Mulţii iexperţi (de exemplu aici, aici sau aici) se referă la războiul din Ucraina ca război de uzură. Folosirea termenului nu este o greşală foarte mare, doar denotă universul scurt şi cumva „conform ştirilor oficiale” al celor care îl folosesc.

Prima întrebare care ne vine când auzim acest termen este cine pe cine uzează? Fiecare pe fiecare? Deoarece dacă vrem să fim sinceceri, zilnic sute de ucrainieni mor, lunar oraşe ucrainiene (cum a fost Bahmut) sunt rase la pământ, zilnic rachete, drone şi bombe cad peste ucrainieni, peste blocurile lor, peste fabricile lor, peste centralele electrice, peste hanbare de grâne şi facilităţi portuare ş.a.m.d. Asta nu e deloc uzură, este ANIHILARE.

Toţ aceşti iexperţi uită un mic mare amănunt: Rusia ARE NUCLEARE! Rusia nu acceptă uzura, nu se lasă uzată! Războiul din Ucraina este pentru ruşi un război de antrenament în perspectiva unui război cu NATO! Vă reamintesc că am scris câteva articole despre armele nucleare aici, aici şi aici. Am scris cu ceva timp în urmă şi un articol în care explicam că pentru ruşi o primă variantă de folosire a nuclearei ar putea fi lovirea lacului amonte de Kiev care ar inunda Kievul fără însă a produce daune prea mari. Aşa cum ucrainienii au ajuns clar la concluzia că nuclearele sunt un bau-bau exagerat (de vreme ce cer integrarea în NATO şi deci intrarea NATO în război cu Rusia), la fel ştiu probabil şi ruşii că rachetele, tancurile şi soldaţii încă contează, de aceea pregătirea asaltului asupra NATO trebuie făcută meticulos, printr-un război de antrenament cu Ucraina.

Este la mintea cocoşului că în ciuda daunelor şi dezastrului bombardamentelor permanente ale ruşilor, aceştia arată totuşi prudenţă. Cel mai evident indiciu al prudenţei ruşilor este faptul că nu au aruncat nucleara peste Kiev ca să termine treaba. De ce sunt ruşii reţinuţi? Iexperţii sunt în ceaţă dacă i-am întreba, sau ar veni cu răspunsuri tembele. Un astfel de răspuns tembel ar fi că ruşilor le e frică de NATO şi de aceea nu folosesc nucleara. Le e frică ca nu cumva SUA să pornească Al 3-lea Război Mondial şi să rişte exterminarea omenirii în caz că ruşii dau cu o nucleară tactică în Kiev. Evident că SUA nu va folosi arsenalul său nuclear pentru a lovi Rusia în caz că Kievul va fi lovit cu o nucleară! Este aberant, niciun calcul geostrategic nu include acest scenariu. Un scenariu mult mai realist, al răspunsului SUA la un atac nuclear asupra Kievului ar fi de exemplu, eliminarea interdicţiei pe care ucrainienii o au ca să folosească rachetele cu rază lungă pentru a ataca Moscova sau alte targeturi din Rusia. Atunci poate da, poate americanii vor elimina această restricţie deoarece eliminarea acestei interdicţii nu va duce (încă) la un război direct.

Deci având nucleare, este clar că ruşii au opţiuni. De ce ar prefera totuşi ruşii un război de uzură? Deoarece oarecare argumente există ca să zicem că putem cumva descrie starea actuală a conflictului ca un război de uzură în sensul că ruşii macină resursele umane şi militare ale ucainienilor pe care aceştia le-au primit de la NATO în timp ce îşi dezvoltă drone din ce în ce mai performante şi mai multe cu care lovesc în adâncime locaţii ţintă precise şi importante pentru Ucraina. Nu ştiu câţi experţi realizează precizia atacului recent al ruşilor de la graniţa cu România. Iată câteva imagini, ca să vă faceţi o idee.

Se încearcă deci conturarea ideii unui echilibru între ruşi şi ucrainieni, deoarece acesta este produsul principal al Fabricii de Produs Consens. Produsul de la noi este doar o variantă light a produsului din SUA unde menţinerea ideii de paritate, echilibru între ruşi şi ucrainieni este necesară pentru a menţine finanţarea şi deci continuarea războiului.

Pentru noi românii evident că nu contează prea mult dacă graniţa ruşilor va rămâne pe poziţia actuală sau mai aproape de noi după ce ucrainienii vor mai consuma câteva miliarde şi câteva sute de mii de vieţi pentru a „reduce” capacităţile militare ale Rusiei deoarece aşa vrea Imperiul. Noi suntem mai degrabă interesaţi de pace şi dincolo de propaganda de război, ne interesează realitatea. Iar realitatea este că acest război nu este deloc de uzură.

De departe, nu putem spune că ruşii sunt uzaţi, de vreme ce vedem pe zi ce trece că strategia lor şi perfromanţa lor creşte, iar economic vedem că rubla se întâreşte, problemele Băncii Centrale ale Rusiei fiind „încingerea economiei”, datorată creşterii consumului şi a lipsei forţei de muncă, semne ale unei economii care chiar DUDUIE! (sursa). Nu ştim noi prea multă macro-economie la fel ca cel dintâi macroeconomist al ţări care stă pe scaun mai mult decât Ceauşescu, dar ştim că creşterea consumului şi lipsa forţei de muncă sunt semne clare ale unei economii efervescente, în creştere. Bănuiala mea este că această creştere este datorată pregătirii de război cu NATO, anume a investiţiilor pe care statul le face în domeniul producţiei de arme. Ca fapt divers, exporturile de arme ale Rusiei au cam scăzut, ceea ce nu este de mirare: armele produse sunt folosite în război.

Războiul din Ucraina este folosit de ruşi pentru a antrena soldaţii, pentru a pregăti mental populaţia, pentru a creşte şi perfecţiona o industrie militară care oricum era peste multe alte ţări ale NATO. Altfel zis, ruşii nu se uzează ci se forjează. Ce fac între timp românii? Mac-mac, hai NATO! Altfel spus, stau pe margine şi comentează ca la fotbal, în timp ce războiul se apropie de graniţa ţării. Astăzi ruşii au bombardat din nou Insula Şerpilor, pe lântă alte multe locaţii într-o nouă ploaie de rachete peste toată Ucraina. Şi aşa cum precizia loviturilor asupra silozurilor de la graniţa cu România a fost maximă, la fel probabil sunt şi toate aceste lovituri, care nu uzează Ucraina ci o ANIHILEAZĂ pas cu pas.