Erdogan seamana vant si va culege furtuna

Erdogan a invadat Siria si intentioneaza sa creeze “un coridor”. “De securitate”. Nu am auzit pe nimeni sa explice ce inseamna asta dar mie mi se pare asta clar o ocupare a teritoriului sirian. Prin coridor de securitate, ce sa insemne turcii altceva decat anexarea unor teritorii?! Adica oricum am gandi, aceasta miscare este o invadare a Siriei.

Am putea spune ca Siria nu mai exista si ca Turcia a invadat teritoriul kurd. Dar kurzii nu au o tara, nu i-a recunoscut nimeni. Americanii le-au promis marea cu sarea daca lupta alaturi de ei impotriva ISIS. Kurzii s-au luptat cu ISIS nu atat petru promisiunile americanilor cat mai ales pentru a-si apara familiile, casele, orasele. Bineinteles ca s-a aprins si scanteia sperantei unui stat kurd, desi americanii nu au promis niciodata asa ceva. Insa cata vreme in Siria Assad era principalul oponent al independentei kurzilor, era doar firesc ca dupa ce ISIS l-a macinat pe Assad si dupa ce americanii i-au tot bombardat armata care mai ramasese cat de cat in picioare, urmatorul dusman – ISIS – sa fie principalul dusman al autonomiei kurde. Dupa Assad si ISIS, kurzii mai aveau de “rezolvat” doar opozitia turcilor.

Turcia, ca a doua armata din NATO poate ocupa Siria, dar nu o poate mentine ocupata. Turcia nu are resursele necesare nici sa mentina un “coridor” in nord. Mai devreme sau mai tarziu, kurzii se vor repozitiona si ii vor lovi pe turci. Cu sau fara ajutorul lui Assad, cu care acum o sa negocieze “mai usor” dupa ce au fost tradati de americani, kurzii se vor mobiliza si vor incepe sa loveasca in turci. Va fi un razboi de gherila sangeros. Exact ce nu are nevoie Trump in pragul alegerilor …

De departe, riscul cel mai mare pentru Erdogan este Trump si cat de usor sau nu o sa ii fie sa castige al doilea mandat. Sa nu uitam ca un razboi ajuta oricand presedintele in functie in cazul alegerilor. Clinton a lansat razboiul impotriva Serbiei din cauza scandalului cu Monica … Trump mai are si varianta cu Iranul dar deocamdata Turcia este cartoful fierbinte.

Putin tace deocamdata. Rusii au dificultati ca sa se pozitioneze. Pe de o parte, Assad nu are capacitatea sa ii recucereasca pe kurzi si probabil nici interesul. Kurzii fiind aliatii americanilor sunt principalul risc major in Siria si pentru rusi. In cele din urma, care sunt interesele majore ale Rusiei in zona? Pai, evident interesele geopolitice. Dar ce inseamna asta mai concret? Inseamna asta amarata aia de baza la Mediteraneana? Nici vorba, rusii nu au ce sa faca cu baza aceea altceva decat sa transporte ieftin echipamentul militar inspre Siria. Deci baza aceea este un mijloc, nu un obiectiv. Ce alte avantaje ar mai avea rusii? Tinere in sah a americanilor? Pai in ce sens, ca iata americanii nu stiu cum sa scape de aici, Trump nu stie cum sa se retraga mai repede pentru ca ISIS este distrus, Assad e cuminte si nu pune probleme Israelului si in rest americanii nu au niciun interes in Siria.

Deocamdata, din rezultatele concrete, singurul castig pentru Rusia in razboiul lui Siria a fost ca rusii au reusit sa il rupa pe turbatul Erdogan de NATO si de UE si l-au mai si fraierit sa cumpere armanent rusesc. Pentru a castiga bunavointa rusilor si “permisiunea” de a visa la “refacerea” Imperiului Otoman”, Erdogan a platit cu var si indesat armanetul rusesc pe care nici macar nu va putea sa il foloseasca vreodata pentru ca nu se stie daca functioneaza.

Cata vreme Erdogan plateste, Rusia va sta deoparte. Cata vreme Erdogan sta cuminte doar in teritoriile kurzilor si nu incearca sa mearga mai departe, Putin chiar il va sustine. Deja se pare ca Rusia se opune unei decizii in consiliul de securitate al ONU de condamnare a “incursiunilor” Turciei in Siria.

Dar sa ne intoarcem la vantul semanat de Erdogan … Ceea ce nu estimeaza Erdogan este ce va face SUA in cazul in care in urma “incursiunilor”, ISIS isi va reveni si – Doamne-Fereste! – va reusi vreun atentat de amploare in SUA. Presa controlata de democrati ar specula masiv un asemenea atentat pentru a-l pune in spinarea lui Trump care i-a abandonat pe kurzi care i-au invins pe ISIS. Trump nu va avea alternative decat sa “anihileze” (wipe-out) si altceva decat economia turca …

Erdogan, Lira si JP Morgan

Zilele trecute lira turceasca a avut inca o zi neagra, similara crizei din august. Dupa cadere, pentru a diminua eventualitatea unui crash si mai mare, Bancii Centrale a Turciei a reactionat si a luat cateva decizii de inasprire a politicii monetare, fara un efect vizibil prea mare. Sa facem insa o scurta recapitulare a situatiei politice din Turcia.

