Actualităţi din războiul din Marea Neagră

Ucrainienii au atacat cu 3 drone navale o navă rusească care patrulează de-a lungul conductei care aduce gazele ruşilor la turci de unde sunt distribuite spre greci, bulgari şi de unde trăgeam şi noi o dată. Acum le luăm de la austrieci care sunt singurii redistribuitori ai gazelor ruseşti în Europa Centrală.

Atacul a eşuat, ruşii au distrus cele 3 drone / bărci rapide probabil telecomandate. Dar incidentul a arătat că Ucraina are aşa ceva şi poate pune probleme.

În acelaşi timp, o aeronavă americană Poseidon de spionaj electronic, patrula deasupra Mării Negre. Vă reamintesc că după doborârea dronei, misiunile deasupra Mării Negre s-au rărit. Personal am mai văzut drona o singură dată (am scris articol atunci) şi ulterior doar câteva trasee în sudul Mării Negre unde probabil americanii nu aveau încredere în turci şi doreau să monitorizeze tot ce mişcă deasupra Bosfor-ului. Dar de atunci nimic, de unde iar am scris un alt articol.

Evident deasupra României spre est şi nord-est mai vedeam periodic şi drona şi Poseidon. Dar introducerea Poseidonului deasupra Mării Negre pe acelaşi traseu unde a fost dată jos drona este un act de asumare a unui risc crescut din partea SUA care probabil nu s-ar justifica decât cu unele beneficii majore. Este la mintea cocoşului că coincidenţa între zborul Poseidon (relativ unic sau extrem de rar) şi atacul dronelor nu este coincidenţă, adică nu e greu să deducem că Poseidon – avion american de spionaj, cu echipaj al bord, probabil minim 8 oameni – a ajutat dronele ucrainienilor să atace nava rusească. De unde implicarea SUA în atacarea unei nave ruseşti este destul de mare, chiar dacă americanii au mai recunoscut că îi ajută pe ucrainieni cu informaţii. Dar aici i-au ajutat practic cu toată componenta de recon deoarece este puţin probabil ca ucrainienii să poată depista locaţia navei ruseşti la o asemenea distanţă. Personal nici nu înţeleg de unde au fost lansate acele bărci cu motor rapide, deoarece la cât de repede merg, consumă imens şi nu cred ca au autonomie atât de mare.

Deci putem spune că războiul din Marea Neagră a început. Acesta nu este nici primul nici ultimul atac dar este cel mai sudic atac, practic a avut loc aproape de gura Bosforului.

Sursa imagine: liveuamap.com

La ce să ne aşteptăm deci? La alte atacuri, care pot veni din partea ruşilor asupra navelor cu cereale ale ucrainienilor. Există deci riscul ca grain deal-ul să pice şi preţul la cereale să sară iar. Care preţ între timp a scăzut foarte mult deoarece ucrainienii evident lasă la preţ şi se mulţumesc cu mult mai puţin ca alte dăţi. Dar deja din luna mai un port ucrainean a fost scos din deal, adică ruşii nu mai permit exportul pe acolo. Urmează evident noi presiuni asupra României în sensul preluării volumului de cereale şi în perspectiva blocării deal-ului.

Dar de ce se riscă ucrainienii atât de mult? Ce câştigau ucrainienii dacă distrugeau acea navă? Nu se gândesc că pot să îi facă pe ruşi să renunţe la permisiunea transportului de cereale? Sau dacă nu, să mărească comisioanele, că oricum pentru acele transporturi să nu credeţi că ucrainienii câştigă mare brânză – grosul profiturilor revine transportatorilor turci care sunt singurii toleraţi şi care dau înapoi ruşilor comision. Asta sper că a înţeles toată lumea de ce marele negociator Erdogan i-a convins pe ruşi, deoarece i-a cumpărat. Pe faţă, dacă cereau ruşii comision, păreau penibili. Aşa, sub steagul diplomaţiei şi al umanitarismului, au tolerat transportul după ce în negocierile secrete turcii le-au promis comisionul, fie cash, fie prin ieftineli la servicii turistice pentru ruşi, fie prin oferirea aeroportului din Istambul ca hub pentru zborurile din Rusia către alte destinaţii din lume etc

Ei bine, ucrainienii se riscă din motivul despre care am mai discutat – marketing online! Ucrainienii au nevoie de ştiri pompoase şi videoclipuri virale cu nave ruseşti distruse pentru a-i convinge pe cartofii de canapea din SUA (şi Europa) că Ucraina poate câştiga, prin urmare este ok ca politicienii să continue ajutoarele de miliarde oferite ucrainienilor, că uite ce le fac ruşilor. Aşadar un atac spectaculos, chiar dacă irelevant geostrategic şi militar, oferă propagandistic un mare avantaj.

Închei aici, dar vă anunţ că în articolul următor voi trata arta războiului în strategia ruşilor. Este fascinant, personal nu am mai văzut o aplicare a principiilor lui Sun Tzu mai eficientă şi mai clară în vreun război de la atacul lui Vlad Ţepeş noaptea asupra taberelor turcilor.

PS- nu ştiu dacă am menţionat în vreun articol recent dar dacă nu reamintesc acum că mai nou cercetările legate de distrugerea gazoductului Nord Stream 2 din Marea Baltică duc tot spre ucrainieni. Din nou coincidenţă, doar ce alfăm că ucrainienii sunt de vină şi doar ce vedem că atacă o navă care patrulează de-a lungul conductei TurkStream. Ca fapt divers ucrainienii nu au ieşire la Marea Baltică, dar au la Marea Neagră … mă gândesc că dacă doreau şi puteau prima dată atacau această conductă.

Opțiunile Ucrainei

Opțiunile Ucrainei sunt limitate de dorința de a lupta a ucrainienilor. Și de varietatea intereselor. Una este interesul lui Zelenski de la Kiev și altul este interesul unui tânăr de 25 ani ucrainian care știe engleza și are de ales între a se lăsa dus pe front ca carne de tun în Bahmut și a fugi în Germania ca refugiat de război.

Aminteam într-un articol anterior că Ucraina a introdus buletinul de recrutare (livret militar?) care are aceeași greutate ca buletinul de identitate, adică fără acest livret militar nu poți face nimic – nu te poți căsători, nu poți să interacționezi cu autoritățile și dacă te prinde poliția fără el te arestează. Nu știu detalii legate de distribuirea acestor livrete, cert este că deocamdată nu am auzit să se lege de diaspora, de cei care au apucat deja să fugă sau de cei care fug afară ilegal. Este foarte ciudat cum tinerii care au rămas în țară, deci probabil sunt fie mai prostănaci, fie mai patriotarzi sunt luați cu arcanul în timp ce șmecherii din afară primesc ajutoare în continuare de la țările europene și trăiesc la căldicel în spatele umbrelei NATO fără să se preocupe prea mult de orci.

Aș dori să vă atrag atenția asupra unei false impresii că ucrainienii sunt foarte patrioți. O parte sunt, dar o parte nu. Nu știm proporțiile, dar faptul că cozile la recrutare sunt lipsă și armata a ajuns să ia cu arcanul călugării de prin mănăstiri denotă criza de carne de tun a ucrainienilor.

Indiferent însă de nivelul la care discutăm (politic, militar, omul de rând) ne vom rezuma la opțiunile macro ale Ucrainei, privită ca un tot unitar, care deși nu este, simplificăm.

Aș face însă o mică paranteză legată de percepția cel puțin pe care o afișază în public a ucrainienilor ca fiind un fel de kamikaze gata să moară cu rușii de gât și gata să tragă întreaga lume într-un război nuclear cu rușii. Această percepție are următoarele explicații. Una, din start logică, ar fi că oricine în locul lor ar prefera să atragă toată lumea într-un război nuclear decât să dispară ei. Așa cum există voci pe la ruși, în mass-media, că o lume fără Rusia nu are sens să existe (în sensul că dacă e nevoie, Rusia trebuie să folosească nuclearele chiar dacă va duce la dispariția umanității și anihilarea întregii planete), tot așa și la ucrainieni. În cele din urmă sunt toți slavi, foști-sovietici, făcuți din același material. O a doua variantă ar fi că ucrainienii sunt puțin reduși mental la calcule geopolitice. Așa cum la începerea războiului, Zelenski nu îl credea pe Biden care îl avertiza că Putin va ataca, așa și acum nu crede că Putin va fi în stare sau va avea tupeul să folosească nuclearele.

Indiferent însă de motivul acestei proiecții, anume a indiferenței față de atragerea lumii într-un război nuclear fatal, trebuie să recunoaștem că Ucrainienii au avut disciplina să nu îi atace pe ruși prea mult și să nu folosească armele oferite de americani pentru a lovi teritorii din Rusia. Există unele excepții dar sunt nesemnificative per global și sunt probabil fie accidente, fie acte individuale, scăpate de sub controlul de la centru, fie sabotaje. Există zvonul că americanii au drept de veto asupra oricărei lovituri. Sincer nu cred că americanii au atâta interes și atâta răbdare încăt din cele câteva sute și mii de locații targetate de ucrainieni, să stea să valideze pe fiecare. Poate că uneori americanii intervin cu informații și le dau ucrainienilor unele ținte interesante, cum au fost acelea cu generalii ruși care erau vânați prin telefoane deoarece în prostia lor mergeau pe front și comunicau cu telefoane private care foloseau rețeaua telefonică a Ucrainei, nici măcar prin satelit și nici măcar prin softuri de encriptare care să le ascundă identitatea și comunicațiile.

