De ce pica petrolul? De ce pica bursele?

Desi e simplu, poate e careva care nu intelege. Scade turismul, scad zborurile, scad croazierele,deci se va consuma mai putin combustibil. In plus, mor batrani deci scade si consumul la toate. Scade consumul, scad vanzarile, scad profiturile, scad bursele.

Raman dilemele: o sa pice si vreun stat daca tot pica petrolul? Rusia are 60% resurse in PIB, Arabia Saudita probabil mai mult, SUA are investitii masive in proiectele de shale tinute la suprafata de credite. O marja oarecare de pierdere, creditele pot sa duca mai departe, mai ales ca vin dobanzile negative, insa cand diferenta intre asteptari si realitate se dospeste, creditele pot sa crape si sa inceapa falimentele.

Marea problema cu petrolul este ca scaderea preturilor scade investitiile si exploatarile si e o garantie pentru crestere masive in viitor.

Evident ca si perspectiva carantinelor contribuie la socul de astazi: diverse sectoare in economie o sa aiba de suferit (horeca, sanatate etc) dar marile dileme sunt ce se va intampla cu statele si mai specific ce se va intampla cu UE care oricum avea ceva probleme majore de alta natura, cum ar fi imposibilitatea cresterii economice, Brexit-ul, invazia navalitorilor etc.

Parerea mea este ca acest coronavirus este colac peste pupaza peste problemele UE si probabil UE va intra in implozie si se va transforma intro groapa de gunoi cand Erdogan va da drumul la navalitori. Oamenii si statele fiind acum ocupate cu coronavirusul, ignora navalitorii. Astia insa o sa intre si o sa faca bum-bum prin diverse orase adaugand sare peste rana si producand socuri in lant pentru ani de zile de-aici inainte.

Se asteapta interventia bancilor centrale, dar deja sunt fara munitie. Ceva-ceva o sa gaseasaca: dobanzi negative, bani din elicopter. Poate o sa mearga, poate nu …

22 de soldati turci omorati intr-un atac aerian rusesc

Acum mai mult de un an ziceam cu privire la relatiile ruso-turce:

Unii zic ca țarul și sultanul au nevoie unul de altul dar eu aș zice că ursul este o vulpe oportunistă care nu va ezita în niciun caz să pape un curcan dacă se ivește ocazia.

RĂZBOIUL RUSIA-TURCIA LA ORIZONT / 12 ian 2018

Am tot ocolit frecusurile turcilor cu rusii din ultima perioada pentru ca speram intr-o rezolvare si pentru ca a inceput sa imi fie teama de propriile predictii si sa ma feresc sa las masinuta de scenarite sa se alimenteze cu informatii pentru a nu cadea in deznadejde totala.

Iata ca deja se pare ca s-a ajuns la un punct de cotitura in relatiile rusilor cu turcii. Daca informatiile din stirea Zerohedge sunt cat de cat reale, nu prea vad o rezolvare pasnica a conflictului dintre Turcia/Nato si Rusia/Siria.

Desi am scris zeci de articole pe tema razboiului ruso-turc de aproape zece ani – printre care chiar un articol cu eventuala pozitionare a Romaniei inca din 2015 – actuala pandemie ofera noi elemente in perspectiva implinirii profetiei bine-stiute.

Avem asadar dorinta turcilor de a ocupa nordul Siriei din 2 motive: 1) riscul existential pus de kurzi – infiintarea Kurdistanului ca stat ar musca o treime din Turcia + un kurdistan in nordul Siriei este un prim pas catre un Kurdistan in sudul Turciei 2) ambitiile imperialiste ale dictatorului nebun Erdogan alimentate de incapacitatea poporului turc de a iesi din inturnericul nationalismelor stupide si al fanatismului religios care a erodat atractia fata de Uniunea Europeana si NATO transformand-o in disgratie mai la inceput si ura deplina si pe fata ulterior, pe masura ce capacitatile propagandistice ale lui Erdogan au crescut – rusii aducand si ei cu siguranta ceva know-how aici.

Pe de alta parte avem ambitia lui Putin de a nu pierde Siria si de a-l ajuta pe Assad. Rusii au in sange, ca un animal salbatic, instinctul de a fructifica orice oportunitate. Iar turcii par acum un cerb ranit bun de vanat. Desi Siria nu prea prezinta pentru ei niciun interes, asa cum nu prezinta pentru americani, Putin se ambitioneaza sa mentina relatia cu Assad si sa creada ca face mare branza geostrategica din prezenta in Orientul Mijlociu si prin urmare pune probleme turcilor. Frecusul rusilor cu turcii, cu intreaga evolutie de la afisarile unei false prietenii si mancatul de inghetata impreuna al lui Erdogan cu Putin, de la vanzarea rachetelor, atentionarea lui Erdogan de lovitura de stat si altele pana la imposibilitatea unei paci in Siria, acest frecus cum ii zic eu, nu este altceva decat o lesa cu care Putin il plimba pe Erdogan in sus si in jos, permitandu-i sa latre, dar nelasandu-l sa se plimbe de capul lui. Erdogan are voie sa isi faca bariera de 10km in sud, are voie sa ii macelareasca pe kurzi, dar trebuie sa se dea inapoi cand armata siriana este gata de contraofesinva.

Putin l-a rupt pe Erdogan de SUA si de europeni si desi Turcia era aramata #2 in NATO, dupa achizitia rachetelor rusesti cu greu va reusi sa isi recupereze pozitia. Iar dupa operatiunile militare in Siria, cu greu mai poate pretinde ajutorul celorlalte state in caz de nevoie, deoarece Erdogan s-a cam jucat cu focul de capul lui si a pus baza pe prietenia cu Putin, ignorand avertismentele americanilor care au mers chiar pana la discutarea in congres a unei eventuale usuiri a Turciei din NATO. Cum spuneam insa si acum vreo 10 ani, orice tratat este doar o hartie in esenta, interesele de moment primeaza oricand mai mult decat textele scrise in acel tratat.

Directia pe care o va lua acest incident o vom vedea maine: cum va fi prezentat este un prim indiciu. Daca turcii o sa dea vina pe armata siriana, nu au de gand sa escaladeze, daca dau vina pe rusi, inseamna ca au deja incurajarea si promisiunile americanilor. Dar oare americanii se vor tine de cuvant daca pana mai ieri turcii i-au flituit si Erdogan a ajuns pana acolo incat sa sugereze ca americani ar cam trebui sa isi plimbe nuclearele de la Incirlik? Sau pot sa uite americanii umilinta din zilele loviturii de stat cand turcii tot amenintau ca armata turca nu mai poate asigura securitatea acestora din cauza furiei poporului?

Trump, oricat de prietenos s-a aratat fata de Erdogan, este clar ca nu-l sufera pentru ca s-a dat cu rusii, cumpara armament rusesc, isi face de cap, etc. Trump le-a cerut irakienilor taxe pentru protectie cand acestia maraiau ca i-ar cam trimite acasa. Cum credeti ca i-a fost lui Trump cand Erdogan ameninta ca americanii cam trebuie sa isi ia nuclearele acasa? Evident, nu a putut atunci sa il injure prea mult pe Erdogan si public nu l-a terfelit cum a terfelit-o pe Merkel care nu vroia sa dea 2% din PIB pentru armata.