Incepem din 2014 cand au avut loc alegeri locale si prezidentiale si Erdogan a schimbat scaunul de prim-ministru (dupa 11 ani de guvernare) cu cel de presedinte. Din 2015, partidul lui Erdogan, AKP, care conducea din 2002, a inceput sa obtina rezultate din ce in ce mai proaste. In 2015, in urma unor alegeri anticipate a castigat din nou majoritatea. In 2016 a avut loc lovitura de stat esuata in urma caruia Erdogan a organizat un referendum constitutional in 2017 in urma caruia a cerut si a castigat “puteri executive exceptionale”. Desi schimbarea trebuia facuta prin parlament, Erdogan a lansat decret dupa decret trecerea catre un sistem dictatorial prin care a preluat de facto conducerea completa a statului. Erdogan conduce guvernul, partidul de guvernamant, armata, companiile de stat, banca nationala etc.

Pe 31 Martie, Turcia va avea din nou alegeri locale care nu pot avea niciun impact asupra situatiei politice, dar pot reprezenta – daca vor fi corecte – un semnal cu privire la increderea turcilor in Erdogan. Evident, lupta politica din Turcia este de fatada, caci zarurile sunt oricum aruncate. Opozitia este prezentata ca dusmanul poporului si organ al agenturilor straine iar castigarea alegerilor de catre AKP este prezentata ca o problema de viata si de moarte pentru statul turc.

Faptul ca tucii nu mai au incredere in Erdogan si in directia in care se indreapta tara, este poate exprimat cel mai clar in cresterea la un nivel record al depozitelor in valuta ale populatiei. Este un mister pentru mine cum de turcii mai au curajul sa isi tina banii la banca, dar oricum doar saptamana tercuta 4 miliar de de dolari au transferat turcii din lira in dolar (cf. Zerohedge)

Analistii bancilor au lansat numeroase semnale de alarma si au recomandat shortarea lirei, motivul fiind evident: Erdogan a cheltuit multa rezerva externa recent pentru a face donatii poporului si pentru a arata o oarecare imbunatatire a situatiei si este evident ca dupa alegeri, banca ca trebui sa renunte la mentinerea nivelului actual al lirei si sa treaca la un nou nivel, mai jos. Prin urmare era logic ca analistii sa recomande vanzarea, ca doar nimic nu s-a schimbat recent in Turcia, decat faptul ca s-au cheltuit cam multi dolari din rezerva bancii nationale.

Erdogan bineinteles ca a acuzat “manipulatorii” pentru aceasta cadere, ca si cum o recomandare a unui analist poate misca piata atat de puternic si ca si cum tot analistii i-au convins pe turci sa cupere dolar, vanzand lira. Totodata, Erdogan i-a amenintat pe “manipulatori” cu represalii, “dupa alegeri”. Ceea ce bineinteles, creaza conditii propice pentru caderi si mai mari dupa alegeri, oferind astfel si mai multa munitie pentru “manipulatori”.

In final, un scurt reminder: astfel de “manipulatori”, cum ar fi JP Morgan, exista si in Romania, unde JP Morgan este un mare investitor in leu. Asadar, ca ATENTIE, TOVARASI!

Ce optiuni are Erdogan?

Initial m-am gandit sa pun titlul la acest articol “Acum chiar s-a fiert coliva Turcilor” dar ar fi al 4-lea in lunga serie despre coliva turcilor.

Asadar, Turcia cedeaza greu si vor mai fi cred 2-3 ani pana sa ajunga din urma Venezuela, daca nu cumva lucrurile vor fi chiar mai rau si Turcia o poate lua spre Siria.

As incepe noutatile despre Turcia cu o stire amuzanta: in Marea Britanie nu prea se mai gaseste lire la casele valutare deoarece englezii vor sa beneficieze de caderea lirei si s-au gramadit sa beneficieze de reducerile de preturi in turism, cumparand bilete de avion si aruncandu-se la cumparaturi si vacante in Turcia.

O stire mai putin amuzanta este insa ca Trump a declarat ca va mentine sanctiunile impotriva Turciei chiar daca pastorul va fi eliberat. Felul cum s-a focalizat Trump pe Turcia in ultimul timp, imi confirma teoria ca Trump loveste in aliatii Chinei, incercand sa faca valuri. Asa cum Obama a lansat Primavara Araba in speranta ca dominoul revolutiilor va ajunge pana in statele fost-sovietice si pana in Rusia, tot asa Trump loveste mai direct sau mai putin direct in chinezi: pe de o parte cu taxele vamale, pe de alta cu sanctiunile si mentinerea presiunii asupra Rusiei si acum prin lovirea Turciei.

Evident, Erdogan si alunecarea spre dictatura justifica cumva retragerea investitorilor si caderea lirei insa sa nu ne facem iluzii: cand Imperiul vrea sa loveasca, loveste. Ce optiuni are asadar Erdogan pe termen scurt pentru a face fata situatiei?

Pe langa ceata de moment (vezi infuzia de oxigen din Quatar care i-a mai castigat 2-3 zile), Erdogan are in esenta 3 variante care pot fi aplicate fie cate una fie combinate. Evident, sanctiunile americane complica situatia dar asa cum Rusia rezista cu sanctiunile, cu atat mai mult economia mai puternica a Turciei si avantajele geografice pot ajuta Turcia sa evite un default de tara chiar cu sanctiunile (nesemnificative deocamdata) americane.

  1. Marirea dobanzii de referinta. Erdogan a evitat asta deoarece ar afecta puternic economia si mai ales ar produce inflatie (asta e teoria lui). In fapt, marirea dobanzii intareste moneda si stabilizeaza ciclul inflationist, dar Erdogan se crede mai destept. Inca de la inceputul devalorizarii recente, refuzul de a marii dobanda a fost mentionat in site-urile de specialitate ca fiind cauza declinului. Avantaj insa Isarescu care din cauza crizei din Turcia isi permite acum sa mentina dobanda la noi din cauza transferului de capital dinspre Turcia.
  2. Controlul capitalului: presupune interzicerea iesirilor de valuta, poate chiar limitarea retragerilor de valuta din banci si poate ajunge pana la promovarea unui curs oficial artificial.
  3. Ingenuncherea in fata FMI-ului de care Erdogan se lauda ca a scapat Turcia. La pachet insa ar veni si unele conditii printre care conditionarea independentei bancii centrale. Ori Erdogan tocmai asta pretinde, ca el stie mai bine ca bancherii, deci e normal ca sultanul sa se ocupe si de politica monetara.