De asemenea, Ucraina nu a atacat Belarusul, deși ar fi avut casus beli deoarece chiar invazia inițială a venit dinspre Belarus chiar dacă trupele erau de ruși. Dar și alte lovituri cu rachete au avut ca sursă Belarusul. Ucraina putea încerca atacarea Belarusului în speranța stârnirii unui război civil și în speranța că o parte a armatei va trece de partea ucrainienilor și revoluția împotriva dictatorului ar putea avea succes de data asta. Pus în balanță însă cu liniștea de la granița cu Polonia unde ucrainienii au nevoie să primească armele din vest, atacarea Belarusului rămâne doar ca opțiune finală, în cazul unei noi ofensive rusești care să pună în pericol vestul Ucrainei. Răspunsul populației belarusului în cazul unui atac al ucrainienilor este greu de calculat și asta e singurul motiv pentru care deocamdată ucrainienii nu au atacat Belarusul. Militar, este posibil ca Ucraina să bată Belarusul chiar cu sprijinul rușilor. Experiența de luptă și motivația sunt mult mai puternice la ucrainieni decât la belaruși care sunt de departe cel mai numeros grup de stranieri în armata Ucraineană.

Un motiv al acestei prudențe ar putea fi chiar poziția Imperiului care nu vrea complicații mai mari. Dar dacă Putin aduce nucleare în Belarus (deocamdată cică nu a adus), e posibil ca cel puțin nemții să fie speriați și să renunțe la această temere sau chiar să ceară ucrainienilor să îi atace pe belaruși pentru a stesa și mai mult armata rusă și pentru a încerca să producă un război civil în Belarus care dacă ar pica ar cam lăsa Rusia în fundul gol din multe puncte de vedere. Pare paradoxal, dar un atac masiv asupra Belarusului din partea Ucrainei din est și din partea Poloniei din Sud, poate avea succes și în ciuda garanțiilor Rusiei, care deja pare blocată în vest, este o soluție care ar pune presiune masivă pe Rusia, la limita nuclearelor. La care nu cred că s-ar arunca prea repede dacă populația s-ar răscula și ea și un guvern democrat ar prelua puterea în Belarus după ce ucrainienii împreună cu polonezii ar “elibera” Belarusul. Reamintesc însă, că așa cum am explicat în articolul anterior, nuclearele pot pleca oricând și fără să aibă nevoie de un nou eveniment sau un nou risc pentru ruși, timpul putând fi singura opreliște a unui atac moderat asupra Lacului Kiev.

Aș dori acum să tratez un subiect spectaculos care a apărut cred mai ales pompat de propaganda rusească. Bunăoară au apărut zvonuri că Zelenski ar fi propus Poloniei să îi cedeze niște teritorii în sprijinul acesteia pentru recuperarea Crimeei. Este evident hazliu că ar avea sens o asemenea propunere, deoarece … explică asta ucrainienilor din teritoriile care vor fi cedate Poloniei, ca să nu mai zicem că Imperiul nu ar permite Poloniei să declare război Rusiei, căci altfel ce sprijin mai mult decat cel oferit deja îl poate da Polonia în plus Ucrainei?

Cu Belarusul este altă treabă. E posibil ca Ucrainienii să propună polonezilor să le dea Belarusul pe tavă dacă le oferă nu știu ce …

Atacarea Transnistriei va fi amânată până când Rusia nu declară război. Puțin cred dar legea în Rusia e mai puternică decât în UE. Adică, operațiunea militară este operațiune nu război deoarece dacă ar fi război, Putin ar fi obligat (prin lege) să ceară rușilor să se mobilizeze, ori deocamdată avem mobilizare “parțială” care nu poate fi contestată deoarece a fost votată de parlament și prin urmare, e legală. De asemenea, declararea stării de război din partea unei țări care atacă este un caz ciudat și oponenții din umbră ai lui Putin ar putea găsi pretexte mult mai multe și ar putea avea cumva și oportunități mai multe să îl detroneze. De aceea, avem virulența cu care a fost pedepsită inițial nefolosirea termenului corect de “operațiune” în detrimentul cuvântului “război” deoarece dacă Putin declară război și nu câștigă, pierde imens și dă pretexte să fie criticat de alți țari mai pricepuți care oricum îl acuză că e prea lălău și că armata prea se face de răz din cauza corupției și a proastei conduceri a “operațiunii” care îl are ca cap pe Putin.

Ucraina de aceea nici nu prea atacă teritoriile rusești pentru a nu da pretext lui Putin să declare război. Este paradoxal un interes comun atât al ucrainienilor cât și al lui Putin ca starea de război să nu fie declarată. Nici Ucraina nu a declarat starea de război, dar aici recunosc că nu știu motivele.

Cedarea Crimeei Turciei

Cum recuperarea acesteia pare misiune imposibilă de vreme de ucrainienii abia mențin linia frontului și cum Polonia vedem că nu vrea teritorii la schimb pentru sprijinirea Ucrainei să recupereze Crimeea, în cele din urmă, Ucraina poate propune turcilor Crimeea, în schimbul garantării tranzitului de grâne. Măcar ieșirea la mare, exportul de grâne și gonirea rușilor ar fi mult mai bine pentru ucrainieni decât pierderea accesului total la Marea Neagră (cu Crimeea este evident că rușii controlează nordul Mării Negre), pierderea exportului de grâne (acum e permis din motive … umanitare, deoarece rușii ia comision pentru fiecare transport). Turcii sunt însă “buni negociatori” și pentru ucrainieni cedarea Crimeei către Turcia pare mai puțin umilitor decât cedarea acesteia Rusiei.

Evident că Rusia nu va ceda Crimeea, dar ce zic eu acum este doar despre propunere. Importantă este propunerea aceasta și eventualul acord prin care turcii vor fi stimulați să îi ajute pe ucrainieni. Erdogan este suficient de infantil încât să fie tentat de o asemenea captură “gratuită” și la cât de mândru e de el, crede că îl poate convinge pe Putin și poate intra în joc.

Cu atât mai rapidă ar trebui începută această operațiune de propunere a unui pact cu Turcia în legătura Crimeei cu cât dacă câștigă Trump și/sau republicanii, Crimeea e cam pierdută pentru ucrainieni și sunt zero șanse să primească în continuare ajutorul americanilor.

Ca argument pentru această posibilitate ar fi susținerea fermă pe care Erdogan a dat-o Ucrainei în sensul recuperării acesteia de la ruși – în toate declarațiile de până acum, Erdogan a acuzat anexarea, deși nu era obligat să o facă. Israel de exemplu nu cere Rusiei să îi dea înapoi Crimeea ucrainienilor ci este cu adevărat neutru. Ciudat este că deși turcii au afaceri mari cu rușii pe diverse planuri, Israelul pare mai neutru în relațiile cu Rusia decât Turcia. Ba chiar unii republicani susțin fără dubii că dacă Donbas-ul și Luganskul trebuie date înapoi, cu Crimeea este altă treabă.

Putin și Rusia ar trebui să fie într-o poziție foarte nasoală ca să ajungă măcar să ia în considerare cedarea Crimeei către Turcia. Pentru ucrainieni însă este o medodă prin care îi poate sigur câștiga pe turci, deși evident această inițiativă ar provoca nenumărate reacții contrare și o mare dezamăgire pentru bopor.

Atacarea Rusiei

În finalul articolului, după cum vedem opțiunile Ucrainei sunt limnitate. Deja există o tensiune cu privire la armele care nu mai vin și la constrângerile la care armata este supusă. Zelenski îi ceară pe europeni dar nu știu daca este o ceartă nouă sau doar continuarea unei stări continue de nemulțumire ca și cum Europa ar fi datoare să îi ajute pe ucrainieni. Mă rog țările semnatoare ale tratatului de dezarmare nucleară a Ucraine sunt responsabile, dar restul nu au nicio obligație …

La caz de nevoie, Ucraina va trece peste interdicția Imperiului și va lovi în Rusia prin nord. Vor testa de fapt toată granița, atât în nord cât și în Belarus. Aceste atacuri vor forța rușii să se răspândească pe o zonă mai mare și le vor încetini avansul, dând timp armelor noi să ajugă.

Forte revine la patrulare

Este prima dată după doborârea dronei când văd că americanii au trimis alta. Ocazie cu care facem noi comentarii.

În primul rând o cvasi-erată. În articolul anterior am dat o poziție a dronei care nu prea corespunde cu poziția dată de americani. Mai precis, sursa mea, este un youtuber din Singapore cu o afinitate înspre ruși și care deși filtrează foarte bine sursele de informare și oferă o analiză relativ tehnică cu puțină sau deloc propaganda (un bias are oricare), este posibil să mai aibă unele greșeli uneori. Ce este culmea este că CNN citează Flight Radar cum că drona s-a apropiat de Crimeea.

Several days later, a US RQ-4 Global Hawk flew above southern portions of the Black Sea, venturing into the eastern regions of the waterway near Russian territory, according to FlightRadar24.