Sa zicem ca se lasa cu conflicte si cu mai multe escaladari intre rusi si turci. Credeti ca lui Trump o sa ii pese de turci? O sa trimita Trump soldati in Siria ca sa ii apere pe turci dupa ce astia l-au ignorat total si aproape au fugarit soldatii americani cand au facut acel “buffer” de 15 km in Kurdistanul sirian? Mai ales acum, cand Trump are nevoie de soldati acasa pentru a tine sub control carantina cand o sa fie cazul – se va hazarda Trump sa intre in razboi cu Rusia doar pentru a-l apara pe Erdogan? Cu siguranta nu!

Lucruri care pareau imposibile acum 3-4 luni, sunt acum foarte posibile, itele profetiei se dezleaga una cate una. Maine vom stii mai clar desi abia dupa ce se va clarifica situatia cu Idlib-ul putem trage o concluzie cine cedeaza.

Kurzii ii invita pe rusi sa ii apere de turci

Acum 2 zile, comandantul kurzilor din nordul Siriei (SDF – Syrian Democratic Forces) declara pe twitter: “aliatii nostri ne-au injunghiat pe la spate si si-au retras fortele de la granita, permitand Turciei sa invadeze nord-estul Siriei”

Tot pe 12 octombrie, liderul SDF a declarat CNN: “M-am abtinut de 2 zile sa ies in presa si sa spun ca SUA ne-a abandonat si ca va invitam sa parasiti teritoriul kurd ca sa putem invita avioanele rusesti si siriene sa ocupe spatiul nostru aerian”

De altfe, armata siriana este deja intrata in teritoriul kurd si un convoi se va desfasura la 48 de ore de un oras ocupat deocamdata de turci. Zerohedge detaliaza.

Kurzii nu au armament greu: tancuri, tunuri etc dar turcilor le-ar fi aproape imposibil sa avanseze si sa mentina controlul fara ajutorul avioanelor. De aceea mentioneaza comandantul kurd importanta sprijinului aerian pe care cu siguranta il vor primi de la sirieni avand in vedere acordul realizat astazi intre kurzi si assad.

Pe scurt, avem urmatoarea situatie: Turcia invadeaza Siria. Siria este aliata cu Rusia. Kurzii sunt acum mai porniti impotriva turcilor decat erau acum o luna cand oricum erau indeajuns de porniti incat sa ii provoace pe turci sa faca “o incursiune” in teritoriul sirian. America nu mai exista in zona, desi Trump a anuntat ca urmeaza sanctiuni pentru Erdogan. Militar insa, SUA au parasit Siria.

Cu sau fara acordul cu kurzii, armata siriana vine inspre nord si se pregateste de o confruntare cu turcii. Asteapta insa OK-ul rusilor. Parteneriatul intre kurzi si sirieni a fost blocat de americani, garantandu-le kurzilor sprijinul atat impotriva turcilor cat si impotriva lui Assad.

Urmeaza zile fierbinti si un razboi informational. Trebuie insa retinut: fara acordul rusilor, sirienii nu misca un tanc. Orice atac al armatei siriene asupra turcilor va indica clar vointa lui Putin si intentiile lui. Assad si sirienii ii sunt datori vanduti lui Putin (la propriu si la figurat) si prin urmare cu siguranta ca tot ce fac este coordonat de rusi si in acord cu rusii.

Ramane de vazut doar daca Putin va impuna o pace deoarece inca mai exista posibilitatea. O data ce kurzii vor intelege ca nu au de ales si ca independenta lor este o iluzie, o data ce probabil se vor supune lui Assad si armatei siriene, Putin poate cere lui Erdogan sa se retraga. Erdogan castiga ca se poate lauda ca misiunea a avut succes si ca riscurile au fost eliminate, Assad castiga ca a eliminat pretentiile separatiste ale kurzilor si Putin castiga ca nu a zburat un avion si a facut pacea in Siria. Bineinteles, Trump nu castiga decat pompand in ideea ca a retras SUA dintr-un razboi care nu era al lor. Paradoxal, desi are dreptate, presa care il uraste, va reusi oricand sa suceasca aceasta “umilinta” in toate partile, Trump fiind obligat cel putin sa apeleze la sanctiunile economice impotriva Turciei.

Un alt aspect care trebuie subliniat este urmatorul: Erdogan s-a speriat de kurzi desi acestia erau sub controlul americanilor si nu faceau nimic fara a cere permisiune americanilor. Nimic in sensul ca kurzii din Siria probabil nu au incercat sa destabilizeze kurdistanul din Turcia de vreme ce in primul rand pozitia lor era una subreda. Kurzii nu faceau decat sa isi linga ranile dupa razboiul cu ISIS in care au adus principala contributie. Cu toate acestea, Erdogan nu a asteptat sa piarda acest moment de “oportunitate”, mai precis dezinteresul lui Trump pentru Siria. Erdogan a mirosit probabil in discutiile directe cu Trump si de aceea s-a gandit ca acum e momentul sa refaca Imperiul Otoman incepand cu acea limita de demarcare de 15 km pe care si-au propus-o turcii deocamdata.

Halal mostenitori ai marelui Imperiul Otoman sunt turcii cu asemenea “recuceriri”. Ma rog, sa zicem ca sunt fabulatii astea si ca Erdogan nu se viseaza noul sultan si nu isi bate capul cu refacerea vechiului imperiu, fiind preocupat doar de relocarea refugiatilor si securizarea granitei.

Deci daca Erdogan nu a avut incredere in kurzi cat au fost sub americani, va avea incredere oare cat acestia vor fi sub Assad? Cu siguranta nu! Foarte probabil acea linie de 30km pe care si-o propun nu va rezista si va fi un razboi direct intre Turcia si Siria. De unde restul stim ce urmeaza sau cel putin stiu cei care citesc chiazna.ro de ani de zile de cand vorbesc despre viitorul razboiul ruso-turc profetit de sfintii ortodocsi.

In final mai doresc doar sa comentez putin motivatia/argumentul adus de Erdogan cum ca are nevoie de aceasta incursiune pentru a rezolva problema refugiatilor care nu se pot intoarce la casele lor. Nu stiu prea in amanunt detaliile taberelor de refugiati si de unde sunt acestia. Cu siguranta insa nu sunt kurzi si nu au ce sa caute in kurdistanul sirian. Daca acestia sunt sirieni care s-au opus lui Assad, mai exista teritorii in partea de nord-est a Siriei ocupate de opozitia lui Assad, unde se pot intoarce sau unde ar putea fi relocati, mai ales ca in zona cea mai nordica unde se afla o populatie de etnie turca, poate ar fi fost o varianta mai buna de “relocare”.

