Sunt cam 2 săptămâni de când am scris un articol despre Prigojin cu titlul nebun sau pion? Acum avem deja confirmarea: Prigojin pare mai mult nebun. Deja se pare că a pornit „lovitura de stat” cum titrează Digi24. Prostii!
Am fi tentaţi, nefiind în cunoştinţă de cauză să credem că istoria rimează, cum zicea Mark Twain, adică aşa cum au avut revoluţie în primul război mondial, tot aşa au şi acum. Pun pariu că astfel decurg discuţiile la TV, deşi nu mă uit.
Pe cât de spectaculoase par evenimentele de la Moscova, să nu uităm că nici la Washington cerul nu este prea limpede: fostul preşedinte este acuzat şi judecat pe banda rapidă, cu un proces similar lui Ceauşescu, în plus fiul preşedintelui actual, un pervers şi pedofil notoriu, şi-a recunoscut păcatele şi va fi şi el judecat. Măcel! De asemenea, principalul candidat democrat care rămâne la preşedenţie, nepotul fostului preşedinte Kennedy asasinat de CIA deoarece nu a fost de acord cu războiul nuclear împotriva ruşilor, este interzis pe reţelele sociale deoarece dă pe faţă crimele companiilor de vaccinuri sau ale producătorilor de cereale modificate genetic.
Întorcându-ne la nebunul Prigojin se pare că a venit vremea sacrificiului acestuia şi a trecerii la următoarea etapă. Principala problemă a lui Prigojin a fost că armata rusă nu este la fel de dornică să atace şi să anihileze ce a mai rămas din armata ucraineană, deoarece nu mai vrea pierderi ci este sigură pe situaţie, mulţumindu-se cu ce a reuşit deocamdată şi aplicând tehnica „turtling” de apărare agresivă şi avans calculat şi treptat. Prigojin, ca orice mercenar, are un apetit la risc mult mai mare şi a încercat să obţină permisiunea şi sprijinul armatei pentru neutralizarea completă a Ucrainei, cu orice risc.
Practic, dacă ne gândim, Prigojin are experienţa carnei de tun asigurate de prizonieri şi crede că aşa cum a câştigat Bahmut poate câştiga toată Ucraina. Într-un fel are dreptate. Generalii armatei sunt însă captivi situaţiei actuale în sensul că deşi ucrainienii sunt slabi şi ar putea fi neutralizaţi, dacă Prigojin face asta, există riscul ca acesta, fiind evident şi apropiatul lui Putin şi niciodată criticându-l pe ţar (cu excepţia aluziei la „bunicuţa care stă ascunsă în bunker), să devină după o eventuală victorie erou naţional şi urmaş la preşedenţie. Ceea ce i-ar termina evident pe generali.
Deci este clar că Rusia are o problemă internă. Faptul că problemele interne sunt mai mari decât operaţiunea militară, arată că Rusia este departe de apierde acest război ci îşi permite frecuşuri interne în ditamai contraofensiva ucraineană care în ciuda haosului şi a lipsei clarităţii leadershipului armatei, pare să se fi înţepenit oricum.
Din păcate pentru ucrainieni, după eliminarea lui Prigojin, armata va prinde un suflu nou şi bombardamentele strategice asupra infrastructurii vor continua, dar la o cu totul altă scală. Evident, contraofensiva nu va reuşi nimic, ba poate chiar vor mai pierde teritorii.