Sursa: CNN

Din păcate nu știu unde a declarat FlightRadar poziția și care este adevărul deși contează imens. Dacă drona s-a apropiat de Crimeea, ieșind în afara traseului standard (cu care ne-a obișnuit) și testând vigilența (sau toleranța rușilor) este normal că au dat-o jos și mare lucru că nu au dat-o cu rachetele ci încercând să verse combustibil pe ea. Dacă însă au doborât-o pe traseul standard și rușii dintr-o dată tocmai acum s-au găsit să o dea jos, asta ar fi un semnal că nu le convine și vor ca americanii să renunțe la aceste zboruri – ceea ce vedem că nu se întâmplă.

Așadar americanii au dat o cu totul altă poziție. Nu mai fac desen, dar poziția doborârii, conform americanilor ar fi cumva vestul sudului litoralui românesc (ca meridian) și vreo 100km est de nordul Istambulului, adică locația aproximativă unde drona face bucla de vest a traseului său. Caz în care, dacă aici au dat-o jos, arată că rușii chiar s-au aventurat mult la sud și mesajul transmis s-a dorit a fi unul puternic.

Nu vreau să speculez motivația gestului și eventuale scenarii care urmează deoarece noi nu știm toate dedesubturile. Ca fapt divers, doborârea dronei poate reprezenta și paybackul pentru doborârea avionului rusesc care a atins pentru o milisecundă spațiul aerian turcesc în Siria. Nu îmi mai amintesc ce am comentat la acea vreme, dar privind retrospectiv nu cred ca Erdogan a fost cel care a dat ordinele armatei ca să dea jos cu primul avion rusesc care tranzitează spațiul aerian al rușilor. Nu cred că Erdogan le-a dat ordine specifice militarilor ci cred că armata turcă, la îndemnul americanilor, au așteptat mult timp oportunitatea. Să se aventureze în Siria și să dea jos cu avioanele rușilor nu au avut curaj, deși au avut oportunitatea. Dar cum avionul rusesc a încălcat spațiul aerian turc, Erdogan putea spăla facil putina în fața lui Putin – știi Vlad, nu am avut ce face, soldații și-au făcut datoria, ei trebuie să apere țara etc.

Payback-ul însă nu este egal deoarece drona americanilor chiar era în spațiul internațional. Pe bună dreptate americanii pretind că au voie să survoleze acolo deoarece este spațiu internațional. Rușii pot să acuze americanii de intențe rele, că încearcă să le asculte convorbirile, dar asta e ceva normal, nu este deloc un casus beli sau un motiv de escaladare a relațiilor care oricum sunt proaste.

Ce ar mai fi de adăugat? Americanii nu puteau să nu continue misiunile cu dronă. Ar fi însemnat un act de lașitate și de slăbiciune care nu doar că le-ar fi scăzut imaginea în rândul partenerilor. Dacă la noi nu prea contează amănunte de astea complicate, deoarece boporul este indiferent, la turci sau la alți parteneri, mișcările armatei SUA sunt atent observate. Orice mișcare are pe lângă importanța specifică misiunii și o încărcătură simbolică puternică. De exemplu, vizita lui Biden în Polonia (după ce a fost la Kiev) dar omiterea altor capitale europene, a transmis un mesaj puternic de sprijin pentru Polonia care mai nou declară prin ambasadorul din Franța (dacă nu mă înșel) că Polonia nu va avea încotro și în curând va fi nevoită să intre în război, alături de Ucraina. Această declarație este una exploratorie, urmărește reacțiile și de la ruși, și din vest. Deocamdată nu știu comentarii, știu doar de declarație.

Ca o mică paranteză, Polonia se pregătește intens de război. Pe lângă importul de arme sofisticate de la koreeni, pe lângă colaborarea la producerea Himars-urilor, pompează la greu în industria armelor. Nu știu dacă banii le vin de la americani sau sunt pur și simplu trecuți deja în economia de război, pregătindu-se să intre.

Întorcându-ne la Forte11, am auzit că ascultă electronic artileria rusească, ca și sunetele navelor, scopul fiind memorarea și folosirea ulterioară în caz de război a semnalului. Mai exact, așa cum un motor are un semnal sonor aparte, tot așa artileria sau anti-aeriana (sau orice dispozitiv electric) are o semnătură electronică, compusă din semnalele transmise pe varii frecvențe. Deși teoretic acestea sunt identice pentru dispozitive similare, fiecare aparat în parte are ceva specific care îl face ulterior identificabil.

Un scenariu simplist ar fi următorul. Dacă rușii pornesc o mașină de artilerie (sau un submarin de exemplu) și lansează o rachetă, Forte aude și memorează semnalul. Coroborat cu imaginile din satelit, se face asocierea cu un anume tip de armă. Datele sunt pasate la ucrainieni, care și ei au receptoare similare celor de pe dronă și pe baza acestor semnături, ucrainienii pot depista cand și unde (prin triangulare) este pornit un lansator și prin urmare urmează rachetele.

Nu știu însă dacă era musai nevoie de această dronă pentru a înregistra aceste semnale. Probabil tehnologia sigint nu este atât de secretă încât să nu le fie furnizată ucrainienilor să o folosească pe front. Dar evident că pe Marea Neagră operează și nave și submarine rusești și probabil acesta este interesul dronei, să le înregistreze semnalele acestora. Pe lângă înregistrarea și identificarea semnalelor, evident că depistarea oferă alertare timpurie ucrainienilor care știu la ce să se aștepte. Drona poate fi de asemenea unul din cele trei detectoare necesare unei triangulări, care poate să ajute anti-aerienele ucrainienilor. Și în final, drona vânează semnale noi de la echipamente moderne și secrete pe care poate rușii nu le-au scos încă. Caz în care, dacă un semnal anume necunoscut este depistat, noi asset-uri (cum ar fi sateliți) pot fi delegați să investigheze mai mult o anume zonă. Iată deci doar câteva dintre rolurile dronei, fără a fi specialiști și fără a știi în detaliu ce capacități are ea.

Ce mi se mai pare interesant este că de când drona a fost dată jos, un Saab 340 survolează periodic sudul Mării Negre deasupra turcilor, de la turci înspre litoralul bulgăresc. Pe Flight Radar țara mamă este trecută Estonia, dar informațiile sunt sumare. Nici nu cred că este Saab 340. Prima dată când l-am văzut am crezut că caută rămășițele dronei (despre care rușii se laudă că le-au găsit pe la ei prin zonă). Apoi, l-am mai văzut deseori (nu non-stop) pe același traseu, în cârd cu celelalte avioane comerciale, pe același parcurs similar acestora.

Riscul escaladării este mare. Dacă rușii dau jos din nou cu drona (sau poate cu alte avioane) este posibil ca Marea Neagră să devină no-fly zone pentru avioanele comerciale și un nou șoc să se producă companiilor aeriene (pe lângă implicațiile geopolitice).

Nu știu ce ar mai putea face americanii altceva decât să trimită avioane care să o apere (prea costisitor, absurd din multe puncte de vedere). Dacă trimit avioane să o apere, nu ar mai avea nevoie de ea ci ar survola cu avioane mult mai mari și care au echipament mult mai puternic. Acelea sunt însă mai valoroase și nu știu dacă americanii sunt dispuși să se riște, numărul lor fiind limitat. În plus costurile misiunilor ar crește masiv. Drona este folosită tocmai pentru costurile infime de operare și cam asta îi seacă pe ruși că sunt monitorizați non stop, în timp ce ei, chiar dacă au capacități similare, nu prea pot nici să zboare câteva ore pe zi – deși nu au nevoie să zboare, Marea Neagră fiind deja total ocupată de ruși și terestru sigint-ul făcându-se altfel.

Winter is coming în Ucraina

Eu am obosit să mă interesez de război. Sufăr de Ukraine fatigue. Mă tratez însă cu o pastilă zilnică de ascultat podcast The Telegraph, răsfoit harta războiului și alte surse pe care nu le mai dezvălui deoarece lumea ar merge direct acolo și nu ar mai veni să vadă rezumatul pe chiazna.ro

Etapa în care ne aflăm și care este pompată în presa mainstream este “atacarea infrastructurii”. Rusia atacă în ultimul timp obiective strategice ale infrastructurii energetice a Ucrainei: centrale, transformatoare, stații etc. Dar nu doar rețeaua electrică este neutralizată ci și surse de apă, hidrocentrale și altele.

Atacurile au loc fie cu rachete inteligente (așa zic rușii) fie cu dronele iraniene (acelea ieftine și multe). Ca fapt divers, ucrainienii au analizat din ce sunt construite dronele și au găsit acolo componente din toate țările: module GPS specifice dronelor comerciale, făcute în SUA, motoare de drone comerciale cumpărate pe Alibaba și chiar o componentă fabricată de ucrainieni. Ironia soartei … După cum știm, din ce știm, ucrainienii au colaborat cu turcii la realizarea dronei Bayraktar promovată atât de mult la începutul războiului. Rușii refuzaseră propunerea lui Erdogan cu ceva ani înainte și turcii aveau nevoie de motoare pentru drone, de aceea au colaborat cu ucrainienii. Nu este deci exclus ca, înainte de război, pe lângă motoare, ucrainienii să fii încercat și ei să dezvolte tehnologii de drone. De altfel, chiar în atacul recent asupra flotei de la Sevastopol au folosit atât drone zburătoare cât și marine cu unele modificări.