De altfel, in privinta refugiatilor, americanii au vina principala fiind printre promotorii initiali ai acestui razboi. Din acest razboi s-a nascut problema refugiatilor si SUA este datoare moral sa rezolve cumva macar situatia lor. Europenii de asemenea, ar trebui sa contribuie financiar (poate mai multe decat o fac deja) pentru a evita o invazie, desi mare parte din UE este deja invadata de refugiati.

In final doresc sa pun intrebarea: credeti ca se vor retrage turcii pur si simplu? O data intrati, turci nu au cum sa se intoarca. Daca se vor intoarce, kurzi deja au facut pacea cu Assad si vor proteja mult mai bine teritoriul pentru eventuale viitoare “incursiuni”. In plus, zona aceea de 30km nu le va fi de ajuns turcilor si va fi la fel de greu de aparat (daca nu mai greu) decat granita. Cata vreme exista kurzii, turcii vor avea acolo o problema. Daca vor avea succes militar si daca Trump nu va “da la pamant (wipe-out)” cu economia turca, turcii vor incerca cel putin sa ocupe intreg kurdistanul sirian sau cel putin cateva pozitii importante. Aerian insa vor avea incursiuni in intreg kurdistanul pentru ca rezistenta kurzilor va fi continua si kurzii nu pot decat sa fie mereu impinsi inspre sud.

La momentul incheierii acestui articol, Reuters deja titreaza pe prima pagina ca SUA vor da drumul la sanctiunile impotriva Turciei. Data tercuta – cu pastorul acela arestat – au functionat. Ramane de vazut acum cand Erdogan a avut timp sa se pregateasca si probabil Trump l-a avertizat oricum in discutia telefonica avuta ca ii va permite atacarea kurzilor dar va trebui sa impuna sanctiunile ca sa scape de republicanii pro-razboi. De altfel, Trump la invitat pe Erdogan la Washington in noiembrie, semn ca o intelegere a existat din partea lui Trump, altfel de ce ar fi riscat Erdogan aiurea sa si-l puna pe Trump in cap? Ramane de vazut daca Erdogan isi va mentine partea din intelegere (o retragere rapida dupa o “curatenie” sumara?) sau il va musca pe Trump de mana nemultumindu-se cu un deget. Caz in care Trump il va scuipa pe Erdogan in gura lui Putin …

De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond.

Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame.

Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta.

O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala.

Consideratiuni generale

Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea …

Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda.

Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program.

Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni este ca acestea pot fi tranzationate intre investitori. Motivele fiind variate. De exemplu, un investitor care are banii blocati in bonduri poate doreste sa faca rost de bani pentru a face alte investitii (isi restructureaza portofoliul). Caz in care vinde bondurile si cumpara ce doreste. Alte motive pot fi schimbarea gradului de risc sau evolutia dobanzilor, toate avand efect asupra randamentelor unor obligatiuni. Unii investitori, de exemplu, cumpara si asigurari impotriva default-ului unui emitator de bonduri (Credit Default Swaps). Aceste asigurari sunt platite pe intreaga perioada a detinerii unor obligatiuni, asa cum un sofer plateste asigrare cat timp detine o masina. Daca riscul unui emitator creste, pretul asigurarilor creste in mod similar cum daca un sofer face prostii (accidente), asigurarea ii mareste pretul asigurarii. Motivele tranzactionarii obligatiunilor sunt variate si cea mai importanta idee legata de tranzactionare este ca pretul cu care se tranzactioneaza obligatiunile este invers proportional cu randamentul acestora si evident poate diferi de pretul de emitere.

Un motiv al atractivitatii obligatiunilor poate fi la un moment dat cresterea riscului (eventualitatea unei crize). In caz de risc, majoritatea investitorilor doresc sa isi protejeze investitiile, de aceea ies de pe diverse piete (actiuni, comoditati, forex etc) si intra in obligatiunile acelor tari care sunt vazute mai bine deoarece vor sa aiba siguranta ca banii lor vor fi protejati si la expirarea obligatiunilor si-i vor primi inapoi (cu dobanda respectiva, angajata de emitent la data emiterii, care poate fi si negativa).

Inchei aici consideratiunile generale, desi ar mai fi multe de zis si continui urmatoarea sectiune. Bine ar fi daca nu ati inteles pana aici sa reluati sectiunea anterioara, altfel veti citi degeaba in continuare.

Idei aleatoare

Se pune logic intrebarea: daca dobanda de referinta este x si dobanda obligatiunilor este x + 1%, bancile nu fac bani gratuiti? Da si nu! Da, deoarece intr-adevar daca se pot imprumuta de la banca centrala cu x% si guvernul le ofera x+1%, bancile raman cu 1% singura problema fiind ca guvernul sa emita cat mai multe obligatiuni (cat mai mult drog) pentru ca bancile sa faca bani gratuiti. Pe partea de nu, exista unele probleme: bancile pot castiga si mai mult imprumutand firmelor sau oamenilor/creditacilor dar exista si riscuri, deci fiecare banca trebuie sa isi gestioneze singura apetitul la risc. De asemenea, mai este de luat in calcul si riscul ca guvernul sa intre in faliment si sa nu mai plateasca, caz in care trebuie sa tinem cont de tara despre care vorbim. In cazul Romaniei de exemplu, daca intra guvernul in faliment, vine FMI-ul, deci bancile nu se sperie asa mult si dau bani cat pot tuturor emitentilor de la buget (guvern, primarii, prefecturi, regii etc). Chestiunea ar trebui in mod normal controlata de BNR care ar avea teoretic datoria sa limiteze cat la suta din asset-urile bancilor pot sa “doarma” in obligatiuni. Insa pentru ca tainele mioritice sunt cele care sunt, guvernul s-a descurcat pana acum sa vanda bancilor locale. Mai nou incearca sa vanda si oamenilor prin Posta Romana, asadar amatorii de 3.5% pe un an in conditiile in care euro poate exploda cu 5% intr-o luna sunt invitati la sediul postei unde vor avea parte de comision zero ca sa cumpere aceste hartii. Pe de alta parte, daca pleaca Viorica si vine Orban, e posibil ca euro sa scada, o data cu dobanda de referinta pe care Mugurel (zis si Manole) o tine deocamdata sus dar trebuie sa o scada “ca sa se alinieze” si daca Orban reuseste prin minune sa rezolve problema deficitului de la pensii (si al altor deficite) e foarte posibil ca cei 3.5% sa fie mana cereasca, mai ales ca emiterea lor s-a facut inainte ca desteptii de la finante sa se prinda ca urmeaza o perioada de scadere a dobanzilor.

“Cine are i se va da si cine nu are i se va lua” este probabil cea mai simpla explicatie de ce Germania are parte de increderea investitorilor si de dobanzi negtive in timp ce Romania trebuie sa plateasca dobanzi de 4-5% ca sa sa imprumute. Cu cat situatia este mai tensionata si riscurile mai mari, cu atat investitorii incearca sa se acopere si nu doresc sa se expuna la riscuri. Faptul ca economia Germaniei este unde este, faptul ca guvernul german a dat dovada de incredere deoarece a mentinut deficitele sub control, ba chiar are excedente, faptul ca balanta externa a Germaniei arata cum arata (~50% din PIB este export) fac ca cererea de obligatiuni germana sa fie atat de mare incat dobanzile sa fie impinse in jos.

