Teoria că provocările din Transnistria aparțin rușilor, deoarece ar avea nevoie de o justificare ca să își extindă operațiunille până la Odesa și mai departe până în Transnistria, sunt … putrede. Am câteva argumente.

Rușii nu aveau nevoie acum de justificări ca să ajungă în Transnistria

Primul argument este de ce tocmai acum? Nu puteau rușii să facă aceste provocări de la începutul războiului? Atunci când ostracizarea rușilor nu era la nivelul de acum, aceste mașinațiuni ar fi fost mai justificate și le-am fi putut pune mai ușor pe spinarea rușilor. Acum, când rușii sunt deja acuzați că vor să ocupe Polonia și Putin e făcut criminal de război, chiar ar avea nevoie rușii de asemenea operațiuni diversioniste fără niciun rost? Nu, pur și simplu rușii oricum încearcă să ocupe tot ce pot, nu s-au angajat deloc că se vor limita la Donetzk și Lugansk și prin urmare, dacă pot, nu vor merge și pe la Mikolaiev, Odessa și mai departe.

Ucrainienii au mai efectuat operațiuni „neasumate”

De la bombardarea acelor depozite petroliere (prima incursiune în afara granițelor a ucrainienilor) și până la incendierea recentelor depozite de petrol și a altor clădiri strategice, ucrainienii întreprind operațiuni de sabotaj pe care nu le recunosc. Peștii care se uită la TV au uitat deja că la primele bombardamente de la Belgorod ucrainienii au negat că ei sunt de vină, punând pe spinarea rușilor lovitura ca și cum rușii și-ar distruge de proști singuri depozitele de petrol doar ca să ce? Dacă doriți și aflați gogoșile propagandei ucrainiene, știrea pe Reuters este încă activă de pe data de 1 Aprilie.

Prin urmare atacuri asupra unor asset-uri rusești din afara Ucrainei întreprinse de Ucraina au mai fost. Și cum Rusia nu are nevoie de asemenea „provocări” ca să-și justifice de ce ar da o tură până în Transnistria, e de bun simț să punem pe spinarea ucrainienilor aceste provocări.

Dar ce pot să provoace ucrainienii prin asta? Ucrainienii sunt disperați și evident că cu greu s-au abținut până acum să atace Transnistria. În primul rând, nici nu știm dacă comanda ucraineană este eficientă, adică pot exista grupări care acționează relativ independent și asupra cărora actorul nu are controlul. Totodată, ucrainienii au dorit să atragă NATO în război cu Rusia, prin urmare, de ce ne-am mira că încearcă să îi atracă pe moldoveni și în cele din urmă pe români? E firesc, este abc-ul oricărei strategii de război – dușmanii dușmanului meu îmi sunt prieteni.

Pentru ucrainienii implicarea oricărei țări NATO în război este mană cerească deoarece nuclearele vor zbura către vest, apoi războiul convențional NATO vs Rusia va fi o joacă. Singurul scenariu favorabil pentru Ucraina este un război nuclear Rusia-NATO deoarece chiar dacă îi vor da afară pe ruși convențional, rușii vor apela la nucleare în cele din urmă, ca ultimă măsură. Singurul motiv pentru care rușii nu au dat cu nucleara în Kiev este deoarece încă mai au bombe și încă mai au tancuri. Dacă armamentul oferit de vestici va ajuta atât de mult Ucraina încât să îi dea afară pe ruși (deși puțin probabil), este de așteptat ca rușii să apeleze la armele mai puternice. Poate mai au altele în afara de cele nucleare, dar oricare ar fi acestea, pentru ucrainieni e nasol. De aceea vor război mondial nuclear, ca ultima soluție. De aceea și repetă că Rusia nu va fi oprită și se laudă că ei sunt ultimii apărători ai valorilor europene deoarece tot mesajul lor și toată realitatea pe care încearcă să o proiecteze mașinăria de propagandă ucraineană este în direcția formării unui bloc comun împotriva Rusiei.

Dar există și scenarii alternative. O Ucraină împărțită între Rusia, Polonia și România – de exemplu, ar fi o variantă la războiul nuclear de exterminare a umanității. Ar fi nasol pentru ucrainieni (o perioadă) dar ar salva omenirea.