Deci rușii recunosc (și se laudă cumva) că țintesc infrastructura și îi vor lăsa pe ucrainieni în întuneric. Situația este mai mult decât disperată, dar noi nu prea aflăm. E greu de transmis suferința oamenilor, dacă nu sunt interese pentru ca mass-media să apese pe butonul emoțional. Câți de exemplu știu cât de greu trăiesc palestinienii din Gaza și ce probleme au ei zi de zi cu lipsa unor nevoi minime? Ucrainienii, chiar cei din Kiev, au ajuns să gătească la foc deoarece curentul este disponibil câteva ore pe zi. Visul Forumului Global Economic! Să nu mai consumăm energie din carbohidrați ca să salvăm planeta. Ucrainienii au atins deja acest țel – nu mai consumă energie de niciun fel, prin urmare nici energie din carbohidrați. Ucrainienii sunt “green” aproape 100% deoarece atacurile rușilor distrug toate centralele și toată infrastructura.

Infrastructura energetică este greu de ținut pe picioare în vremuri de pace, darămite când rușii lansează zilnic atacuri asupra acesteia. Chiar în cel mai fericit caz în care ucrainienii îi vor goni pe ruși până la ultimul din țară, viitorul lor nu va fi unul prea strălucit deoarece nu vor mai avea decât o grămadă de moluz. Vor fi sclavi pe viață la străini, ca să ia credite și să poată cât de cât să dea pensiile și salariile bugetarilor în continuare. România nu este în stare să își administreze propriile resurse în vremuri de pace cum trebuie, darămite în vremuri de război sau după război? Zic aici de faptul că primele gaze extrase din Marea Neagră merg direct la străini și noi luăm (dacă luăm) acele infime redevențe. În loc să oblige ca măcar în această iarnă grea toate gazele să meargă în România (deoarece oricum avem dreptul), “autoritățile”, băieții cei mai deștepți din clasa politică care știu să se învârte să ajungă unde e banu greu, au dat voie străinilor să aibă prioriotate la conductă. Imaginați-vă ce se va întâmpla cu ucrainienii chiar în cazul fericit (minunat) al unui război câștigat.

Ascultam recent la acel podcast menționat mai sus, că primarul Kievului, întrebat fiind în ce condiții poate Ucraina să negocieze cu Rusia, a enumerat: retragerea ultimului soldat din Ucraina, inclusiv Crimeea, arestarea și judecarea lui Putin și plătirea de daune de război din partea Rusiei. În ce scenariu fericit vede el asta, fără un război nuclear total, eu nu mă prind. Dar se pare că ucrainienii au o boală care îi împiedică să accepte că rușii au nucleare și că le vor folosi dacă va fi nevoie și victoria lor este imposibilă. Maxim ce pot obține după părerea mea este acceptarea cedării teritoriilor deja anexate de Rusia și neutralitatea. În niciun caz nu vor accepta rușii ca Ucraina să intre în NATO sau UE și chiar dacă vor pierde și mai mult teren și mobilizarea recentă nu va avea niciun rezultat, războiul va continua până la nucleare.

Cu infrastructura la pământ se pune întrebarea, cât de bine vor mai lupta ucrainienii? Cum vor mai transporta soldați și armament spre front dacă trenurile nu mai merg? Cum vor hrăni populația dacă rețeaua electrică abia mai poate oferi câteva ore pe zi? Ce vor face când va începe holera din cauza lipsei de apă – în multe locuri rețeaua de apă nu mai funcționează din cauza bombelor?

Acum poate nicio lună, Ucraina exporta energie electrică în România. Rușii nu atacaseră – decât poate ocazional – rețeaua electrică deoarece sperau să ocupe toată Ucraina și evident sperau să preia ei acele centrale. Rețeaua energetică a Ucrainei a fost una solidă, cu producție masivă cu mult peste necesar. Așa se facă că chiar în război, Ucraina, după ce s-a mufat la rețeaua UE, a putut să exporte în România.

Nu am auzit nimic de bombardarea unor depozite de gaze. Cred că Rusia este posibil să se ferească de asta, de teama că ucrainienii vor distruge conductele și vor face nasoală o posibilă reluare a exporturilor rușilor dintre care o bună felie trec prin Ucraina. Am auzit că încă rețeaua de gaze funcționează, problema fiind că doar blocurile vechi aveau gaze. Deoarece, așa cum am zis, Ucraina avea energie electrică ieftină și multă, blocurile noi se bazează doar pe curent pentru toate. În Kiev, cel puțin. Ucraina are autonomie pe gaze, având producție.

Cu privire la front, există optimiști care prevăd un atac decisiv în sud, chiar spre Melitopol pentru a-i împărți pe ruși în două. Cunoscătorii știu despre cine vorbesc, e un domn care a mai ratat această predicție. Personal nu cred că ucrainienii vor răzbate în sud – după recuperarea spectaculoasă din Lugansk, o bună perioadă ucrainienii au încercat toate variantele în sud, au atacat periodic toate zonele ca să găsească un punct slab. Situația din celelate teritorii care erau apărate de ruși cu personal puțin nu se va repeta. Practic, rușii mușcaseră o bucată prea mare înainte și de aceea nu au reușit ulterior să o protejeze pe toată cum trebuie. Era doar chestiune de timp până când ucrainienii găseau punctul slab prin care să pătrundă. Nu este aceiași situație în sud unde rușii erau pregătiți și aveau ca target inițial să ajungă la Odesa!

Resursele sunt epuizate și de o parte și de alta și se pune doar întrebarea cine mai pote stoarce câte ceva și de unde? Cele mai mici adaosuri vor conta acum imens. Vedem că europenii și americanii deja îl ceartă pe Zelinsky când acesta le cere bani. Vedem că germanii, după atacarea de către americani a conductelor subterane, au cam tăiat macaroana la arme ucrainienilor. Deja se anunță o criză cum nu a mai fost recent și pentru europeni. De unde să mai doneze lumea bani și arme la ucrainieni? Deja multe state se plâng că nu mai pot să aibă grijă de refugiații ucrainieni pe care deja îi au. După atacul rușilor și noile valuri de refugiați, oare cum va fi? Deja guvernul Ucrainei a lansat un apel la ucrainienii din afară, să nu vină înapoi deoarece viața e grea, să amâne întoarcerea în caz că s-au plictisit în afară.

Dar de ce atacă rușii infrastructura? Păi altceva ce să facă? Să atace, e periculos. Au mai făcut-o și chiar dacă au câștigat, problema a fost că nu au putut să păstreze teritoriul ocupat deoarece era foarte mare și evident puncte slabe s-au găsit în el. Să ocupe toată Ucraina – este imposibil. Să atace unde vor ei (în sud să zicem, ca să ajungă la Odesa unde cam 50% sunt – sau erau – pro-ruși) de asemenea nu pot – ar avea pierderi masive și există riscul unui contra-atac.

Așa cum noi nu știm ce armament mai au ucrainienii din ce le-au dat europenii, tot așa nici rușii nu știu și de aceea sunt prudenți. Au avut pierderi de oameni și echipament și nu prea mai pot duce altele. Au încercat marea cu degetul aiurea și s-au ars nasol, prin urmare acum nu vor mai face un pas înainte fără să aibă siguranța că îl fac cum trebuie. Sunt unele reportaje că ucrainienii nu au folosit mai deloc armele trimise de europeni, că nu are cine să le folsoească, că sunt păstrate pentru apărarea Kievului, că există corupție și e posibil ca o parte dintre arme să fie vândute pe piața neagră etc.

Deci rușii sunt cam blocați. Au făcut acea mobilizare dar mobilizații trebuiesc pregătiți. Vine iarna și atunci se pot ivi noi oportunități. Rușii au nevoie să recupereze din mândria pierdută și vor încerca la iarnă. Dar să bombardeze pot. Și ce anume să bombardeze? Clădiri strategice militare? Păi dacă s-ar pricepe, le-ar fi ras de la primele salve, dar nu sunt capabili sau poate nu mai există așa ceva. Clădiri guvernamentale? Dar asta înseamnă să distrugă Kievul, ceea ce este interzis deoarece Putin și-a făcut nunta de miere aici și are amintiri frumoase. Vrea măcar Kievul să fie întreg și nu un morman de moluz cum a ajuns Mariupol. Dar războiul trebuie să continue și Rusia să facă ceva, prin urmare bombardează infrastructura. Asta spune că nu mai speră să ocupe acele teritorii pe care le atacă deoarece dacă ar spera că le cucerește (și poate chiar curând) nu le-ar distruge aiurea fără sens. Dar cum nu speră că le va putea ocupa, le distruge pentru ca populația să aibă de suferit și eventual să pună presiune pe guvern să negocieze. Presiunea este de asemenea și pe partea de finanțare – acești oameni rămași fără energie electrică vor avea nevoie să fie cumva ajutați sau vor pleca în afară, dacă statul – ăla care mai e – nu va reuși să repună pe picioare măcar electricitatea. Armata să zicem că fiind prioritară nu are de suferit foarte mult din distrugerea infrastructurii, dar nu e chiar așa. Mașinile trebuie să fie reparate și ele și fără electricitate, nu văd cum să poată funcționa un service. Să zicem că poate au generatoare, dar acestea nu au putere mare, consumă mult, se strică și trebuie înlocuite … Iar toate astea în pragul iernii.

Am putea zice că ucrainienii au avut timp să se pregătească de această eventualitate, dar să nu exagerăm – de ce să se pregătească mai întâi? Și ce pregătiri poți face când ești în război? Poate într-adevăr timpul a fost pierdut și se puteau încerca unele negocieri, dar am explicat deja de ce pacea nu este posibilă deoarece dacă se dorea pace, nu se ajungea la război.

