul, marile corporaţii protejate de NATO intrau şi secau resursele, cum au făcut pe la noi şi chiar construiau baze pentru atacarea economică a Rusiei în cazul în care Rusia ar fi păstrat măcar relaţiile economice cu Ucraina, chiar cu taxe, chiar cu controale etc. Numai gazul şi petrolul tranzacţionat prin Ucraina, administrat de vest, ar fi produs un boom economic la ucrainieni masiv care ar fi dat idei ruşilor de rând şi ar fi pus pericol pentru sistemul rusesc.

După mine, presiunea de atacare a Ucrainei a fost mai veche şi iniţial Deep State a decis 2014, când a fost ocupată Crimeea. După cum ştim (cei care nu avem memorie de peşte), ucrainienii au depus armele fără rezistenţă atunci şi Ucraina nu era deloc pregătită. Ruşii puteau efectiv să patruleze până la Kiev demonstrativ deorece mare parte din armată era oricum atunci pro-rusă. Imaginaţi-vă că până şi conducătorul actual al armatei, numit mai ieri de Zelensky, e de origine rusă şi are în prezent părinţii în Rusia. Puţini realizează cât de amplu este melanjul între ruşi şi ucrainieni. Poate o comparaţie similară ar fi la noi Regatul Vechi vs Ardeal. Cum ar fi dintr-o dată Ardealul să se decidă să treacă la Ungaria deoarece s-a săturat de corupţia românească şi vrea să devină liberă? Evident că mulţi bucureşteni ar fi în Ardeal şi poate chiar ar fi pentru rupere, şi mulţi ardeleni ar fi la Bucureşti şi ar lupta pentru unitate. Similar este şi la ruşi.

Putin a evitat însă ocuparea în 2014 când ruşii erau pregătiţi şi au acţionat iniţial în Crimeea crezând că astfel le dau o lecţie ucrainienilor şi de asemenea îi conving pe vestici că nu au nicio şansă să rupă Ucraina de ţara mamă. Cam aşa cum tratează Guvernul României unele „excese” naţionaliste ale ungurilor şi secuilor prin amenzi, prin atenţionări etc, altfel spus prin „soft power”. Ocuparea Crimeei a fost un act de soft power prin care Putin credea că rezolvă problema. Problema Deep State-ului rusesc aşa cum am explicat. Care de pe atunci se aştepta la rezultate. Care i-a dat lui Putin ultimatum să rezolve. Care în cele din urmă l-a împins pe Putin să transforme acele exerciţii militare în invazie!

Mulţi îşi pun întrebarea cum de atât de mulţi militari ruşi prinşi de ucrainieni (dar nu numai, şi care comunicau liber pe reţele iniţial) spuneau că ei nu se aşteptau la război ci că ei doar au fost instruiţi că o să fie exerciţii militare. Adică dimineaţa ei au plecat la exerciţii şi pe drum s-au trezit că primesc ordine să ocupe Ucraina şi să înainteze spre Kiev.

Ei bine, asta este deoarece invazia a fost decisă peste noapte, de Deep State, nu programată de Putin şi de armată dinainte, cu analize, cu planuri de atac etc. Mulţi analişti militari criticau haosul atacului, cum că Rusia a încălcat toate regulile conform cărora trebuia să trimită întâi aviaţia, să neutralizeze comunicaţiile etc, să facă totul ca la carte, ceea ce nu e greu deoarece teoria războiului este destul de simplă şi există nenumărată ştiinţă şi oarecum standard de operare cu privire la anumite etape.

Haosul atacului iniţial a venit deoarece nu era plănuită atacarea Ucrainei deşi era o presiune constantă din ce în ce mai mare din partea Deep State către Putin să ia o decizie şi să rezolve problema. Această presiune a fost încă din 2014, dar atunci Putin a deturnat-o, crezând şi propunând Deep State o soluţie mai „soft”. Tot aşa, prin manevre militare, Putin a făcut o tentativă disperată de a realiza scopurile cerute, dar fără să invadeze Ucraina. Manevrele militare erau menite să îi sperie pe ucrainieni prin amploare şi erau periodice, după cum ştim. Deep State însă a lucrat probabil foarte abil şi l-a strâns cu uşa pe Putin ca să atace şi de aceea atacul a fost grăbit şi prost organizat.

Aşa cum ucrainienii s-au pregătit de apărare încă din 2014, tot aşa şi ruşii ştiau că va veni vremea când va fi nevoie de atacarea Ucrainei. Era doar chestiune de timp. Relaţiile cu NATO se întăreau văzând cu ochii, relaţiile cu UE, de asemeni. Măsurile luate de ucrainieni erau din ce în ce mai ferme mai ales în sensul separării populaţiei, în direcţia creării unei identităţi ucrainiene, evident artificală, total ruptă şi în opoziţie faţă de identitatea şi cultura rusă.