Economia Turciei a fost destul de dezvoltata si promitatoare pana mai ieri si este uimitor cum prostia unui dictator poate distruge peste noapte unele capacitati exceptionale realizate cu efortul unor intregi generatii. Turcia producea nu doar blugi si rahat ci si automobile Toyota, pompe, frigidere, etc. Fiind independenta de sistemul de credit european si avand banci puternice, care au fost dezvoltate tot de americani pentru a asigura un partener puternic in coasta ursului, economia Turciei producea aproape orice, avantajele geografiei fiind de asemenea cireasa de pe tort: turism, comert, pozitionare geopolitica, conexiuni cu 3 continente, nod de transporturi, cultura deschisa si spre est si spre vest.

Totul s-a cam facut insa praf peste noapte, deocamdata au fost declansate doar primele salve ale rupturi totale intre Turcia si SUA. Personal, am unele semnale ca multi oameni de afaceri din Turcia sunt cu bagajele facute daca nu au plecat deja. Unii sunt insa atat de naivi inca considera mutarea in Romania, ceea ce m-a amuzat copios.

Nu putem sa nu ne punem intrebarea unei posibile rezolvari pasnice a disensiunilor. Erdogan nu s-a dat inapoi de la suciri de 180 de grade. A avut astfel de momente si cu Israel, si cu Siria si cu Rusia. De multe ori am spus ca Erdogan sta cu fundul in multe barci, dar cand unii dintr-o barca au incercat sa il arunce in mare si cel din cealalta barca l-a salvat, situatia pare mai clara acum si cu greu il vad pe Erdogan sa bata palma cu Trump si sa o faca intoarsa.

In cele din urma care ar fi pretentiile americanilor? Pe langa pastor (problema minora recenta), ar mai fi achizitia de armament de la rusi si poate atitudinea fata de kurzi in Siria. Ramane insa dorinta de razbunare a lui Erdogan impotriva lui Trump pentru lovitura de stat si ciuda ca Trump nu i-l da pe Gullen. De aceea zic ca daca si-ar permite, Erdogan chiar acum i-ar goni pe americani de la Incirlik si ar declara iesirea din NATO, asa cum a declarat renuntarea la programul de aderare la UE. Insa Erdogan e constient ca prietenia cu Rusia nu este una reala ci bazata pe interes.

In cazul Turciei, UE face din nou gresala sa il sfideze pe Trump si sa incerce sa ii ajute pe turci, asa cum fac acum cu Iranul. Ruperea UE-SUA este alegerea nemtilor si nu poate decat sa ne afecteze drastic si pe noi prin riscurile la care vom fi expusi. Din fericire pentru noi, caderea turcilor in dizgratia americanilor evident ca va creste la urmatorul nivel interesul Imperiului pentru noi, ceea ce probabil se va simti mai ales in costul creditarii unde ne asteapta o adevarata bonanza pe care deja Isarescu o miroase si se imbata cu ea.

Cât îl mai rabdă Trump pe Erdogan?

Preocupat cu “little rocket man” si cu scandalurile interne, Trump nu a apucat inca sa zica nimic de Erdogan. Dupa cum am spus, Trump are putini neuroni si nu se poate gandi la mai multe lucruri in acelasi timp. Asa se face ca reducerile de impozite pe care le-a facut vor avea efecte contrare, sistemul de impozitare al americanilor fiind atat de complicat cu atat de multe gauri prin care cei bogati pot sa il triseze incat nici macar un mogul imobiliar care nu de putine ori a fentat fiscul ii intelege toate meandrele. Mai ales cand efectele sunt pentru clasa mijlocie care va avea de platit mai mult in urma reducerilor conform unor estimari despre care Trump se pare ca a auzit cu intarziere.

Nu stiu cat de la curent este Trump cu complexa relatie cu turcii si cu operatiunile de zi cu zi. Intalnirea cu Erdogan din Septembrie a fost spoiala la vedere, Trump numeste prieteni si pe chinezi si pe Putin si inclusiv pe Macron pe care cred ca il uraste cu sinceritate, ca sa nu mai zicem de canadian.

In ultimul timp Erdogan a inceput sa macane si la americani asa cum a tot facut-o cu nemtii. Germanii au plecat deja din Turcia cu toate “asset”-urile lor cu tot, adica cu toate tancurile si cu toti soldatii. Americanii probabil nu mai au nimic in afara rachetelor nucleare si a personalului care le apara si poate a catorva radare.

Erdogan nu ii va ierta insa pe americani care au incercat sa-l omoare. Chiar si simplul motiv ca nu i-l dau pe Gulan l-ar starni indeajuns pe Erdogan incat, la umbrela lui Putin, sa le zica cateva si poate chiar sa ii usuiasca.

Cu privire la kurzi (referendumul), deocamdata americanii au fost retinuti, nu avem inca o implicare mai mare decat inarmarea si pregatirea lor ca sa lupte cu Isis. Este clar ca americanilor nu le-ar fi picat bine ca Isis sa se apropie de Turcia, de aceea i-au ajutat pe kurzi, mai ales ca acestia au fost cei mai eficienti luptatori impotriva Isis-ului. Este clar ca americanii nu ii vor ajuta prea curand pe kurzi sa-si faca un stat desi o destabilizare a Iranului cu ajutorul kurzilor nu ar fi deloc irelevanta. Poate de aceea i-au si ajutat pe kurzii din Siria sa devina autonomi si sa isi incropeasca o armata: poate o sa ii foloseasca in viitorul razboi impotriva Iranului.