Ucraina este folosită de SUA pentru un război proxy cu Rusia, pe care SUA probabil îl vrea escaladat fie până la distrugerea Rusiei, fie până la implicarea statelor europene și extinderea războiuliu. SUA are nevoie să distrugă Rusia pentru a da o lecție Chinei și pentru a reafirma dominația SUA în lume. Acum SUA este amenințată cu marginalizarea. Germania extindea mufarea energetică cu Rusia ignorând SUA. Arabia Saudită râde de președintele american ca de un joker. China crește ca Făt-Frumos și nemții dublează de la an la an afacerile cu chinezii. Chiar zilele acestea, în condițiile actuale, chinezii cumpără o bucată din portul Hamburg pentru a crește și mai mult exporturile în UE prin intermediul acestui port. Nimeni nu mai ascultă de SUA, nici măcar Japonia care nu a învățat lecția Germaniei ci își continuă “proiectele de securitate energetică” cu Rusia.

În timp ce mai toți suntem atinși de “war fatigue”, americanii dau din goapă în puț – președintele are episoade de demență, Fed-ul mărește dobânda și piața bursieră pică în timp ce valul roșu va schimba fața politicii american în curând, după mid-terms.

Indiferent însă de schimbarea culorii în SUA, vedem că politica mare este constantă chiar de pe vremea lui Obama care a lansat “pivotul” spre Asia. Mulți au râs de el, că nu a făcut mare brânză. Dar vedem acum că americanii sunt conștienți și au clar un plan – pivotul s-a schimbat cel puțin prin prisma perspectivei pe termen mediu și a unui plan de a rezolva cumva chestiunea Chinei. Lovirea în Rusia are cel puțin ca obiectiv, aruncarea din barca euro-atlantică a europenilor sau mai bine zis, aruncarea și apoi ridicarea acestora, care o dată uzi și speriați de rechin, se vor întoarce slugarnici și vor asculta de căpitan.

Rămâne de văzut însă ce ne vor arăta nemții. Personal nu cred că sunt terminați și cred că abia încep să scoată capul. Ne așteptăm deci la reforme masive ale aparatusului european, în sensul consolidării puterii de control și a eliminării frecușurilor birocratice și pentru asta e bună o criză, chiar am putea spune că se potrivește acest război și această inflație deoarece va pune la punct porcușorii.

În subteran, o cursă a înarmării are loc însă. Știm că Germania a anunțat acea investiție masivă care o va propulsa probabil pe locul 4 în lume dupa SUA, China și Rusia ca buget al armatei. Mai are mult de recuperat, dar are de unde. Franța însă ce va face? Credeți că pot și francezii să investească sute de miliarde? Francezii cu un sistem bancar ținut pe aparatul de resuscitare al BCE? Francezii cu o economie în derivă, cu un deficit al balanței de comerț record, semn al unei economii în implozie care consumă din ce în ce mai mult decât produce? Sau oare pot să balanseze avansul Germaniei britanicii care tocmai au avut un crash al monedei și au scos din sac un prim-ministru indian deoarece nu s-a mai găsit nimic altceva prin babornița de cadre.

Iată deci că o iarnă vine peste toți nu doar peste ucrainieni. Problema ucrainienilor este însă că ei chiar sunt nevoiți să facă față iernii fiecare pentru el, cum poate. Este ceva nou, ceva incredibil. De facto asta înseamnă întoarcere în evul mediu. Pare înfricoșător și incredibil. Este. Veștile care răzbat sunt cu adevărat îngrozitoare. Kievul se pregătește efectiv pentru cea mai nasoală situație – lipsa de toate. Anume, primarul se laudă că a pregătit “1000 de puncte de încălzire” unde vor funcționa generatoare și vor da apă la oameni. Dar mâncare? Dar medicamente? “Oamenii o să poată să își încarce telefoanele” zice boxerul. E firesc să facă și ei ce pot și să asigure oamenii, dar asigurările lor sunt evident fantasmagorice. Kiev avea cam 3 milioane înainte de război. Din ce am auzit jumătate au fugit, dar să zicem că au mai rămas 10%. Asta înseamna 300.000 de locuitori, la cele 1000 de puncte însaemna 300 de oameni per punct. Este posibil, dacă sălile de sport unde vor sta acești oameni vor fi bine izolate și la fiecare punct vor fi cel puțin 3-4 electricieni care să aibă grijă de generatoare, 3-4 polițai sau jandarmi, măcar o asistentă etc.

Ucraina are nevoie de ajutor, dar toată UE are nevoie. Este greu peste tot. Nu doar pentru cei care trebuie să facă față inflației, dar și pentru cei care trebuie să găsească soluții. Haosul va crește și soluțiile vor fi din ce în ce mai imposibil de găsit, cum vedem deja. Dacă aveau o soluție în primul rând nu se ajungea la război. Dacă doreau o soluție la criza energetică, nu ne băgau ei în criză cu acele certificate energetice despre care scriu în cărțile lor că vor face “tranziția” spre o nouă lume și vor da un reset al omenirii. Dacă ar vrea acum să găsească o soluție, ar pune Israelul să ia parte la sancțiuni și să dea ucrainienilor acea tehnologie de lovit rachete care sigur ar proteja infrastructura în fața dronelor iraniene. Credeți că Hamas nu a testat astfel de drone împotriva Israelului? Ba da, dar nu au avut nicio șansă. Tehnologie există, dar Ucraina trebuie să fie distrusă pentru ca războiul să continue și pentru ca fiecare ucrainean să fie capabil să se transforme într-un kamikaze care să își pună o centură de dinamite în jurul corpului și să se autodetoneze aiurea prin Rusia pentru a crea panică și a-l stârni și mai mult pe Putin.

Escaladare după escaladare este planul pentru ucrainieni și criză după criză pentru noi europenii. Realismul practic american asta dorește și nebunii din umbră ai elitei tehnocratice colaborează cu yacheii radicali care doresc să grăbească venirea lui Iisus care nu poate veni dacă nu are loc războiul nuclear mondial, zic ei. Prin urmare, din acest haos nu vom putea scăpa fără intervenția lui Dumnezeu în istoria omenirii, dacă nu cumva va veni oricum sfârșitul și noi chiar îl trăim. Dar unii sunt optimiști, cred că Musk va salva omenirea. Sau dacă nu Musk măcar “Orange Man”.

Planul pentru nucleare

SUA lucrează la un plan de reacție în caz că Rusia folosește nuclearele. Biden a fost întrebat dar a avut strălucirea genială să răspundă: “credeți că o să vă spun planurile noastre”? Dar Biden a uitat că nu trebuie să spună lucruri trăznite când a fost întrebat dacă soldați americani vor lupta pentru apărarea Taiwan-ului, când a răspuns DA. Au încercat ulterior să corecteze vorbele babacului, dar nici nu mai știm ce să credem, dacă nu cumva Bidonul – care oricum este ținut pe propteli – a fost pus să zică asta, tocmai ca să îi sperie americanii pe chinezi, fără însă a-și asuma o poziție prea clară, deoarece, după cum se știe, SUA nu își exprimă poziția dinainte (ce va face dacă …) deoarece – cred ei – e mai bine să nu știe dușmanul planurile tale. Mesajul lansat de președinte, teoretic i-ar aprinde jar pe chinezii, dar deoarece Biden e … bătrân, cei din spate pot justifica la chinezi această scăpare cu motivația degradării rațiunii datorate vârstei – “nu știe ce vorbește”.

Putin a amânat aseară un discurs în care urma să anunțe ceva important (mobilizare?) ca să anunțe azi … mobilizare parțială. Posibil ca unele tentative diplomatice să îl fi determinat “parțializarea”, dar este clar o escaladare. Iată pe scurt alte câteva escaladări destul de nasoale care au avut loc în Rusia:

  1. ieri bursa le-a căzut cu 10%
  2. parlamentul a pregătit legea pentru mobilizare și lege marțială
  3. republicile rebele din Ucraina anunță referendum
  4. Putin cere industriei să accelereze producția de armament
  5. o artistă faimoasă rusoaică care s-a pronunțat recent împotriva războiului va fi investigată pentru “discreditarea armatei”
  6. proteste, areste …

Pe de altă parte, Erdogan se tot laudă că a vorbit el cu Putin și că Putin îi dă semne că ar cam vrea și el să termine războiul. Evident că spune prostii Erdogan și nu e prima dată. Putin vrea să termine războiul păstrând teritoriile actuale și cu Ucraina să recunoască că nu mai vrea în NATO în vecii vecilor. Ori așa ceva nu se va întâmpla deoarece Ucraina e prinsă la mijloc: dacă acceptă oferta lui Putin de pace (teritoriile/granița actuale/actuală + fără NATO), nu mai primeșe ajutor de la americani, nu au ok-ul lor și prin urmare, Ucraina chiar cu o pace actuală reală, are în față un viitor sumbru de faliment național și degradare economică și socială. Americanii vor zice – nu vă mai dăm arme deoarece este pace, la ce vă trebuie? Bani le vor da ca și până acum – cu țârâita și cu condiția să plătească comisioane babane (atât VIP-urilor – cum a mai fost fiul lui Biden în perioada lui Obama cât și să vândă asseturi pe preț de mizilic la companii americane). Ba mai mult, e posibil ca pentru “donațiile” deja primite să fie nevoie ca Ucraina să “externalizeze” și administrarea conductelor de gaz prin care va dugui gazul rusesc după “pace”. Pe acest scenariu, este doar chestiune de timp până Rusia va reintegra Ucraina, fie economic, fie cu o nouă “operațiune” în câțiva ani.