Mergând mai departe, la atac, ruşii puteau ocupa Kievul. Nu există explicaţie militară pentru acea retragere, nici măcar justificarea cu tratatul. Putin zice în interviu că ruşii s-au retras de la Kiev deoarece ucrainienii au zis că nu pot face pace dacă sunt strânşi la gât, prin urmare, mai întâi să se retragă şi apoi vor semna tratatul de pace. Ei bine, e posibil ca acest fapt să fie adevărat şi Putin să se fi folosit de el în negocierea cu Deep State, deoarece Putin este „soft hand” la standardele ruseşti. Pe cât de dur şi violent îl credeţi pe Putin, iată că am explicat că de fiecare dată el a arătat o oarecare reţinere, un moment de ezitare, un delay, etc. Chiar a declarat că au încercat să nu distrugă complet infrastructura, să nu atace populaţia, chiar se ştie că centrul Kievului a cam fost ferit cu mici excepţii şi de asemenea ruşii au permis fără probleme trecerea populaţiei în orice direcţie atunci când au ocupat anumite zone, adică fie spre Rusia (o mică parte), fie spre vest, a celor care doreau să fugă de ruşi.

Ajungând la episodul Prigojin, am tot comentat pe atunci, cu puţină pricepere şi mai ales cu semne de întrebare, legat de cum de acesta este tolerat. Cum de are atâta putere? Cum de îşi permite să îl numească pe Putin „bunicuţul din buncăr”, ironizând spaima lui Putin de covid şi de eventuale atentate asupra lui. Iată de ce zic că Putin este fricos, din tot ce a zis Prigojin despre el, putem contura imaginea de fricos a lui Putin.

Prin cheia teoriei DEEP STATE din Rusia, existenţa lui Prigojin capătă o cu totul altă consistenţă. Evident că acesta era omul Deep State-ului şi era cumva un reprezentant pe front al acestuia, pe lângă armată. Conflictul cu armata şi separarea de aceasta deşi acţionau în acelaşi sens, arată mai clar ca orice că deasupra ambelor organizaţii – armata oficială şi armata lui Prigojin exista o forţă unificatoare care să le conducă şi către care acestea ascultă şi această forţă este evident Deep State. De aceea nici Putin nu putea să îl neutralizeze direct pe Prigojin, de aceea acesta a putut să înainteze cât a putut, de aceea a fost folosit doar ca ţeapă în fund pentur Putin ca să îl îndemne să nu mai fie bleg şi ezitant, ci să acţioneze mai ferm şi mai decis în sensul ocupării Ucrainei şi a expresiei puterii militare ruseşti mai fermă în raport cu evoluţia şovăitoare a ruşilor, încă de la începutul atacului: nepregătire, retragere ulterior, stagnare în final. Etapa Prigojin a avut loc în momentul stagnării când ruşii după retragere, fuseseră împinşi şi mai mult în acel haos al ordinelor militare şi al organizării, adică au pierdut mai mult decât credea Putin când a acceptat acea retragere, fiind tras pe sfoară de vestici, ceea ce evident nu l-a favorizat deloc în faţa Deep State.

Se pune însă problema, de ce Deep State încă aşteaptă şi nu îl mătrăşeşte pe Putin? Răspunsul meu este deoarece au încercat să rezolve problemele fără sânge şi fără război civil. Mătrăşirea lui Putin fără ca acesta să facă greşeli grave şi să îl dea jos de pe piedestalul pe care se află, nu ar fi chiar ok. Adică, ar pune probleme mari ordinii de stat deep. Putin are clar aderenţă la popor şi e încă folosit ca magnet de fraieri de trimis pe front, ca simbol a luptei naţionale de care ruşii au nevoie cel puţin acum, când nu prea înţeleg războiul dar au încredere în Putin că ştie el ce face. Va fi nevoie de lovituri şi mai dure luate de Rusia, poate chiar în inima ei, adică în Moscova, pentru ca poporul să fie pregătit ca Putin să fie decapitat şi în locul lui să vină Medvedev.

Am scris destul şi m-am plictisit, ar mai fi câteva idei, poate pe viitor după ce vedem ce vor face ruşii după ce ocupă Avdivka şi eventual trec Niprul în sud. E posibil ca Putin să scape şi să nu fie mătrăşit dacă acum nu mai eziztă şi lasă armata să îşi facă treaba. După interviu însă şi după aluziile cam dese ale lui Putin cu privire la o eventuală pace, nu prea cred însă. Cred că principala falie între Putin şi Deep State este că cel din urmă nu e mulţumit cu graniţa actuală ci vrea TOATĂ Ucraina. Putin se mulţumeşte şi crede că poate convinge Deep State că e suficient, adăugând acele condiţii de „denazificare” care în capul lui Putin ar fi o pârghie de control şi intervenţie a Rusiei în statul ucrainean în vederea evitării de noi devieri. Evident că Putin e un visător şi un romantic, ucrainienii nu răspund decât la forţă şi e logic acest lucru. De aceea, cred că Putin are zilele numărate şi e posibil ca simţind strangul că se aprope, să facă un efort masiv militar în curând, tot în încercarea de a-i determina pe ucrainieni să accepte graniţele actuale. Ca toţi bolnavii mentali, şi Putin are o obsesie şi crede că va convinge Deep State-ul că e suficient. Aceştia însă au tot dat semnale şi i-au explicat de ce nu e suficient, de ce chiar o Ucraină ciumpăţită şi lovită rău, dar sub mâna vestului, poate pune probleme, nu se schimbă mare lucru cu câştigarea unor teritorii. În concluzie, vă invit să îl urmăriţi pe Medvedev pe Twitter şi să îi citiţi mesajele prin prisma acestui articol.