Pare o situatie anormala ca in aceasta perioada de “revenire economica” (oare?) banii pompati de BCE sa fie “blocati” in obligatiunile de 100 de ani ale Austriei si Elvetiei. BCE pompeaza bani cumparand obligatiuni ale guvernelor si chiar ale corporatiilor si da jos cu dobanda pentru ca “sa avem lichiditate” in timp ce lichiditatea fuge inspre randamentele negative (mai negative decat rata de dobanda!) ale obligatiunilor germane. Este ca si cum ai da drumul la robinet si apar ar curge in sus. O anomalie. Anomalie este insa din punct de vedere al normalitatii. In situatia anormala in care ne aflam insa (ochiul furtunii financiare a secolului), este firesc ca banii destepti sa fuga in locurile sigure si sa nu vaneze aiurea randamente iluzorii.

Ramane totusi intrebarea “de ce Germania” (si nu Franta sau SUA de ex) desi poate nu ar strica putin sa dezbatem si de ce totusi investitorii accepta randamentele negative ale obligatiunilor? Dupa cum am mentionat in consideratiunile generale, bondurile pot fi tranzactionate. Investitorii in bonduri europene spera (intuiesc) ca BCE va fi nevoita sa pompeze din ce in ce mai multi bani pentru a sustine statele europene falimentare (porcusorii). Caz in care, BCE va cumpara obligatiuni de toate steagurile, printre care si cele germane. Cresterea cererii va ridica prin urmare preturile si prin urmare pierderea de moment se va transforma in viitor in profit. Investitorii se bazeaza si pe “retinerea” guvernului german care sper ei ca nu va emite aiurea obligatiuni atunci cand BCE o sa inceapa “destrabalarea” cu achizitiile. Retinerea guvernului german spre deosebire de alte guverne care vor emite “de nevoie” obligatiuni noi pentru a plati ratele la cele vechi, face obligatiunile germane mai atractive decat ale altor tari deoarece daca nu se emit bonduri noi, BCE o sa fie obligata sa cumpere pe cele vechi, prin urmare oferta fiind limitata, pretul creste. Aici nu bag mana in foc pentru intreg rationamentul, marea necunoscuta fiind daca BCE va putea cumpara direct obligatiuni emise – ceea ce din ce stiu eu nu are voie in prezent. Asadar, acum BCE poate cumpara obligatiuni doar de pe piata obligatiunilor, adica de la alti investitori care au cumparat direct de la guverne. Nu e mare scofala la urma urmei, doar faptul ca trec printr-o mana nu taie posibilitatea guvernelor sa emita cat vor deoarece investitorii au garantia ca BCE le va cumpara si ei nu vor fi cei care sa astepte guvernul grec sa le plateasca peste 50 de ani banii inapoi, ci BCE-ul.

Ajuns in acest moment al discutiei, nu pot sa nu mentionez ca toata schema nu este decat un mecanism de represiune financiara. Prin intermediul programelor de achizitie de bonduri, BCE incurajaza de facto destrabalarea guvernelor care pot sa-si cam faca de cap, singurele constrangeri fiind “acordurile” de masuri de austeritate care nu se respecta niciodata si speranta ca maine va fi mai bine … Pe scurt, BCE cumpara obligatiuni deoarece altfel investitorii nu le-ar cumpara si prin urmare guvernele ar intra in faliment si prin urmare visul european s-ar spulbera. BCE este insa o jucarie misto, este o banca care tipareste o hartie in care – culmea! – unii oameni mai au incredere si prin urmare pe moment lucrurile pot continua pe mai departe, ne facem ca nu exista probleme, cumparam obligatiuni suverane (dar nu numai) si poiate maine-poimaine incepem sa cumparam si actiuni cum fac japonezii ca sa trecem parlazul. Ca poate-poate, inflatia reporneste, economia isi revine in mod miraculos si incet-incet, in 100-1000 de ani mananca din credite si astfel visul va supravietui. La pachet cu prospectul cresterii preturilor obligatiunilor germane (desi nu numai), cumparatorii mai au parte si de garantia unui guvern vazut bine al unei tari cu cea mai puternica economie din UE, prin urmare au riscul minim ca bonus. Marea lovitura va fi insa schimbarea mentalitatii in guvernul german care poate emite si el bonduri la fel de multe (ca raport) ca grecii sau italienii si prin urmare poate sa afecteze pretul acestora pe piata, in pofida asteptarilor speculatorilor.

Din cele explicate mai sus, sper ca se intelege ca atata vreme cat economia nu este controlata de forte concurentiale care sa stimuleze agentii eficienti si productivi si sa penalizeze agentii ineficienti, redundanti, incapabili si inutili, este doar o chestiune de timp pana cand totul se va prabusi ca un mare turn babel construit cu lut in loc de ciment durabil.

La nivel global insa exista o competitie legata de cine este mai putin preocupat de … fortele pietei. Adica, desi BCE si UE in general stimuleaza ineficienta si destrabalarea, are concurenti SUA si China care de asemenea tiparesc bani, fac marsavii similare sau de aceeasi natura si nu incurajaza economia de piata, pompand sume astronomice in toate pietele si evitand infruntarea adevarului. Asa cum Titanicului i-a luat ceva timp sa se scufunde si in timp ce unii fugeau la barci, altii cantau, dansau, mancau sau dormeau, tot asa in prezent panica inca nu a cuprins toata lumea si mai exista inca oameni, companii, guverne care au speranta ca prabusirea sistemului financiar actual nu este iminenta si ca ineficientele pot fi tolerate prin socializare si capitalismul eliminat prin interventionismul financiar si monetar al bancilor centrale. Desi mare parte dintre speculatori stiu ca va urma o prabusire, insa spera ca intre timp sa se capatuiasca …

Se mai pot implini profetiile Sf. Paisie Aghioritul cu privire la Turcia?

Incep cu o scurta trecere in revista a profetiilor Sf. Paisie Aghioritul despre Turcia, pentru cei care au venit pe blog mai recent sau trec din intamplare. Cei care doresc detalii mai pe larg, pot sa foloseasca cautarea in blog, sau sa inceapa aici.

Asadar, Sf. Paisie Aghioritul in anii 1990 pe cand traia ar fi facut cateva profetii despre un viitor razboi mare la nivel european care va incepe dintr-un frecus maritim intre greci si turci si va escalada in distrugerea Turciei, sau mai bine zis in impartirea acesteia in 3 parti: una va fi trecuta prin sange, una va fugi inspre est si alta se va crestina. In final, Grecia va fi “responsabila” pentru administrarea Turciei.