Așadar ce câștigă ucrainienii dacă cedează acum? Cine le garantează reconstrucția țării? Se vor grămădii băncile și investitorii străini să reconstruiască Ucraina, dacă există premiza că oricând Rusia va ataca din nou deoarece Ucraina nu este în NATO și dacă nu există stabilitate și certitudinea unui viitor?

Aici aș face o mică paranteză – orice lucru bun se fac cu mult efort. Așa cum era înainte de război, economia ucraineană funcționa cât de cât, producea, exporta. Rușii au ras cam tot ce se putea, vedem că ucrainienii abia mai reușesc să facă față cu reparațiile la rețelele electrice. Cred că de încălzire nici nu se pune problema. Dar rețeaua feroviară? Vă imaginați ce infrastructură poți să mai ai după un război? Tot ce s-a construit într-o sută de ani trebuie refăcut pentru a ajunge la momentul zero. Între timp, poate după 20 de ani, lumea a avansat și face zgârie-nori suspendați când poate tu abia ai terminat să reconstruiești casele țăranilor ucrainieni care au fost distruse în război.

Scenariul ideal pentru Ucraina este următorul: îi bat pe ruși din toate teritoriile inclusiv Crimeea (fie îi bat fie aceștia se retrag), Putin este dat jos, vine un nou președinte deschis spre vest care vrea să “vindece rănile”, Ucraina e primită în NATO, Rusia se calmează, Ucraina e primită și în UE și reconstrucția pornește cu putere. Dar dacă s-ar fi dorit asta, se putea merge pe finlandizarea Ucrainei înainte de război, deci nu s-a dorit asta de către Imperiul, prin urmare acest scenariu nu are de ce să se împlinească acum de vreme ce nu s-a împlinit prima dată. Mă refer la integrarea Ucrainei în UE în același moment cu eliminarea riscului de asimilare din partea Rusiei.

Deci Ucraina este strânsă cu ușa de “prieteni” mai pe față, mai pi-n dos ca să împingă la ruși cât se poate, ideal până la capăt. Este deci de mirare că americanii fac planuri de “răspuns” în caz că Rusia va folosi armele nucleare împotriva ucrainienilor, nemaiavând de ales? Nu este de mirare decât pentru cei care nu citesc frecvent acest blog. Eu din 12 martie (dacă nu mai înainte) am zis că SUA vrea război nuclear Rusia-Europa. SUA este obligată să rezolve Rusia cât mai repede, să arate Chinei ce poate păți, să lovească în blocul (șubred, cum e el) euro-asiatic (Rusia-China) și de aceea ucrainienii nu au de ales decât să lupte până la capăt.

Planul de retaliere la nuclearele rușilor este unul clar: SUA nu va trage un foc împotriva rușilor până nu vor fi atacați. Să ne amintim de Al 2-lea Război Mondial? Au așteptat maxim cât s-a putut, până când nemții, dintr-o prostie pe care eu nu am înțeles-o, s-au decis să îi atace pe americani doar pentru că ajutau britanicii, așa cum azi SUA ajuta Ucraina. Nemții atacau vapoarele care aprovizionau Marea Britanie în timp ce rușii vor bombarda trenurile …

Cum rușii vor fi strânși cu ușa, probabil vor fi nevoiți să folosească toate asset-urile disponibile. Printre care și nuclearele. Se va începe cu cele mai mici – există o necesitate ca în război escaladările să nu fie prea bruște deoarece toți încearcă să protejeze propria populație (atât SUA cât și Rusia) dar doresc să producă damage cât mai mare dușmanilor. Dar escaladările bruște nici nu prea au unde să se întâmple deoarece cam ambele părți sunt deja stresate la maxim.

În concluzie, aveți bunker?

De ce nu importă România gaze rusești prin intermediul Moldovei?

Pe scurt răspunsul la această întrebare ar fi prostia politicienilor noștri. Gogoașa care ni se bagă pe gât de când cu războiul este că trebuie să îi sancționăm pe ruși deoarece ne apără NATO, trebuie să facem front comun cu NATO. Și deși s-a dovedit că sancțiunile nu prea îi afectează pe ruși, mai mult pe noi, se pedalează în continuare în mod tembel pe ele deoarece se pare că cele mai sumbre teorii conspiraționiste conform cărora Civilizația Vestului trebuie distrusă din cauza factorului creștin par să fie adevărate.

Nu vreau să lungesc prea mult pe filonul conspiraționist și nici pe repunerea în vizor a ipocriziei nemților care importă gaze ca nesimțiții în timp ce românii sunt puși să facă frigul și avem interzis la orice importuri din Rusia.

Între timp, Turcia, o țară NATO, pentru care teoretic dacă Erdogan nebunul se ia la cuțite cu Putin, soldați români vor trebui să își dea sângele (zic asta TEORETIC), vedem că își crește importurile din Rusia de gaze ieftine. De altfel turcii s-au făcut un hub pentru UE al mărfurilor rusești încâ din primul moment al războiului.

Puțini știu care este fluxul producției în Europa, adică cum se produce și ce se produce în Europa (pe lângă importurile din China care sunt aproximativ 90%). Acele puține lucruri care se mai produc în Europa ar fi: mărfuri scumpe (modă, produse alimentare, instalații) în Italia, tehnică avansată (mașini, panouri solare, echipamente medicale) în Germania și cam orice făceau nemții acum 20 de ani s-a mutat în Polonia unde se produce dar mult mai puțin decât este nevoie și la preț/calitate cu mult peste ce vine din China. Deci, pe scurt, producția europeană nu face față nici ca volum nici ca calitate/preț la ce vine din China. Ei bine, Turcia are un loc bine poziționat aici, în sensul că de departe în UE este țara cu cea mai mare producție care poate fi plasata (pe criteriile volum și preț/calitate) între ce am zis mai sus despre Europa și China. Adică, turcii produc marfă ieftină, dar nu chiar ca cea a chinezilor. Turcii produc marfă de preț/calitate sub chinezi, dar peste europeni.

Avantajul Turciei este că are forță de muncă multă și ieftină. Cu peste 80 de milioane de oameni (cred că mult mai mulți, eu cred că are peste 100), Turcia are tineret muncitor și relativ bine calificat (comparat de exemplu cu Franța sau Spania unde tineretul este deja distrus, sunt zombie plimbători crescuți pe puf care s-au obișnuit să fie subvenționați și nu sunt în stare să bată un cui când ies din școală). De asemenea, Turcia are acces la resurse, fiind poziționată ideal, între 3 continente cu acces și spre Rusia, Asia Centrala, Asia de Est și spre Orientul Mijlociu.

Ei bine, după război, minereul de fier din Rusia (principala sursă) care venea în Turcia a fost tăiat o perioadă (rușii au gândit strategic totul). Turcii foloseau acest minere pentru a produce materie primă feroasă (table, sârme, cuie etc) care să fie folosită apoi în construcții în întreaga Europă și care era la rândul ei materie primă pentru companiile europene care adăugau plus valoare fierului. România de exemplu importa tablă pentru uși auto care uși erau mai apoi exportate în Germania unde erau incluse în mașinile scumpe ale nemților pe care nu vor să ni le dea și nouă ca să nu îi mai criticăm de ce importă gaz de la ruși și i-au plătit lui Putin aproape un trilion de la începerea războiului.

Ca o paranteză, vina nemților (și blestemul pe care și-l ia asupra lor) este îndoit deoarece nu doar că ei se fac că participă la sancțiuni dar ca efort, greul pică pe alții. Dar neamțul pervers, deși a fost atenționat de Trump că face o greșlă, l-a durut în cur și a zis: las că mai vedem noi când o fi cazul … Trump i-a avertizat de când cu Crimeea că Germania este prea dependentă de ruși și nu e bine. Nu erau lucruri prea ascunse, erau lucruri evidente care însă nu se spuneau așa cum nu se spune acum. O sa zică Klaus la români că protestează împotriva nemților și prin urmare România nu mai participă la sancțiuni? Nu! O să zică: noi nu avem nevoie oricum de gazele rusești … Și după el tot corul de itioți. Evident că nu avem nevoie deoarece producem noi, așa cum producem și cărbune dacă nu ne pun nemții să închidem minele. Problema e de oportunitate: ar fi oportun ca așa cum Germania încă importă gaz rusesc, să importăm și noi (deoarece avem acces și prețuri bune) și să vindem mai departe? Astfel, am face față mai bine inflației și am avea și noi aceleași condiții economice ca și nemții.

Întorcându-ne la Moldova, dacă nu ar avea politicieni subordonați lui Klaus care e subordonat lui Olaf, având în vedere prețul extraordinar de bun pe care îl are Moldova de la Gazprom (1458$/m3 cf Digi24), dacă ar avea banii, ar trebui să importem maxim cât le permit rușii și să îl revândă cu 3000$ (dublu) peste 1-2 săptămâni (deja este în jur de 2500 EUR!)