Evreii nu mai rabda Iranul si vor cat mai repede ca americanii sa le rezolve problema. Obama a tot ezitat pana la punctul in care din cel mai bun prieten al evreilor care sarbatorea Hanuka in fiecare an, a ajuns sa fie cel mai ferm aparator al statalitatii … palestiniene, pe final de mandat fiind mustruluit de bibi chiar in fata congresului. Prin vizita in Congresul SUA si discursul tinut si prin ignorarea presedintelui cu ocazia acelei vizite, Bibi a aratat cine conduce SUA. Imaginati-va cum ar insemna sa vina Klaus sau macar Macron vorbeasca Congresului si sa il critice pe Trump pe orice motiv. Asa ceva nu exista, am putea parafraza pe olteanul care a vazut girafa prima data. Insa asa ceva s-a intamplat cu bibi care a venit sa sa tanguiasca ca Obama nu ii ajuta indeajuns de mult pe evrei ca sa-si redobandeasca pamantul primit mostenire de la Dumnezeu acum 3000 de ani. Asta in conditiile in care singurul “pacat” al lui Obama a fost ca nu a fost de acord cu exterminarea totala a palestinienilor si nici nu a vrut sa atace Iranul.

Trump insa este foarte dornic sa atace Iranul si cel putin din vorbe a inceput deja cu razboi al amenintarilor cu iranienii, chiar daca mai slab in intenstiate decat cu nord-koreenii.

Retragerea SUA din tratatul cu Iranul inseamna ca Iranul va fi obligat cumva sa reia procesul de dezvoltare a armei nucleare, neavand alta alternativa. Motiv pentru care Trump va turba si va incerca sa le puna bete in roate, poate chiar cerand Rusiei sa accepte noi sanctiuni si sa taie toate schimburile cu Iran-ul. Dar nu doar Rusia face afaceri cu Iranul: tarile europene au investit deja ceva bani, mai ales Franta dar si Germania, Marea Britanie etc.

Pornirea lui Trump impotriva Iranului nu este insa doar la comanda Israelului. Un Iran care face afaceri liber cu alte tari ale lumii, la ce resurse are, la ce populatie si unde e pus, poate rapid sa creasca economic imensi si sa proiecteze putere in jur, pe care putere deja o proiecteaza in Yemen, Siria, Irak etc. Trump spera sa le taie macaroana iranienilor pentru a-i tine in saracie si pentru a le taia din avantul pe care l-au luat in ultimul timp.

Incet-incet, ba chiar accelerat, o noua alianta anti-SUA se omogenizeaza si incepe sa sape la radacina dolarului. Rusia “vanzeaza” aliatii americani unul cate unul: a pescuit deja Turcia, tatoneaza cu Arabia Saudita (doar ce-a fost regele pe la ei si a semnat cateva contracte bomba) iar Iranul daca se stabilizeaza economic va fi capul de pod al Chinei in Orientul Mijlociu prin care va trece partea de nord a One Belt One Road, initiativa chinezeasca prin care se va construi infrastructura necesara transportulu rapid si ieftin al produselor chinezesit in Europa care va duce la un nou boom economic cand va fi gata si va fi tototada si strangul care va sugruma pentru totdeauna suprematia americana in toate tarile prin care va trece.

De acea Iranul este atat de important pentru americani, insa din pacate ce pot face ei sunt doar sa maraie si sa latre. Poate cel mai clar semnal al decaderii puterii americane este tocmai esecul loviturii de stat din Turcia prin care nu au fost in stare sa il dea jos pe Erdogan in ciuda unui suport masiv din partea acolitilor lui Gulen. Daca cu asa resurse nu poti face o treaba cum trebuie, ce sa mai zicem de alte misiuni si “proiecte” mult mai dificile.

In cele din urma, poate Trump va convinge generalii sa foloseasca bombele ca de aia le au si daca pierd suprematia, acele bombe oricum vor deveni irelevante. De unde ne putem astepta la o noua epoca de haos in Orientul Mijlociu si in proximitatea acestuia din care si noi facem parte.

Erdogan s-a pus pe treaba

Dupa ce a terminat de facut “curatenie” in interior, Erdogan a inceput sa faca “treaba” si in Siria. De multe ori l-am facut pe Erdogan turc in sens peiorativ, in ideea ca e foarte nervos, instabil in decizii, incoerent in politici, etc. Am insa de facut o rectificare si o nuantare a imaginii gresite pe care sper sa nu o fi facut acestui nou sultan care dupa parerea mea va duce la dezintegrarea pentru totdeauna a ramasitelor Imperiului Otoman in ciuda sperantelor pe care multi si le-au pus in el.

In primul rand, daca ne uitam unde se afla Turcia, este normal ca la frecusul dintre Imperii, Turcia sa aiba o politica inconsistenta si cu greu de inteles de cei care nu sunt conectati in permanenta la tot ce se intampla in zona. Altfel spus, nu e deloc de mirare ca astazi Turcia ameninta Israelul si sustine palestinienii, pentru ca peste ceva ani, sa isi ceara scuze si sa restabileasca relatiile cu Israelul, numindu-l un stat prieten. La fel cu Rusia si la fel cu SUA: Turcia are un dans intre prieten neconditionat si dusman violent, cu totul unic in peisajul international actual. Turcia obedienta care era condusa de generali NATO si in care politicienii erau buni doar la dat din gura, nu mai este. Erdogan a schimbat situatia si poate prin prisma acestui personaj putem intelege dus-intors-ul din politica externa a Turciei atat prin raportarea la marile puteri cat si ca implicare in conflictul din Siria.