Profetiile sfantului Paisie nu sunt unice in spatiul grec. Cel putin Sf. Cosma Etolitul daca nu ma insel avea una similara, cu privire la revenirea cetatii celei mari – Constantinopolul – la greci si la alungarea turcilor. A vorbi despre epurare etnica si mutare de granite in vremurile de astazi in Romania poate parea fantezisme simpliste pentru unii “necredinciosi” care cu siguranta vor ridica din spranceana. Mai ales acum cativa ani cand inca nu incepuse razboiul in Ucraina si nici razboiul din Siria. Celor care au asemenea tendinte in gandire, le recomand sa ia la purecat acest blog care trata aceste subiecte – riscul existential pentru Turcia – de acum vreo peste 10 ani, cand Turcia se afla in negocieri cu UE pentru integrare, cand in Siria era pace, cand nici nu auzisem de primavara araba, cand nici nu auzisem de razboiul din Ucraina etc. Astazi pare usor sa discuti despre dezintegrarea Turciei dar acum peste 10 ani nu era deloc. Probabil acum 10 ani, astfel de articole prezente de altfel pe mai multe bloguri ortodoxe “conspirationiste” subiectul parea mult mai naiv ca acum cand razboiul tarifar (despre care de asemenea am prevestit prin 2009-2010) batea la usa.

De altfel, Turcia a reusit sa se plaseze in ultimii 10 ani in cea mai proasta pozitie geopolitica din ultimii 70 de ani, dar sa nu punem aceasta doar pe spinarea lui Erdogan: vremurile au fost potrivnice Turciei si poate supravietuirea ei in prezent este in sine o mare realizare daca ne uitam prim-prejur. Parerea mea este insa ca Turcia a pariat pe calul pierzator si de aceea cu sau fara implinirea profetiilor a pierdut.

Inainte de trecerea in revista a profetiilor, as dori totusi sa trec in revista sursele acestora. Personal, despre profetiile Sf. Paisie stiu si vorbesc din cartile publicate in Romania de Editura Evanghelismos care publica in general carti traduse in limba romana de parintele Stefan Nutescu. Cartile scrise despre si dupa cuvintele Sf. Paisie le puteti gasi aici. Spun ca cartile sunt scrise “despre” si “dupa cuvintele” Sf. Paisie deoarece sfantul a scris cu mana lui doar carti despre parintii cuviosi din Athos pe care i-a cunoscut. Cartile de la linkul de mai sus sunt grupate intr-o colectie ce cuprinde 6 volume si sunt realizate pe baza unor texte cu notite ale cuvintelor parintelui si de asemenea pe baza unor inregistrari cu sfantul. In ciuda faptului ca aparusera aparatele video, din pacate nu avem inregistrari video cu Sf. Paisie. De asemenea, inregistrarile audio disponibile publicului larg sunt foarte putine. Nu imi explic de ce cu pr Cleopa avem ore intregi de inregistrari cu cu Pr. Paisie Aghioritul nu avem decat cateva. Pe langa cele 6 carti care contin transcrieri ale cuvintelor parintelui, prelucrate si redactate pentru editare, mai avem deci 2 carti scrise de sfantul si alte cateva carti scrise despre el – marturii ale celor care l-au cunoscut. Aceasta vorbesc despre Romania, nu cunosc limba greaca si nu stiu care este situatia in Grecia. In concluzie doresc sa subliniez: Sf. Paisie nu a scris nimic cu mana lui despre aceste profetii. Toate informatiile sunt din marturii ale celor care l-au vizitat. Nu zic aceasta ca sa diminuez cumva greutatea profetiilor. De altfel, atitudinea mea fata de profetii este ca fata de o simpla curiozitate. Importanta acestora pentru viata noastra este irelevanta. Bineinteles, ca exista doua situatii limita problematice: implinirea profetiilor ar trebui sa ne aprinda ravna si sa ne intareasca credinta pe cand neimplinirea profetiilor poate sa ne clatine credinta. Aceasta se intampla mai ales celor cu o credinta slaba. Dar cine are o credinta puternica?

Turcia va fi atacata initial de Rusia. Grecia nu va intra in razboi. Rusii ii vor bate mar pe turci si ii vor trece prin sange. Ulterior, vazand ca rusii nu se retrag, puterile europene si SUA vor alunga Rusia din Turcia. Turcia va fi data inapoi / administrata de greci.

Cam acesta ar fi un rezumat pe scurt (probabil cel mai scurt) al unor diverse profetii facute in diverse discutii, in cartile citite demine amintite mai sus. Ce am omis sa subliniez, prin Turcia in cadrul acestor profetii, ne referim la partea europeana si la Anatolia. Reamintesc: focusul acestor profetii este mai ales Constantinopoleul (grecii inca zic asa Istambulului), evident ca parintele nu a dat detalii “complete”. Mai multe detalii cu citate din cartile mentionate, puteti gasi aici.

Spectaculos in profetiile sfantului este un amanunt putin reamintit pe blogurile online dar care exista in carti: incheierea razboiului din Istambul se va face printr-o minune, din nou pe scurt: un inger va veni din cer si va cere oprirea razboiului – “o interventie a lui Dumnezeu in istorie” ar fi cuvintele folosite de Sf. Paisie.

Poate si mai spectaculos este de asemenea, un alt mic … mare amanunt: dupa acest razboi (local), vor urma aproximativ 15 ani de pace si sporire a credintei, dupa care va veni antihrist.

A venit momentul sa fac o mica digresiune. Am amintit ca sfantul nu a scris cu mana lui nimic din aceste profetii. Evident ca sunt marturii multiple, dar de unde sa stim care sunt reale si care nu, care sunt precise si care nu? Nu avem cum sa stim, tocmai de aceea este clar cred pentru toti ca profetiile trebuiesc privite ca o miscelanea si nimic altceva. Sunt multe amanunte si multe fire, multe neclaritati si pe alocuri chiar inconsistente. O inconsistenta ar fi scala razboiului: este unul local sau unul global? In extrasele de pe site-ul Cuvantul Ortodox vad ca se mentioneaza intr-un loc cum ca acesta ar fi inceputul unui razboi global in care marile orase ale lumii vor fi distruse. Nu stiu de unde este acel citat. Marturisesc ca din toata lectura mea, am avut mereu perceptia ca acesta va fi un razboi local, urmat de razboiul mondial final in urma caruia va veni antihrist, dar care va avea loc peste 15 ani!

Poate o trecere in revista a citatelor din carti ar rezolva dilema, dar cine are timp sa rasfoiasca 6 carti a cate 3-400 sute de pagini fiecare si sa faca o sinteza a acestor profetii? Tot ceea ce spun eu este din memoria lecturii, cartile citindule in maxim 1-2 ani de la anul aparitiei, cu exceptia ultimei pe care inca nu am citit-o. Vad ca la linkul cu profetiile pe larg, citatele sunt date dintr-o alta carte, care desi aparuta la Editura Evanghelismos (autor: Zurnazoglu, Nicolae), nu face parte din ciclul de 6 volume amintit de mine, realizat pe baza inregistrarilor si notitelor maicutelor de la manastirea Sf Ioan de la Souroti, manastirea cladita de Sf. Paisie. Ca nivel de incredere, este cuminte sa consideram Manastirea Suroti ca avand intaietate, de aceea am facut aceasta observatie.