Nu mai zic de ce afaceri s-ar putea face dacă Moldova importă și primește credit de la România pentru a plăti și a nu le tăia Gazpromul furnizarea. Pe scurt, prin intermediul Moldovei, România ar putea importa gaz de la ruși la prețuri foarte bune. Problema este cerbicia și prostia conducătorilor. Pe de o parte trebuie să participăm la niște sancțiuni la care trebuie să fim mai catolici decât papa (nici SUA nu a tăiat totul de la ruși ci doar ce nu avea ea nevoie – Bidon a recunoscut din start, ba chiar a prezentat asta ca pe politică de sancțiuni). Pe de alta, nu avem voie nici să discutăm despre o eventuală unire cu Moldova (tema este cu discreție ținută cu batista pe țambal în presa românească coordonată de licurici). Bonus, vom fi lăsați și în curul gol în fața tancurilor rusești – dar asta doar după ce vom fi puși carne de tun și soldații noștri vor fi aruncați în prima linie ca să vadă americanii cum luptă rușii, ce arme au, cât de mulți soldați pot să omoare într-o săptămână, cam tot ce vedem acum la ucrainieni.

Care ucrainieni, dacă nu fâlfâiau steagul NATO și nu executau orbește planurile tembele ale americanilor, puteau să aibă și independența față de ruși și puteau să câștige imens și din taxele de transport ale gazului rusesc către UE daorece prețurile erau deja în creștere și urma să aibă loc această inflație de acum care nu este deloc doar pe spinarea lui Putin, poate doar 2-3%, restul fiind planificată de Marele Reset.

PS: nu am apucat să termin povestea cu minereul rușilor. După o perioadă de tăiat total, fluxul și-a revenit, dar la un volum redus. De ce? Deoarece rușii se pricep perfect la psihologia piețelor. După crearea unei lipse de moment, toți credeau că gata, se taie totul, nu o să mai fie nimic. Rușii au dat drumul, prețurile însă au explodat. Prin menținerea unui volum mic, au câștigat la fel ca înainte, doar că acum au rămas cu marfa, pe care o folosesc în industria de război, fabricile rușilor duduie acum și se pregătesc de marele război. Fac mitraliere, tancuri, taburi, avioane etc. Și totul pe banii europenilor care sunt dependenți total de producția din afara UE (cu excepția alimentației care vedem însă că doresc să o distrugă total prin închiderea fermelor și limitarea capacității de producție – ce logică economică să aibă oare aceste constrângeri mai ales în pragul foametei și într-o perioadă ca acum?!?)

Știri despre Turcia

Deoarece turcii urmăresc cu atenție acest blog, ma simt nevoit ca să urmăresc și eu mai mult Turcia. De aceea iată un colaj de știri despre Turcia.

  1. Bayraktar fabricate în Rusia?

Nu știu câte bayraktare mai există pe cerul Ucrainei. Ultima de care am auzit, a filmat “operațiunea” ucrainienilor de plantare a unui steag pe insulă după ce rușii au părăsit-o. Nu am abordat deloc atunci subiectul deși era breaking news-ul zilei. Insula Șerpilor nu are nicio relevanță strategică ci doar simbolică. Rușii au încercat să plaseze acolo niște lansatoare de rachete – nu știu ce rachete, scopul fiind descurajarea unor tentative de reocupare a insulei de către ucrainieni cu eventuale ambarcațiuni. S-a dovedit însă inutil deoarece insula fiind mică, oricare parte poate folosi rachete și/sau artilerie pentru a face praf întreaga insulă. Prin urmare …

Întorcându-ne la Bayraktar, acum cam aproximativ 2 săptămâni (nu bag mâna în foc) compania a oferit gratuit o dronă ucrainieilor după ce a văzut că cetățenii ucrainieni dintr-un număr de orașe din vest au făcut o campanie de strângere de fonduri pentru a cumpăra o dronă pentru armată. Iată mesajul postat atunci pe rețelele sociale de către companie.

Gestul deși pare a fi unul de marketing, eu nu văd nicio utilitate de marketing din partea companiei. Este pur și simplu un gest de simpatie și solidaritate cu ucrainienii. O dronă de asta nu e deloc ieftină, nu e ca și cum ar face un discount. Per total, Ucraina a cumpărat 20 de drone și acum turcii le-au donat 3! Iată mai multe detalii despre acest gest aici.

Cum putem descifra acest gest? Repet, de marketing nu este cazul – drona deja și-a arătat performanțele! A apărut chiar și un cântec despre ea.

A venit vremea de o mică paranteză. Sunt multe drone militare pe piață. Sunt și mai multe care nu sunt militare dar ucrainienii au arătat că se pot folosi și adapta. Deci există o competiție mare, va fi o cerere imensă la care probabil companiile nu vor face față. Cu atât mai mult, companiile care product ieftin – și asta este unul dintre marile avantaje a Bayraktar-ului că fiind dezvoltată în Turcia și motorul în Ucraina, prețul a ieșit destul de bunicel, de unde și cumpărarea acestora de către Ucraina înainte de război. De fapt, războiul a prins dronele în producție, deoarece nu toate au apucat să fie terminate.

Am mai tratat acest subiect, legat de drone și am subliniat – lui Putin nu i-a prins deloc bine că atâtea tancuri au fost făcute praf folosind dronele turcilor – pe care dacă el știa că acesta le va da ucrainienilor, probabil le-ar fi cumpărat la preț dublu înainte. Nu știm deloc toate dedesubturile, dar am auzit – pe surse de pe net – că turcii s-au dus mai înainte la ruși care i-au rejectat. Adică, aveau nevoie de motoare că turcii se pricep la asamblat lego-uri dar nu îi duce capul să facă motoare nici măcar pentru amârâtele de drone. Dacă rușii i-au refuzat, turcii s-au dus la ucrainieni. Putin i-a ignorat și probabil – lipsit de informații din lumea reală și de gardă veche – nu a realizat că dronele vor decide câștigătorii în războaiele care vor urma.

Ca să vă dați seama cam cât de departe sunt rușii de tehnologia dronelor, va reamintesc acea dronă veche de pe vremea URSS-ului care a aterizat tocmai în Croația. Deși nu știm 100% povestea ei, faptul că a fost lăsată să zboare și faptul că a ajuns aiurea tocmai prin Croația și culmea, deși a picat, armamentul ei nu s-a detonat, denotă tocmai precaritatea și lipsa de dotări a rușilor cu privire la drone. De altfel, nu prea am văzut deloc drone de la ruși. Au avut câteva, dar ucrainieni le-au dat jos repete. A fost chiar un film cu una dintre ele în care am putut vedea cât de artizanal erau făcute.

Nu e rău că rușii fac drone artizanale, dar e penibil pentru pretențiile pe care le are. E bine că se descurcă cu ce au, dar asta denotă că nu au.

Și … acum VOR! Așa cum bănuiam că Putin turbează, se pare că am avut dreptate.

Dar poate cel mai mare mister al acestui război este cum de în ciuda succesului Bayraktar-urilor, rușii nu i-au rugat pe turci să nu le mai trimită. Rusia – dacă dorea musai – putea foarte ușor să strângă puțin cu ușa Turcia în Siria și să îi bage în față pe sirieni în câteva misiuni ca să îi convingă pe turci să nu mai trimită ultimele tranșe de drone către Ucraina – pe care turcii le-au trimis. E posibil altele chiar să fie pe drum … –

5 MAI 2022 – Tembela celebrare

Evident că sunt multe lucruri care i-au enervat pe ruși. Faptul că scot fumuri la fiecare tranșă de transport nou de armament îl putem deduce din mai multe gesturi. Lavrov de exemplu, nu s-a abținut și a comentat recent ca deoarece vestul trimite arme, obiectivele lor s-au schimbat și nu mai sunt interesați doar de “eliberarea” Donbasului ci acum vor ocupa mai multe teritorii (le-a enumerat el pe care, dar oricum nu contează deoarece vor ocupa tot ce vor putea).

Ieșirea lui Lavrov a fost tratată de corul de cucuvele ca “un avertisment”, deoarece încă nu este înțeles războiul în general de public și mai ales de presă (că politicienii sunt oricum în aer) prin prisma balanței de putere care este abc-ul războiului, se predă la școală. Noi am tratat puțin subiectul aici.

Eu consider însă ieșirea lui Lavrov nu ca pe un semnal sau act premeditat sau strategie de comunicare, de intimidare sau altceva. Este pur și simplu o ieșire nervoasă a unui urs care nu s-a mai putut controla și în felul specific a mormăit de-ale lui. Semn că pe ruși chiar îi dor armele vestului.

Care arme îi dor mai mult este greu de spus, aici nu prea intrăm deoarece este mult fog of war. Bayraktar-urile au fost bune la început deoarece rușii au avut o strategie tembelă, au intrat pur și simplu cu picioarele în război și s-au ars. Acum, când rușii au schimbat strategia, Bayraktar-urile nu mai ajută la nimic.

Modul de operare actual este: artileria bombardează tot ce poate, de-a lungul graniței (destul de lungă) se plimbă câteva unități de infanterie cu recruți din Dombas (deci nu soldați profesioniști care sunt mult mai în spate). Dacă sunt întâmpinați de ucrainieni, se retrag. Dacă nu înaintează, ocupă și artileria se repoziționează bombardând mai departe din noile poziții. Tehnic (în gaming), termenul ar cam fi “turtling” deși nu este chiar același lucru dar îl pun aici ca să înțeleagă cei care s-au jucat jocuri de strategie.

Din ce am observat, ocazional rușii mai aduc și profesioniști pentru a face unele incursiuni puternice pe anumite flancuri slabe pentru a realiza acea manevră de înconjurare deja familiară tuturor observatorilor războiului.