Dupa impacarea cu Rusia si vizita la Putin a lui Erdogan, ne-am fi asteptat poate la ceva miscari importante in separarea de SUA si in dovedirea fidelitatii fata de Rusia. Cu siguranta, Rusia s-a mai amagit o data cu Grecia, cand isi punea speranta ca va primi altceva decat gargara mediatica. Putin s-a saturat deja probabil sa fie doar babaul europenilor: cand unul se supara cu altul, vine la el si ii ameninta pe ceilalti ca o da intoarsa cu Rusia. Totodata, Rusia nu putea sa ignore o posibilia oportunitate si sa incerce sa obtina orice concret din intoarcerea Turciei. De aceea Putin l-a primit pe Erdogan, a dorit sa asculte ce are de oferit si a cerut probabil cateva lucruri concrete. Cel putin din aceasta situatie rusii au castigat reintoarcerea la normal a relatiilor economice, ceea ce nu e nesemnificativ avand in vedere situatia sanctiunilor si perspectiva sumbra ca Rusia sa scape prea curand de ele. Dincolo insa de reluarea schimburilor economice, eventualitatea unor alte aranjamente concrete le vom vedea in Siria, fiind evident zona cea mai fierbinte si cea mai de interes pentru rusi si singura unde turcii si-ar putea arata cu fapte loialitatea fata de noul prieten redescoperit.

In Siria, dupa cum stim, Rusia si Turcia se afla in tabere oponente. Nu vom   relua intreagul ghiveci de actori din Siria si cine cu cine se lupta si cine, ce interese are, ci doar vom rezuma cat se poate de scurt: Rusia e cu Assad, Turcia e impinsa de SUA impotriva lui Assad, are un dusman vechi in kurzi si pe al 3-lea loc al relatiilor, are o minoritate protejata dintre oponentii lui Assad. Cu Isis, Turcia nu are nimic, ba mai mult, Rusia si altii au tot acuzat Turcia ca face negot cu petrol cu Isis, de unde ar veni banii acestora. De altfel, de cand in Siria a intrat Rusia si a bombardat cisternele petroliere cu care Isis cara petrolul catre Turci, Isis a cam ramas fara bani si abia rezista. Nu putem sa vorbim de Siria si sa nu reamintim: Isis este un tigru de hartie, o grupare de nebuni aparuta in lipsa oricarei autoritati in urma incercarii americanilor de a-l da jos pe Assad folosindu-se de cateva forte de opozitie din Siria. Cand Assad s-a retras in Damasc si a parasit teritoriu dinspre Irak, Isis a preluat controlul si s-a extins pana unde a putut. Sfarsit de rezumat, care nu a fost deloc scurt.

Acum sa ne intoarcem la ce s-a intamplat zilele trecuta: Turcia a invadat tehnic Siria! Cu tancuri. Pentru prima data in istoria razboiului din Siria (din ce imi amintesc eu) Turcia invadeaza (deci nu doar bombardeaza) teritoriul Sirian cu tancuri. Misiunea a fost extrem de masiva si dupa spusele unor turci, e pregatita de mai multi ani insa turcii au cam fost lasati cu fundul in balta de americani, care prefera mai mult pe kurzi de cand Isis e un pericol mai mare decat Assad. Kurzii in primul rand sunt victime colaterale in acest razboi. Singura lor vina este ca s-a nimerit sa fie lasati singuri in fata Isis-ului, atunci cand armata siriana s-a retras. Neavand incotro, s-au protejat si cu ajutorul petrolului din Irak, reusesc sa finanteze cat de cat o rezistenta extrem de eficienta. Putine surse de informatii explica  “eficienta” kurzilor si ma doare treaba asta, pentru ca nu e greu de ghicit. In primul rand, kurzii isi apara pamantul stramosesc si neamul si ei inca se afla in etapa istorica in care isi doresc un stat (spre deosebire de unii romani  care s-au saturat de nationalitatea lor si se cred europeni). De aceea, avand motivatie puternica si unitate, reusesc sa lupte impotriva Isis-ului cu fermitate, ba chiar au reusit sa ii impinga destul de mult inspre vest, amenintand cu realizarea unui coridor complet la granita de nord a Siriei cu Turcia. Din pacate nu am gasit o harta mai noua, de 1 iunie 2016. Verde deschis sunt kurzii:

siria

Turcia nu a intrat pana acum in Siria din mai multe motive: ba ca americanii nu le asigurau sprijinul, ba ca le era frica de rusi, ba ca unii generali sau comandanti puneau bete in roate (problema rezolvata o data cu lovitura de stat si purge-ul care i-a urmat).

Misiunea de zilele trecute nu a facut mare branza, decat a dovedit ca se poate: turcii au lovit 2 iepuri dintr-o lovitura: au eliberat Jarabulus, un orasel de la nord ocupat de Isis. Al doilea iepure ar fi ca i-au impins pe kurzi dincolo de Eufrat, eliminand riscul formarii unui cordon kurd in nordul Siriei care i-ar ajuta pe kurzi imens si i-ar pune in pozitia sa fie de departe aliatul principal al americanilor din zona. Pozitie la care turcii inca mai spera [1].

Vom face acum o mica paranteza: ce vrea SUA acum de la Siria? Avand in vedere ca in SUA vor fi in curand alegeri si ca Obama fiind pe picior de plecare nu vrea decat sa nu se intample chestii prea nasoale pentru care sa ramana in istorie (mai nasoale decat cele pe care le lasa in urma). Prin urmare, cel mai mare interes al lui Obama este lupta impotriva Isis fara implicarea prea mare a americanilor si fara sa faca pace cu Assad.