Si din nou o alta digresiune: cartile merita citite dar nu neaparat pentru a lectura in amanunt profetiile. Cartile sunt o comoara de mare pret si contin esenta de ortodoxie – pentru aceasta ar trebui citite. De altfel, o carte similara (in acelasi duh) cu seria maicilor de la Souroti este aceasta pe care eu o citesc acum. Deocamdata nu am gasit nicio referinta la profetii.

Dincolo de inconsistenta cu privire la scara razboiului: global sau local, personal singura neclaritate (mult spus) care m-a mai preocupat a fost acea marturie facuta de Sf. Paisie unui militar caruia i-a profetit ca va marsalui cu armata greaca inspre Constantinopol, ca general! Cel caruia i s-ar fi facut profetia, intre timp ar fi ajuns la pensie. De unde si valva facuta acum cativa ani pe blogosfera ortodoxa cum ca razboiul trebuie sa inceapa curand deoarece acel atunci-tanar care a primit profetia, nu ar mai avea timp ca sa o implineasca. Evident, logica oamenilor nu de putine ori da gres si in cazul de fata rezolutia mea la aceasta dilema a fost: deh, cine stie …

Turcia a primit prima transa din rachetele S-400 rusesti. SUA a amenintat de 2 ani Turcia ca daca va primi armament de la rusi, vor incepe sanctiuni care vor afecta si mai mult economia Turciei, vor restrange rolul Turciei in NATO si vor altera pentru totdeauna alianta cu SUA. Reamintim ca ultimul conflict cu SUA avand la mijloc arestarea de catre Erdogan a unui pastor american, a atras lovituri puternice date lirei turcesti si a dat jos cu economia Turciei, amplificand drastic inflatia inerenta oricum unei proaste guvernari bazate pe masuri populiste, nationaliste si anti-capitaliste. Nu a durat mult cererea lui Trump pana sa fie satisfacuta si ulterior eliberarii pastorului, lucrurile au fost cat de cat calme, singura chestiune fierbinte fiind achizitia rachetelor rusesti: SUA a amenintat si Turcia a stat pe pozitii.

Nu mai are rost sa comentam optiunea lui Erdogan de a-l starni pe Trump desi acesta a dovedit cred pana acum ca nu glumeste si chiar are nevoie de minioni rebeli pe pielea carora sa demonstreze chinezilor si lui Putin ca este instabil si extrem de irascibil. Nu mai are rost nici sa amintim ca principala preocupare a lui Trump de cand a venit a fost sa faca Israelul mare din nou (MIGA, nu MAGA) de unde si iesirea din acordul cu Iranul si amenintarea continua cu razboiul. Turcii nu sunt nici ei prea departe de Iran si nu m-ar mira daca in 2-3 ani Turcia se va afla in aceeasi clasa de dusmani ai SUA cu Iranul si nu doar prin ochii lui Trump ci si ai presei si ai congresului.

Din orice directie privim, pentru americani turcii sunt o problema. Alianta prea stransa cu Rusia, mai ales colaborarea economica, atat cu rusii cat si cu chinezii, plaseaza turcii pe lista de noi proxy-uri ideale pentru pornirea unui nou razboi. Evident ca este greu sa depasesti Iranul deocamdata, dar nu se stie niciodata … Cu Iranul vedem ca americanii tot cauta provocari: au trimis acea drona ca sa o doboare iranienii si sa incerce sa speculeze incidentul. Din fericire Trump s-a razgandit si a chemat avioanele inapoi, evitand poate pornirea unui nou razboi nasol. Dar ce va face Trump daca turcii ca raspuns la sanctiuni vor invada Kurdistanul din nordul Siriei?

Sanctiunile sunt o chestiune complicata: functioneaza si nu functioneaza. Erdogan probabil se bazeaza ca Trump macane dar nu poate sa faca nimic. Chinezii de exemplu inca cumpara petrol de la iranieni si Trump cam are mainile legate, nu poate sanctiona China din acelasi motiv din care a dat inapoi cu sanctiunile: ar afecta prea mult propria economie. Daca Trump macane si nu face nimic si in cazul Turciei, nimeni nu se va mai teme pe viitor de sanctiuni si nu va mai putea sa le fluture ca “nuia” pe viitor in nicio negociere.

Cu siguranta lui Trump nu ii pasa prea mult de rachetele rusilor ci chestiunea este importanta mai ales pentru militari. Militarii se pricep foarte bine insa si la provocari si masinatiuni subterane prin care pot aprinde si stimula un conflict latent. Un “atac” al turcilor asupra unui avan-post american din Turcia intr-un moment de nervozitate al lui Trump, poate avea consecinte extrem de riscante pentru turci.

Turcii se apropie insa de rusi si vorbeau ieri de “extinderea legaturilor“. Nu stim cum sunt in subteran discutiile intre Erdogan si Putin dar ne putem imagina: “Vladimir, sigur iti cumpar rachetele, nu mi-e frica de nebun. Iti jur pe tara mea! Voi cumpara rachetele. Mai da-mi doar un credit ca sa tin sub control inflatia …” sau ceva de genul. Ca in filmele cu mafioti, relatiile pot degenra rapid intre doi prieteni daca unul cere bani de la celalalt si ulterior dupa ce ca nu isi poate plati datoria, mai si trage tzeapa nasului si se intoarce la vechii aliati.

In Siria, rusii inca sunt incurcati de turci in tentativa de a-l ajuta pe Assad sa recupereze cat mai mult din ce-a mai ramas de recuperat. Nord-vestul Siriei – un teritoriu ravnit de turci datorita componentei etnice ramane in continuare cel mai fierbinte punct de conflict intre rusi si turci: Assad incearca sa il redobandeasca, rusii ofera sprijin aerian, turcii ofera insa armament si sprijin logistic rebelilor. Turcia si Rusia sunt aici practic in razboi deja in ciuda “the big picture”. Rusii spera ca Assad sa reusasca singur (sau cu ajutorul Iranului) sa “rezolve” situatia si nu au capacitatea sa ii ajute mai mult decat au facut-o deja. Bineinteles ca o intelegere cu turcii este imposibila – in ciuda consultarilor bilaterale si tripartite (cu Iranul ca mediator) periodice. Pe masura ce timpul trece, Assad devine tot mai puternic: a recuperat deja mare parte din teritorii, incepe reconstructia, Iranul e din ce in ce mai motivat sa il ajute. Kurzii de asemenea, vand petrol si strang bani, se organizeaza si desi au fost lasati balta de americani, pot oricand sa cada la intelegere cu Assad si sa il sprijine in lupta cu turkmenii din nord sprijiniti de turci.

Singura noutate notabila in zona, poate fi cererea facuta de Trump nemtilor ca sa ii ajute pe kurzi cu trupe (!). Trump doreste sa retraga cei 2000 de soldati americani, ca sa marcheze puncte electorale sau poate ca sa ii mute in Yemen in pregatirea razboiului cu Iranul. Nemtii insa le-au dat flit, motiv poate pentru care americanii vor deveni din ce in ce mai putin sensibil la problemele europenilor. De unde putem intelege si de ce un eventual razboi intre rusi si turci, desi ar ameninta foarte mult Europa, i-ar tine departe pe americani.