Poate din această cauză nu am mai auzit nimic recent de Bayraktar – cum rușii avansează încet și cum anti-aeriana este în priximitatea artileriei pentru a o proteja și de drone dar și de avioane, cred că putem spune că deocamdată, la cum decurge războiul nu vom mai auzi prea curând de Bayraktare.

Dar totuși Putin nu uită și a venit vremea să îi ceară lui Erdogan socoteală pentru problemele care această dronă i le-a cauzat. Colaborarea cu ucrainienii a fost rana principală, masivă și apoi sare peste rană s-a pus cu această donație de 3 drone, donație recentă, care nu se putea face fără acordul liderului suprem deși oficial turcii nu știu să fii declarat ceva.

Recent Putin s-a văzut cu Erdogan în Iran. Am văzut mai ales chestii irelevante, cum a fost acea umilire a lui Putin care a fost făcut să aștepte vreo 10 secunde deși Putin altă dată l-a făcut pe el să aștepte și mai mult. Asta nu contează, sunt probabil șotii între retardații care ne conduc și probabil pentru ei – deși pe moment par ofticați – nu au mare importanță. Dar Putin nu va uita prea ușor pierderile cauzate de Bayraktar de unde și propunerea (făcută chiar atunci, în Iran), ca turcii să le producă în Rusia. Erdogan a rejectat deocamdată, motivând că deja fabrica are planuri în Emiratele Arabe Unite, planuri negate de companie. Știrea a ieșit la iveala acum, aici.

Din nou avem destul fog of war. 1 – Erdogan spune asta la partid unde putem zice că poate doar se laudă – nu se laudă oficial … 2. mai zice Erdy și că l-a refuzat deoarece i-a zis ceva de genul “Sorry Vlad, dar deja suntem ocupați – deschidem fabrică în altă parte, nu mai căutam alți parteneri, dacă nu ne-ai vrut …” 3. patronul zice că nu a deschis nicio fabrică în EAU și că nu sunt planuri 4. patronul a declarat că nu va vinde drone Rusiei deoarece are o relație strategică cu Ucraina.

La care aș mai adăuga eu 5) Erdogan va merge în vizict la Sochi în câteva zile să discute cu Putin. Repede i-a venit dorul de el … vedem cât și dacă îl lasă și Putin să aștepte.

Cam mult am zis despre aceste drone și poate că de fapt Erdogan și Putin fac afaceri mult mai mari, cu acele S400 sau poate cu alte arme pe care turcii le exportă la ruși. Sau poate cu alte schimburi comerciale deoarece turcii deși sunt NATO sunt relativ … autonomi.

Am mai menționat în articolele despre război că Turcia chiar permitea la un moment dat zborul avioanelor militare rusești care se întorceau din Siria și care poate chiar transportau mercenari. Bănuiala mea este că probabil turcii aveau semnat vreun tratat cu rușii și nu au putut să le interzică. Deși unele țări NATO sunt strânse cu ușa să își sugrume economia pentru “a da o lecție rușilor”, altele – cum e Turcia – vedem că fac bani și continuă relațiile comerciale, turistice și chiar militare cu rușii. Nu îi invidiez pe turci – din contră – doar exemplific cât de irelevant a ajuns NATO încât nu poate să proiecteze autoritate și putere nici măcar în rândul propriilor membri, darămite în fața dușmanilor.

Dau 50-50% șanse ca propunerea lui Putin să fie reală, foarte posibil ca Erdogan doar să se laude. Vedem cum va fi întâlnirea și dacă mai transpiră ceva.

2. Războiul medicamentelor

O știre mai puțin interesantă dar totuși importantă deoarece arată că Imperiul luptă cu Turcia prin anumite organisme și cât o mai putea, face presiuni, e legată de o dispută între Turcia și UE cu privire la medicamente. Mai exact, Turcia a dat lege ca să subvenționeze pe rețete doar medicamente care sunt produse în Turcia. Nu știu detaliile, bănuiesc ca sunt excepții și legea se referă doar la medicamentele care există nu și la cele care nu se produc deloc în Turcia. Sau poate legea se referă la categorii de produse similare, adică dacă sunt 3 medicamente pentru diabet și doar 1 e produs în Turcia, înseamnă că doar acela va fi subvenționat de stat.

UE a dat în judecată Turcia la Organizația Mondială a Comerțului și acum a câștigat. Încă un semnal al ruperii Turciei de Imperiu și al manifestării unei autonomii. Iată deci că la nivel de comerț s-a găsit o procedură de “punere la punct” a Turciei. Cum de nu se găsește oare o posibilitate de a contstrânge Turcia ca măcar să nu mai primească turiști ruși în vacanță. Cred că dacă UE ar cere țărilor membre ca să interzică vacanțele europenilor în Turcia dacă Turcia mai primește turiști ruși, între Europa și Rusia, turcii ar alege Europa deoarece ei sunt mari oameni de afaceri și pot să calculeze de unde le vine profit mai mare. Dar oare chiar vrea Imperiul să taxeze Rusia?

3. Siria

Am detaliat în numeroase articole că riscul existențial pentru Turcia vine de la sud, atât prin kurzi cât și prin Assad. Assad este un risc potențat de ruși dar care poate pune probleme și fără să fie ajutat sau stimulat prea mult de ruși. Ce vreau să zic? E suficient că rușii l-au salvat pe Assad – mai nou Assad se întârește și este doar chestiune de timp până când va pune probleme din ce în ce mai mari turcilor care sperau și visau la refacerea Imperiului Otoman măcar cu 10km la sud în ce au denumit ei “fâșie de siguranță”. Turcii și-au întețit atacurile asupra sirienilor deși încă nu au terminat treaba cu kurzii.

De ce nu au realizat “fâșia de siguranță” e greu de spus. Poate fi incompetență, poate fi presiuni de la americani (protectorii kurzilor) sau de la ruși (protectorii lui Assad). Dar acum turcii intră direct în conflict cu Assad și deci – poate în curând – cu rușii.

Alternativă la fâșie, care din nu știu ce motive nu se realizează, turcii au decis decapitarea liderilor kurzi pe care îi urmăresc și îi anihilează cu dronele. Asta nu este însă suficient pentru Erdogan deoarece nu are cu ce să se laude – nu e suficient de dus cu pluta să se laude cu niște crime lașe ca Hitlery Clinton care zicea despre omorârea lui Ghadafi – “we came, we saw, he died!”

Turcii par nehotarăți ce să facă – parcă ar ataca viesparul dar parcă nu l-ar ataca. Pe de o parte, rușii sunt deja ocupați cu Ucraina și teoretic nu prea pot face mare lucru în Siria, deci ar fi cumva mai lacsi, deși Putin vedem că e nervos pe turci pentru drone și poate mai trimite și el câteva avioane peste turkmenii lui Erdogan – cum s-a întâmplat în timpul războiului.

Ce este interesant, mai nou, este că în fața amenințării turcilor și vâzând că liderii le mor pe capete, kurzii se întorc la Assad și o reunificare pare mai probabilă ca oricum, cel puțin pe alocuri. Asta încearcă să evite turcii. Dacă steagul Sirian va fi pus peste tot kurdistanul și cum rușii protejează Siria … de aceea se grăbesc turcii.

La ce haos este aici, culmea e că varianta optimistă (în care nu începe război Rusia-Turcia din cine știe ce scânteie) este “doar” reluarea hoardelor de refugiați de război. Cel puțin din zona asta, de fugit nu se poate decât la nord, căci Assad evident nu îi primește.

În aparență, pentru a rezolva riscul kurzilor – pe care îl tot fâlfâie Erdogan, tot ce trebuie să facă este să se împace cu Assad. O pace Turcia-Siria garantată de Rusia va distruge pentru o perioadă aspirațiile statale ale kurzilor, va oferi garanțiile necesare turkmenilor (turci) din nordul Siriei și ar calma pe toată lumea. Culmea e că turcii nu fac pacea pe care o pot face, dar se dau mari negociatori și se prefac că lucrează pentru pace în Ucraina, oferindu-se ei ca mari negociatori.

Ce îl oprește oare pe Erdogan să se înțeleagă cu Assad, care oricum este doar un actor acum și face orice îi cer rușii. A face pace cu Assad ar însemna garanții de securitate și întoarcerea la status-quo-ul dinainte de război. Evident există problema kurzilor, dar asta ar cădea pe felia lui Assad și de asemenea, americanii ar putea să pune și ei umărul cumva și să îi facă pe kurzi să înțeleagă că războiul s-a terminat și deocamdată ei au pierdut. Oricum Assad le oferă deja destulă autonomie și cred că nu va mai fi niciodată ca înainte în sensul că pacea nu ar însemna decât trasarea unor teritorii și acceptarea acestora de către toate părțile. Ori kurzii nu sunt deloc într-o situație în care să spere mai mult de vreme ce americanii au plecat. Singura speranță pentru kurzi ar fi fost eliminarea totală a lui Assad și declararea unui stat care – cu sprijinul SUA – să poată fi acceptat, așa cum e Kosovo, deși nu e deloc mare brânză.

Deci sunt condiții mai mult decât optime pentru o pace în Siria, singurul care nu și-o dorește este însă Erdogan – deoarece opoziția deja a declarat că prima măsură când va veni la putere va fi normalizarea relațiilor cu Siria.

1 2 3 4 12