Prin urmare i-au lasat pe turci sa intre in Siria, avand in vedere ca turcii au primit ok-ul rusilor care nu se opun impotriva Isis-ului ci doar il sprijina pe Assad, deci daca acum turcii lupta cu Isis, e ok. Marea dilema din miscarea asta ar fi kurzii: cum de americanii i-au lasat pe turci sa ii atace pe kurzi (sau cel putin sa ii goneasca, nu stiu daca au fost confruntari directe sau pur si simplu le-au cerut sa plece). Acesta este poate un prim semn de intrebare. Daca americanii permit turcilor sa faca ce vor cu kurzii (in Siria, ca in Turcia oricum fac), kurzii se vor repozitiona si ei si vor pune presiune si mai mare pe turci, lasand mai moale lupta impotriva Isis-ului pe care momentan o duc mai ales pentru ca spera la un sprijin al americanilor in formarea unui stat kurd – visul lor secular – desi si-au mai luat o tzeapa in Irak unde au primit totusi autonomie si mai ales petrolul = bani. Practic in Irak kurzii sunt independenti doar ca nu au stat oficial, in rest, cu exceptia unei redevente platite Bagdadului (pe care auzisem ca nu o mai platesc nici pe aia), kurzii nu mai au nici o legatura cu restul Irakului din punctul de vedere al subordonarii statale, al armatei, etc.

Un al doilea semn de intrebare cu privire la aceasta “incursiune” este daca Turcia le va continua si ce planuri are. Din nou urmeaza o mare paranteza: care este interesul principal al Turciei? Interesul principal al Turciei este SUPRAVIETUIREA ca stat. In ciuda dus-intors-urilor lui Erdogan de-a lungul anilor, o singura constanta a ramas in politica externa si interna: lupta impotriva kurzilor. Nu stim de ce, dar turcii vad in kurzi principalul pericol la suveranitatea lor si la integritatea statului, de unde fac tot felul de giumbuslucuri geopolitice greu de inteles prin care subordoneaza orice miscare in directia luptei impotriva kurzilor. Cand a inceput razboiul din Siria, poporul turc nu a inteles de ce guvernul s-a plasat impotriva lui Assad. Cu siguranta, guvernul fiind influentat de SUA, s-a gandit ca nu are sens sa se opuna aiurea Imperiului si ca Assad va zbura repede, asa cum a facut-o si Ghadaffi si mai bine ajuta Imperiul mai ales ca poate se vor gasi ceva oase de rontait si pentru ei dupa (poate zonele locuite de turkmeni din nordul Siriei). Acestea poate au fost calculele lui Erdogan pentru care s-a plasat impotriva lui Assad. Ce nu stia Erdogan pe-atunci, sau poate stia dar nu credea, era ca rusii aveau sa il ajute pe Assad sa ramana cu orice pret. De altfel, mai nou, atunci cand turcii si rusii chiar erau la cutite pe campul de lupta, se zvoneste ca Putin i-a transmis lui Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, in sensul ca nu o sa il lase pe Assad sa pice (vezi un articol vechi despre asta). Turcii au cam fost deci intre ciocan si nicovala: impreuna cu americanii impotriva vechiului prieten Assad si mai ales impotriva intereselor fratilor lor iranieni. Ca sa nu mai zicem riscul ca Primavara Araba sa tinteasca si Turcia si Erdogan sa se lase singur fiert in oala de vremuri … Ce ciudat, cand a inceput razboiul Erdogan se vedea pe sine sultan, imaginandu-si deja ca va prelua controlul Siriei si va coordona treburile pe-acolo, in loc sa se gandeasca ca poate va lua locul lui Ghadafi.

Iata deci problemele pe care le-au avut si le au in continuare turcii si de ce este interesant de ce parte se vor plasa pe viitor, fiind inevitabil un conflict intre Rusia si SUA pe teritoriul Siriaei. Caz in care, un mare semn de intrebare este de ce parte va sta Turcia atunci? Caci deocamdata Turcia oficial sta cu fundul in doua barci, ceea ce stim ca nu e prea bine.

Paradoxal, in Siria, Isis este motivul pentru care nu avem inca un razboi SUA-Rusia. Iata deci cum tocmai intruchiparea raului pe pamant reuseste sa prelungeasca agonia care o va aduce viitorul razboi intre marile puteri. De ce spun asta? Sa presupunem prin absurd ca Isis o sa dispara instant, o sa fie sa zicem infrant din interior, o sa intre in implozie pentru ca nu mai are bani. Ce urmeaza? Pai intr-o lupta de crocodili intr-o balta, cand moare unul, raman ceilalti care se mananca intre ei. Si cand pe rand se duc toti, unul cate unul, inevitabil se ajunge la doi care sunt mari si tari. Si probabil unul dintre cei 2 ultimi care o sa ramana o sa fie Assad si Rusia si de cealalta parte SUA si Free Syrian Army (finantata si creata de SUA). Si cum rusii bombardeaza deja pozitiile dusmanilor lui Assad (inclusiv FSA) si cum Hitlery o sa declare Siria no-fly-zone de cum se va instala, momentan fiind oprita doar de Obama (sursa) nu e greu sa ne imaginam ca rachetele americane (probabil folosit de FSA) vor fi lansate impotriva avioanelor rusesti, altfel spus, va incepe razboiul cel mare. [2]

Avem deci cateva mari semne de intrebare, pe langa semnul principal: de ce parte se va aseza Turcia? In investigarea unui raspuns, revenim la ce a fost constant in istoria recenta a turcilor: lupta impotriva kurzilor. Nu e greu sa presupunem ca americanii se pot debarasa usor de kurzi (sau mai bine zis de pretentiile lor) si pot propune diverse variante care sa permita un viitor Kurdistan fara teritorii din Turcia, insa sa nu uitam ca avand in vedere interesele rusilor, nu e greu de ghicit ca daca turcii vor incepe sa acorde sprijin si kurzilor (poate kurzii fac pace cu Assad), Turcia va fi din nou expusa, in orice scenariu a unei Pax Americana post Isis.