Raceala nord-atlantica este o noutate venita cu Trump pentru cei care nu citesc acest blog in care am explicat inainte de Trump de ce NATO este “obsolete” pentru ca nu prea mai exista in fapt. Avem asadar tensiunea ruso-turca indeajuns de ridicata pentru a putea duce la un razboi. Poate singura piesa din puzzle care lipseste este capacitatea Rusiei de a duce un astfel de razboi. Dar despre asta, poate intr-un articol viitor …

Cursul valutar este adevarata manipulare a bancilor nu ROBOR-ul

Sar PSD-istii pe BNR si pe banci ca manipuleaza ROBOR-ul si incarca ratele romanilor. ROBOR-ul nu poate fi insa manipulat din doua motive: 1) este o medie si prin urmare toti actorii ar trebui sa fie asociati intr-un cartel si sa fie coordonati, altfel cel care sta pe dinafara se poate arde nasol 2) bancile nu au un motiv real sa mareasca ROBOR-ul; profitul nu din ROBOR le vine, ba chiar le-ar conveni un ROBOR mai mic

Incompetenta si slaba educatie financiara a bolsevicilor se dau pe fata cu fiecare zi care trece si fiori reci imi trec amintindu-mi memoriile luptatorilor anti-comunisti care s-au confruntat cu acelasi drac in perioada de instalare a comunistilor. Nenumarate exemple pot fi date de situatii absurde in care incompetenta celor de sus si lasitatea celor de sub ei s-au combinat si au rezultat anomalii si deraieri de la orice logica. De exemplu fabrica de ars gunoaie. Ceausescu a vizitat undeva in strainatate si a vazut ca “imperialistii” ard gunoaiele si produc energie. Prin urmare a dat ordine sa facem si noi o fabrica de asta. Zis si facut. Problema era ca trebuia facuta inaugurarea, trebuia sa vina tovarasul si gunoiul romanilor nu prea ardea deoarece romanii nu aveau plastic sau hartie de aruncat din cauza saraciei, ci mare parte erau resturi biologice care nu dadeau eficienta energetica prea mare. Prin urmare inginerii “experti”, pentru ca le era frica sa il confrunte pe tovarasul deoarece erau niste pupincuristi ordinari fricosi si fara coloana vertebrala, au gasit solutia: sa aduca pe furis niste rumegus si alte materiale solide care sa faca fabrica sa functioneze pe timpul vizitei tovarasului.

Asa se face si cu ROBOR-ul ca nimeni nu i-a spus lui Teodorovici ca daca chiar vrea sa loveasca unde le doar pe banci ca sa le arate cine e taticul, ar trebui sa dea o lege prin care sa limiteze procentul de 1% in plus pe care bancile il pot adauga la cursul balutar al BNR-ului la cursul de schimb si din care bancile fac profituri imense, direct proportional cu numarul clientilor care sunt nevoiti sa foloseasca cursul bancii pentru a schimba valuta din afara. Intrarile de valuta, atat ale persoanelor (capsunari) cat si ale companiilor, cu greu parasesc ghiseul bancii ca sa ajunga la casele de schimb unde cursul este mai bun. Fiind captivi bancilor, exportatorii si capsunarii (aici mai putin, deoarece au variante) platesc 1-2% peste cursul BNR si/sau al caselor de schimb valutar, profitul ramanand la banci. Idem pentru importatori care sunt nevoiti sa cumpere la cursuri jalnice.

Exista competitie, ar putea spune bancherii. Cui nu-i convine, sa se duca sa scoata banii si sa schimbe la casele de schimb. Mai greu din pacate! Exista comisioane de retragere, sume limita etc. Comisioanele pentru transferuri si retragere sunt adevaratele surse de profit pentru banci, prin care tin captivi importatorii si exportatorii pe care ii jecmanesc la un curs jalnic, vanzandu-le scump si cumparandu-le ieftin valuta cu greu dobandita.

Din cunostintele mele, companiile au o singura varianta (pe langa negocierea cursului – o falsa optiune): Aforti Exchange – o casa de schimb valutara cu capital polonez care ofera un curs mai bun ca al bancilor pentru companii. Din pacate comisioanele de transfer si timpul prea mare al tranzactiilor (cand o sa intre oare si Romania in lumea moderna in care tranzactiile interbancare au loc instant?) fac greoaie si rareori fezabila optiuna. Ca sa nu mai zicem ca lipsa de concurenta, nu stimuleaza nici pe Aforti ca sa ofere un curs prea bun, mai apropiat de piata decat al bancilor.

As dori insa sa revin la subiectul manipularii si sa speculez putin. In ce context ar putea bancile manipula ROBOR-ul? Sa trecem de absurditatea utilitatii unui ROBOR mai mare (dupa parerea mea un ROBOR mai mic ar atrage mai multi clienti pentru banci si acestea ar castica mai multi bani) si sa presupunem ca bancile si-ar dori si ar incerca sa manipuleze ROBORul. Principala conditie, ar fi ca toate bancile participante sa se inteleaga. Fara reguli clare si fara o intelegere clara pentru toti actorii, exista riscul ca manipularile sa arda crunt pe cei care nu joaca dupa reguli sau incalcarea regulilor de unii participanti sa afecteze major pe alti jucatori. Am avea deci clar un cartel, o intelegere ilegala, similara manipularii LIBOR-ului la britanici (unde bancile de fapt il manipulau in jos pentru a nu afecta atractivitatea creditarii – exact ce am spus mai sus).

Cat ar fi castigurile bancilor si care bancher s-ar risca sa participe la un cartel ilegal care poate sa il coste cariera in domeniu, si ce sens are ca intr-o perioada in care creditarea duduie si economia creste, bancherii sa se riste ei aiurea ca sa mareasca ROBOR-ul? Nu este nicio logica.

Bolsevicii se folosesc de aceasta gogoasa ca sa aprinda mania proletara a prostilor cu pareri bune de sine care cred ca inteleg cum merge treaba cu finantele si care sufera de sindromul conspirationismului international impotriva plaiurilor mioritice fecunde din care toti sug seva si ii cotropesc pe romani. Subiectul este evident unul bine ales, raspunde unei nevoi, publicul tinta afectat de cresterea infima a dobanzilor fiind evident prostii care nu si-au facut calculele bine si s-au expus maximal incat sa simta o crestere de 2-3% la dobanda. Nu bugetarii carora tocmai le-au crescut cu 10-20-50% salariile sunt afectati de problema ratelor deoarece expunerea acestora tocmai s-a micsorat drastic si majoritatea oricum aveau credite imobiliare (job-ul la stat e sigur si bancile stiu asta). Chiar daca au atacat si ei vreun led cu diagonala mai mare sau s-au aruncat la un BMW second nou, bugetarii nu sunt afectati de 1-2% cresterea ROBOR-ului. Tot sarmanii care muncesc in privat pe salarii minime si care poate s-au bagat la Prima Casa tentati fiind de ratele mici de acum 1-2 ani sunt acum cel mai puternic loviti si pe acestia incearca PSD-ul sa ii vaneze, starnind in ei mania proletcultista impotriva bancilor si companiilor contropitoare si aprinzand speranta ca partidul are grija si de ei, in timp ce patronii sunt rai si nerecunoscatori, iata ca partidul se ia la tranta cu bancile lacome si da jos cu ratele.