Am scris ditamai articolul ca sa trag o concluzie sumara cu care mai bine incepeam: prietenia ruso-turca si “reset-ul” aparent sunt gogosi. Turcii raman dependenti de americani si vor face cu sau fara voia lor politica americanilor. Cand va veni Hitlery lucrurile vor fi mai clare, pana atunci mari evenimente nu vor fi, chiar daca turcii fac “exercitii” cu astfel de misiuni pe teren. Rusii este clar ca nu au primit nimic de la turci si este un mare semn de intrebare de ce deocamdata nu au zis nimic de aceasta ultima miscare majora a turcilor. Poate racnesc printre dinti caci nu se asteptau. Poate Putin e atat de ofticat acum pe Erdogan, ca l-a primit pe Biden si au urmarit “deployment-ul” live in Siria, incat, in curand vom vedea intoarcerea rusilor in Turcia si poate chiar trimiterea de soldati.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] vedem cum unii chiar se lupta ca sa pupe fundul Imperiului; pentru bani si promisiuni, multi conducatori lupta pentru americani, desi ei nu au mari interese si nici riscuri; kurzii au trecut de mult de teritoriul lor traditional, actionand doar pentru ca primesc finantare de la americani; fereasca-Dumnezeu sa ajungem si noi asa intr-un viitor razboi in Ucraina, sa intram si noi pe-acolo doar ca avem niscavai interese si americanii ne trimit, rusii nu au ce sa ne faca, etc;

[2] apropos de no-fly-zone: Isis nu are avioane! Este chiar o declaratie de razboi Rusiei, un no-fly-zone nu priveste decat cele 5-6 avioane siriene care oricum nu prea faceau fata Isis-ului si mai ales avioanele rusesti care vor reveni

Erdogan nu va obtine nimic de la Putin

Vizita lui Erdogan la Putin nu se deosebeste cu nimic de vizita lui Tsipras de acum ceva ani cand Grecia era pusa la colt de nemti si de restul “partenerilor” europeni cand era vorba de implementarea programului Troicai si cand Tsipras, ca si Erdogan de astazi, avea in spate nu doar suportul majoritatii populatiei, dar chiar si prietenia traditionala greco-rusa, mai ales avand in vedere rolul pe care rusii l-au jucat in eliberarea grecilor de jugul otoman.

Am mai spus-o si o repet: Erdogan este turc si nu trebuie sa cautam prea multe dedesubturi in miscarile pe care le face: turcul e turc si prin urmare nu poti sa intelegi ce are in cap, ca nu degeaba s-a nascut in poporul roman reflexul de a stampila pe unul care nu intelege ce ii spui cu sintagma de turc. Tare sunt curios daca doar bariera limbii a fost sursa acestui obicei.

Asadar, Erdogan calca si el pe urmele lui Tsipras in incercarea de a-i impresiona pe europeni. Pentru europeni nu este nimic nou diferit de ce s-a intamplat pe-atunci cu Grecia, poate doar faptul ca Turcia nu este decat membra NATO prin urmare ruperea ei chiar si totala si trecerea in tabara Rusiei nu va afecta prea mult economia si finantele UE, cum ar fi facut-o trecerea Greciei.

Dar chiar mergand si pana la exagerarea scenariilor de rupere, pana la punctul in care Turcia ar iesi din NATO si ar juca cum vrea Putin: ce poate sa faca Turcia? Sa il sprijine pe Assad si sa lupte cu turmenii, cum au facut rusii pana acum? Sa ii atace mai mult pe kurzi? Sa ajute Iranul? Cum ar putea sa faca toate astea si la ce i-ar folosi? Ce nu a facut din tot ce a vrut si cu ce ar afecta asta pe europeni?

Vizita asta va mai oferi material de presa televiziunilor si ziarelor, este probabil rezultatul maxim pe care il poate aduce. Putin este matematician in geopolitica si nu s-a ferit sa se dea pe fata. Rusii mereu cauta rezultate concrete si avantaje tangibile, nu sunt interesati de “gesturi” sau “semnale” care oricum nu ii ajuta cu nimic. Sa nu fim totusi atat de retinuti, poate va avea un efect: in cel mai fericit caz, avand in vedere racirea recenta a relatiilor in urma doborarii avionului rusesc, e posibil ca aceasta vizita sa dezghete putin situatia dintre rusi si turci si sa ii puna pe rusi pe ganduri, daca nu cumva totusi merita sa mai riste inca o data finantand conducta de gaze de la turci care trebuia sa aduca gaz la vesticii mai deschisi fata de rusi printr-un traseu care ar exclude Ucraina. De fapt, principalul rol al acestei conducte ar fi sa ii sece pe Ucrainieni si din taxele de tranzit ale gazului rusesc pentru consumatorii mai mici, caci conducta in nici un caz nu va reusi din prima sa inlocuiasca traseele actuale prin care gazul rusesc face sa se miste economia germana. Beneficiarii principali vor fi insa grecii, italienii, sarbii, ungurii si poate austriecii. Conducta a fost intrerupta dupa doborarea avionului si rusii sunt evident speriati de incotro o sa o ia Turcia si nu prea mai vor sa bage bani.

Din punctul de vedere al rusilor, vizita lui Erdogan va fi un prilej facil de renuntare la embargoul pe turism si comert in urma incidentului cu avionul care a taiat cam 1% din PIB-ul turcilor. Pe rusi nu stim cat i-a costat – in nici un caz 1% – insa nu le-ar strica nici rusilor reluarea comertului avand in vedere sanctiunile vestului.

Cea mai mare necunoscuta cu privire la Turcia este inca reactia populatiei, incidentele de la Incirlik fiind doar cateva evenimente incepatoare de trenduri. Desi tensiunea maxima s-a disipat, este clar ca sentimentul anti-american abia a inceput sa prinda radacini si Erdogan aprinde fara sa vrea un foc pe care nu-l va mai putea stinge.

Putin ii da ultimatum lui Erdogan

Multa vreme am fost impotriva interpretarii oricaror stiri cu privire la Turcia prin prisma profetiilor binecunoscute. Din aceasta cauza mi-am atras si antipatii din partea autorilor unui blog faimos care nu intelegeau de ce ii critic. Ii criticam pentru ca orice stire aparea despre Turcia ei aruncau in fata profetiile, tratau stirea ca si cum acum se intampla razboiul, mai e putin si gata! Era obositor si le-am zis-o de cateva ori pana cand m-am plictisit sa le tot zic, moment din care si ei m-au cam banat niţel.

“Topicul” zilei era pe-atunci faptul ca in presa din Turcia aparuse un articol cu privire la posibila anexare la Turcia a nordului Greciei – evident o aberatie – de aceea am incercat sa aduc o picatura de realitate in “aura” implicita discreta pe care o sugera acest articol care trata o non-stire. Harti cu “Turcia Mare” si simulari de razboaie gasim cu duiumul pe Youtube, orice pusti care stie sa foloseasca un program de editare video si de grafica poate sa produca ceva interesant. Daca un ziar a publicat asa ceva, mi se paruse o non-stire si ca si alte dati, am incercat sa ii aduc cu picioarele pe pamant, ceea ce nu am reusit. Sper ca acum sa nu cad si eu in aceeasi capcana ca ei, desi prefer pacea si mi-as dori sa ma insel eu si sa ma consum in blogoree ieftina decat sa am dreptate.

Pentru ca in continuare o sa urmeze ceva speculatie geopolitica – stirile evocate sunt evident neverificabile, avand in vedere gravitatea lor, as dori totusi sa incep cu sublinierea unor amanunte importante, la fel ca si comentariul de acum 2 ani:

1) armata SUA nu se poate compara cu armata Rusiei
2) Rusia nu are nici un motiv sa dea prilej SUA sa o atace
3) Turcia e membra NATO, deci Rusia nu va ataca in nici un caz Turcia, mai ales pe motive fictionale de gen: turcii ataca o nava pescareasca greceasca pe motiv ca le-au incalcat teritoriul maritim

Intre timp insa a avut loc Ucraina si breaking news-urile zilei sunt de genul: “Rusia avertizeaza Romania”, “Putin avertizeaza SUA cu anihilarea nucleara” etc.

Asadar, iata stirea zilei: Putin l-ar fi chemat pe ambasadorul Turciei la raport si dupa un mic frecus cu privire la sprijinirea de catre turci a Isis-ului, i-a zis acestuia:

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler”

in engleza:

“…then tell your dictator president he can go to hell along with his ISIS terrorist and I shall make Syria to nothing but a ‘Big Stalingrad…for Erdogan and his Saudi allies are no

vicious than Adolf Hitler. (sursa)

 

Sursa citatului de mai sus este site-ul lui Webster Tarpley – un analist / scriitor / istoric versat in chestiuni geopolitice si uneori economice. Tarpley mentioneaza ca stirea ar veni de la niste leak-uri de la The Moscow Times. Fiind imposibil de verificat, nu am mai cautat alte surse si din cat il cunosc eu pe Tarpley, nu ar inventa aiurea stiri, chiar daca orientarea de stanga il predispune la orice marsavie specifica tovarasilor. Tot conform leak-urilor, Rusia a amenintat ca va conlucra cu Iran-ul si cu China pentru apararea lui Assad.

Pe langa asta, Putin l-a facut pe Erdogan ipocrit pentru ca in timp ce in Egipt lauda democratia, in Siria sprijina teroristii care vor sa il dea jos pe Asad, presedintele legitim. Asa ceva se intampla o data la zece ani, subliniaza Tarpley.

Iata insa pe scurt ce mai crede Tarpley:

– Turcia sprijina ISIS – o creatie CIA; pe langa arme si suport, forte ale serviciilor secrete turcesti se ocupa cu vanzarea petrolului produs in teritoriile ocupate de Isis;
– prin tratatul cu Iran-ul, Isis urmeaza sa fie incoltita din toate partile, de aceea turcii se precipita;
– Erdogan vrea sa fie dictator; din pacate pentru el, partidul lui pierde drastic din putere si Erdogan o sa incerce sa dea cateva legi “speciale” care sa il mentina la putere, pe langa alegerile anticipate programate deja si totodata sa poata sa aresteze parlamentarii kurzi; Erdogan este nebun;
– SUA ar fi amenintat Turcia cu expulzarea din NATO daca mai sprijina ISIS-ul in continuare;

Contextul recent ar fi:

– Turcia a avut cateva atacuri aeriene asupra pozitiilor lui Isis; Tarpley insa observa ca mai mult decat Isis, turcii au tras in kurzi si i-au impins pe Isis inspre est, adica inspre sirieni;
Rusia se opune raidurilor anti-PKK ale Turciei;
– in SUA ar exista un lobby puternic impotriva tratatului cu Iran si pentru sprijinirea rebelilor anti-Assad; Obama se opune insa unui alt razboi si cauta pacea;

 

UPDATE 9 August 2015:

Conform Tarpley, intr-o conferinta de presa, purtatorul de cuvant al lui Putin a negat ca acesta l-ar fi facut dictator pe Erdogan. Dupa cum observa insa Tarpley, acesta nu a negat partea cu Stalingrad …

1 2 3 12