Evident, tovarasii si-au gasit nasul de data aceasta: nimeni dintre politicieni nu s-a pus cu bancile si a supravietuit. Recentele scatoalce primite la tentativele de vanzare de obligatiuni sunt mici coincidente (probabil alti factori sunt un joc). Adevarata “razbunare” (mai degraba ajustare) a bancherilor lacomi va fi in ridicarea unanima a costurilor (la noile credite) si poate chiar si a comisioanelor. Tovarasii nu au verificat oare niciodata lista de preturi a unei banci sa vada caietul acela gros cu cateva zeci de pagini? Sunt zeci si sute de comisioane si bancile stiu unde sa ajusteze incat sa isi mentina profiturile si sa nu fie afectate prea mult. De asemenea, pe langa ajustarea comisioanelor si cresterea generala a preturilor serviciilor financiare, bancile pot oricand sa apeleze la metode clasice de sifonare a profiturilor pe care poate pana acum nu s-au aruncat pentru ca doreau sa aiba niste bilanturi frumoase pe care sa le foloseasca fie pentru noi refinantari, fie pentru vanzari sau fi pentru sfortarea de a atinge noi ratinguri mai favorabile care le-ar oferi accesul la costuri mai mici cu emisiunile de obligatiuni.

Una peste alta, dupa cum am spus, partea nasoala e ca nebunii cu greu se vor opri aici ci vor arunca asaltul si asupra Bancii Nationale. Ce sens are altceva decat iesirea la rampa a bolsevicului psd-ist de la BNR Florin Georgescu care emite el ca bancheri opinii cu privire la impozitarea progresiva. Georgescu si cu Voinea tot trimis de partid la BNR ca sa sape si sa loveasca pe la spate pe Isarescu sunt viitorii actori ai acestui razboi. Dragnea nu are nevoie sa faca ca Erdogan, sa-si puna pe ginerele ministru de finante si sa preia controlul direct al bancii nationale. Trebuie doar sa il sprijine pe Georgescu sa ia locul lui Isarescu. Marea dilema e daca Georgescu e agreat de fortele “de deasupra” si din pacate asta o vom vedea in functie de cum se comporta leul. Sa speram ca semnalele primite pana acum sunt doar zgomot si nu fac parte din “comunicarea” intre tovarasii cu sorturi de la Basel si tovarasii cu (sau fara sorturi) din PSD.

In epoca Trump, s-a fiert coliva turcilor?

“Vom devasta Turcia economic daca ii ating pe kurzi.” spune Trump

“Nu poti ajunge nicaieri amenintand Turcia economic” raspunde Mevlüt Çavuşoğlu – ministrul de externe.

Raspunsul lui Erdogan a fost extrem de moderat (pentru ca Erdogan a invatat deja sa vorbeasca ceva si sa faca altceva din relatia cu Rusia): “Teroristii nu pot fi parteneri si aliati. Turcia se asteapta de la SUA sa onoreze parteneriatul nostru strategic si nu vrea ca acesta sa fie umbrit de propaganda terorista”. De notat aici ca turcii cand zic teroristi se refera la kurzi.

Retragerea trupelor din Siria este un mare gaselnita si nu m-ar mira daca de facto SUA si-ar intari prezenta in Siria. Sa nu utiam ca Trump in campania electorala tot repeta ca nu trebuie sa iti dai pe fata miscarile, nu trebuie sa spui dusmanului ce ai de gand …

Acum, Trump nu e mare strateg, dar e un nebun cu fixatiile lui si prin urmare, nu avem de ce sa credem ca s-a schimbat. Sa fie retragerea un mare bluf? Sau doar o modalitate de a scapa usor de Jim Mattis care ar fi plecat de rusine ca SUA isi paraseste aliatii in Siria. Care aliati?!? Kurzii?

Trump vrea pace si e constient ca daca paraseste Siria dar turcii macelaresc pe kurzi, opinia publica si democratii vor cere intoarcerea si vor cere razbunare. De aceea Trump incearca sa-l franeze pe Erdogan sa nu faca prostii, dar evident ca in Siria este imposibila pacea fara un mare “pacificator” care sa macelareasca toata opozitia. Si istoric singurul pacificator macelar a fost Imperiul Otoman, daca este sa dam uitarii pacea franco-britanica care a dus la formarea de state nationale puternice dar care prezentau risc pentru Israel care are nevoie de haos in regiune pentru a putea lua in continuare bani de la americani si pentru a putea controla mai usor situatia pe principiul divide et impera.

Oricat de mult s-a aratat iubitor al Israelului Trump, mai mult decat interesele Israelului, Trump urmareste interesele poporului american si de aceea vrea sa traga si armata inapoi si vrea sa opreasca “razboaiele nesfarsite”. “Stop the ENDLESS WARS! ” – scrie Trump intr-un tweet recent.

Avem deci riscul unui conflict SUA-Turcia, cel putin economic. Este clar ca turcii nu vor da inapoi de la atacarea kurzilor si este clar ca nici Trump nu poate da inapoi de la retragerea trupelor, pentru ca numai asa poate castiga si al doilea mandat.

Prima intrebare ar fi daca SUA chiar poate sa afecteze puternic economia Turciei, pentru ca vedem ca in ciuda tuturor sanctiunilor, Putin se mentine la putere in Rusia, ba chiar isi permite sa mareasca varsta de pensionare. La conflictul cu pastorul arsetat de turci, lira a picat destul de mult si americanii au dovedit ca pot lovi puternic. Dar de atunci turcii au invatat lectia si e posibil sa fie mult mai pregatiti. Iata deci inca o frontiera a viitorului razboi mondial: linia sanctiunilor. Iran si Rusia sunt deja inamici, Turcia e deocamdata in proces de alegere. Pana acum au reusit sa stea cu fundul in doua barci uimitor, de acum in colo insa, momeala kurda este extrem de apetisanta si prin urmare e posibil sa aleaga sa il sfideze pe Trump.

Daca insa il sfideaza pe Trump, o solutie ar fi colaborarea americanilor cu rusii care nu au alt interes decat metinerea teritoriilor actuale si eventual reocuparea regiunilor ocupate de rebelii pro-turci din nord, nord-vest. Sa nu uitam ca kurzii se afla in relatii bune cu Assad si probabil Assad nu mai are pretentii, cata vreme nu are probleme din partea lor.

Incet-incet coliva turcilor se fierbe si pe masura ce ne apropiem de alegeri si pe plan local Trump are probleme, mazilirea Turciei si un nou conflict major pot sa reprezinte o solutie pentru Trump. Mai ales ca Turcia este urmatoare pe “lista lui Bibi” dupa Siria si Iran.

1 2 3 4 5 6 12